881 matches
-
sau o rugăciune pe care s-o spună. Dar poate că nu există nici una pentru că nu există cuvinte suficient de puternice care să vorbească despre acest moment. Ca orice mamă de la prima mamă de pe lume încoace, eram copleșită și sedusă, exaltată și devastată. Nu mai eram o fetiță. M-am văzut pe când eram eu însămi bebeluș în brațele mamei mele și în același timp, pentru o clipă, mi-am văzut propria moarte. Am plâns, fără să-mi dau seama dacă plângeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mare și spre ocean, e sigur că duce spre mare, pata aceea albastră e marea. O văd de când am venit aici, dar mi-a fost frică.... da... n-am vrut să pară că... ȘEFUL GĂRII: Credeți că într-adevăr... marea? (Exaltat.) Credeți că e vorba de apă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E apă! E apă multă, atât de multă încât... Vă jur că e apă, e apă! CASIERUL (Către ȘEFUL GĂRII.): Dacă a început să se vadă apa, dacă zice el că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ar fi o ciudată filozofie, râse ușor celălalt. Să prețuiești mai mult viața unui copac decât viața unui om. Nu cred că părintele Carlos este de acord. — Nu. Bineînțeles, afirmă misionarul. Dar, sunt obișnuit cu extremismele lui Inti. Este un exaltat, dar, în fond, nu crede ce spune. Ba cred, părinte! Sigur că eu cred. Și Paula, de asemenea. Gândiți-vă! Nu există nici un singur copac pe pământ care să nu servească la ceva. Cel care dă cel mai puțin, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în ultimele minute de viață că nu trebuia să scrie ceea ce a scris, să înțeleagă importanța cuvintelor așternute pe hârtie, ele nu trebuie aruncate doar așa, ca și cum nu ne-ar mai interesa tot ceea ce se întâmplă cu personajele. În țipetele exaltate ale privitorilor și sub ochii holbați, călăul va jupui acest iepure așa cum scrie la carte, dinspre membrele posterioare către gât, dintr-o singură mișcare, așa cum scoți o mănușă de pe mână, întorcândo pe dos. Spectacolul va fi asigurat, transmisiune live, toți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iotă. Iar altădată, povestea cu arienii. Anticarul spunea că aflase asta de la un naționalist din Franța, care, de fapt, era neamț alsacian - călătoriseră, În urmă cu cîteva luni, În același compartiment de tren, Între Copenhaga și Strasbourg. Franco germanul, cam exaltat, zisese că era vorba de o situație limită, trebuia găsită o soluție, chiar fusese aflată, și nu de ieri, de azi, ci de vreo cincisprezece ani. Anticarul Încercase să redea discursul acestuia, În care era vorba despre cîteva stabilimente În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
an la Londra și mai bine de doi ani în Japonia. Știu că v-ați încercat norocul la Hollywood și că ați trăit o vreme în California, vă cunosc și pasiunea pentru Mediterana și pentru Balcani, v-am citit rîndurile exaltate scrise după sejurul de la Teheran, dar nu știu dacă ați avut vreodată timp să savurați și șarmul spațiului german. Ați încercat vreodată să învățați limba germană ? „Eternitatea este făcută ca să învăț eu limba germană”, spunea Mark Twain. Ce elogiu adus
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a vorbi despre mistica vieții consacrate, așa după cum e ușor a vorbi despre mistica vieții claustrale contemplative, fără a sta măcar o singură zi într-un singur loc, închiși în mănăstire. Trebuie să fim foarte atenți atunci când vine vorba de exaltații «gratuite», de tentă gnostică, despre o viață consacrată ce nu catadicsește să se confrunte cu truda necesară pentru a trăi bucuria unei existențe ce țintește plinătatea, acceptând, între timp, ceea ce-i lipsește. Aceasta pentru că fecunditatea vieții consacrate - ca experiență și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
-l întinse Otiliei, rugînd-o cu toată afecțiunea teatrală pe care un om matur e în stare s-o pună în glas: - Te rog să-l iei! Otilia îl așeză pe inelarul mâinii drepte și, ridicîndu-și brațul subțire în dreptul lămpii, zise exaltată: - E superb! Apoi trecu lângă bătrân, sub ochii căruia îl puse îmbră-țișîndu-i umărul cu mâna stângă. - Nu e așa, papa? Bătrânul îl privi avid cu ochii lui bulbucați, și din buzele sale groase emise invitația șoptită: - Ia-l! Ți-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i așa? Otilia deschise ochii mari. - Felix, știam eu că tu ești un băiat cuminte. Dar se-nțelege!Ce-ți face bietul Pascalopol? Nu te iubesc eu oare? - Vine mâine la noi, eu zic să-l primim. - Cum? făcu Otilia exaltată. Sărmanul Pascalopol! Ce dormi-era de el! Și zicând acestea, Otilia prinse capul lui Felix și-l sărută apăsat - pentru întîia dată - pe buze. Toată casa răsună timp de două zile de concerte nebune de pianoforte. Când Pascalopol se ivi din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
chiar și Simion. La o parte, pe un scaun, ședea și Felix (acesta fusese prilejul pe care-l folosise Stănică), venit din însărcinarea lui Costache să ia știri despre Simion. De câteva zile, Simion se transfigurase, devenise optimist și chiar exaltat. Printr-un raționament simplu, ajunsese la încheierea că toate bolile sunt o sărăcie de substanțe a organismului și că deci mijlocul cel mai simplu de a se vindeca era să se supraalimenteze. Îl aprobase chiar Aglae: - Bine că ți-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a lungul pereților, și priveau ca la un spectacol. Din când în când, deschidea ușa cu o curiozitate avidă, lipsită G. Călinescu de orice rușine, Marina, plină pe mâini de făină, așa cum ieșise din bucătăria casei vecine. Simion, cu ochii exaltați, slăbit și cu barbă crescută în săgeată, ședea la masă și sorbea lacom dintr-o ceașcă cu lapte. După ce sfârși de băut, privi în fundul ceștii, mirosi, apoi zise: - Aici a fost oțet.Aglae se supără: - Ești nebun? Ce oțet? Dacă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
decât îngeri îmbrăcați în alb, dimineața la nouă și seara. Acolo este locul dumitale, maestre! - Și e pustiu? - Pe onoarea mea! Mai pustiu ca-n Thebaida. Un cap zbârlit se lipi de fereastră. Era Marina, care spiona de afară. Simion, exaltat, se lăsă luat de braț de Stănică și Weissmann, care-l suiră iute în trăsură, ca să nu se răzgândească. Nimeni din casă nu arătă vreo emoție deosibită. Aglae privea înciudată că scena se prelungește prea mult, Olimpia nu-și descrețise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Tu nu știi cum sunt ăștia (Otilia făcu un semn spre casa Aglaei), și de ce m-am speriat eu. Pentru mine este indiferent, mă duc să dau lecții de pian, poate mă iei tu (Felix făcu un gest de consimțire exaltată, în vreme ce Otilia continua grav, fără a da importanță propoziției), dar mi-e milă de papa. Dacă papa ar fi bolnav, să nu se mai poată mișca din pat, știi de ce sunt în stare? Să-i ia toate lucrurile din casă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dar a avea astfel de senzații și imagini înseamnă a fi atât de legat de esența realității, încît viața și moartea și-au demascat iluziile pentru a se realiza în tine în forma cea mai substanțială și mai dramatică. O exaltată agonie îmbină ca într-un vârtej îngrozitor viața cu moartea și un bestial satanism împrumută lacrimi voluptății. Viața ca o lungă agonie și ca drum înspre moarte nu este altceva decât o altă formulare a dialecticii demonice a vieții, după
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu adevărat autentice sânt cele izvorâte din boală. Toate celelalte poartă în mod fatal o marcă livrescă, deoarece într-un echilibru organic nu pot apărea decât stări sugerate și a căror complexitate este mai mult un produs al unei imaginații exaltate decât al unei efervescențe reale. Numai oamenii care suferă realmente sânt capabili de conținuturi autentice și de o infinită seriozitate. Ceilalți sânt născuți pentru grație, armonie, iubire și dans. - În fondul lor, câți nu ar renunța la revelațiile metafizice din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sânt oameni fericiți pe acest pământ, pentru ce nu urlă, pentru ce nu apar în stradă să-și strige bucuria în țipete nebune și neîncetate? De unde atâta discreție și atâta rezervă? Dacă aș avea conștiința unei bucurii continue, a unei exaltate dispoziții interne înspre plăcere, și dacă aș simți o irezistibilă înclinare înspre seninătate, n-aș putea trăi numai în mine acele momente, ci le-aș împărtăși într-un elan fără margini tuturora, m-aș risipi de bucurie în văzul celorlalți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nume anonimatului lor. Ele îi percep răspunsul ca pe un adevăr absolut, dar nu prin raționament, nici prin calcul, ci din străfundurile intuiției lor; el le aduce drept ofrandă o lume nouă, promisiunea unei alte vieți. Spunînd da conducătorului, masa exaltată se convertește și se transfigurează în sensul propriu al cuvîntului. Energia ei afectivă o propulsează și îi dă curajul de a suporta martiriul și brutalitatea, inerente folosirii violenței. Dovadă stau armatele Revoluției care-au urmat, ca vrăjite, vulturii lui Napoleon
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
masă resimțită de toți atît ca o eliberare, cît și ca o constrîngere"169. Alegînd un pol, fie el idol sau țap ispășitor, sînt eliminate ezitările, îndoielile și divergențele care ar risca să creeze fricțiuni, să disloce mulțimea. În atmosfera exaltată și înfierbîntată specifică unei mulțimi, cei neîncrezători încep să creadă, cei indeciși devin hotărîți iar cei moderați, extremiști. Și aceasta cu atît mai mult cu cît mulțimea a fost impregnată de sentimente excesive. Oratorii i-au tot repetat afirmații deșănțate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mulțimile se aseamănă printr-o serie de trăsături: prodigioasa lor intoleranță, un orgoliu grotesc, susceptibilitatea maladivă, sentimentul smintit al iresponsabilității lor născut din iluzia propriei lor atotputernicii, precum și totala pierdere a simțului măsurii, care se datorează înverșunării emoțiilor lor reciproc exaltate. Între dispreț și adorare, între oroare și entuziasm, între strigăte de trăiască și la moarte, mulțimea nu cunoaște calea de mijloc"240. Marea absentă este aici rațiunea. Absentă pentru că ea face corp comun cu simțul măsurii și al compromisului, cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
doilea caz lucrează o mașină fizică de imprimat. O precizează și Tarde, ghidul nostru din aceste pagini: "Imitația este o forță elementară a organismului militar: dar cine este imitat în armată? Voința și ideile conducătorului care, grație supunerii și credinței exaltate, se răspîndește în toată armata și din sute de mii de suflete face unul singur. Aici, sufletul colectiv nu e nici misterios, nici enigmatic: e pur și simplu sufletul conducătorului"256. Sigur că această ipoteză are un caracter general și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care, o dată ajuns în clădirea Comitetului Județean, a considerat că poate anunța și vorbi cu „Europa Liberă” despre cele ce se întâmplau la Brașov: „Alo, Europa Liberă!”, „Europa Liberă, am cucerit partidul!” (Oprea și Olaru, 2002, p. 24), declara el exaltat, în euforia distrugerii sediului PCR din oraș. Câțiva intelectuali, aflați și ei, alături de muncitori, în incinta Comitetului Județean, au propus să se baricadeze în clădire și să redacteze un program de revendicări care să fie negociat cu autoritățile comuniste. Însă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
un „huliganism barbar” și o „atitudine profund dușmănoasă”. Li se impută că ar fi consumat băuturi alcoolice (drept urmare, se presupune că au „un fond nesănătos”) și că violența lor ar fi de natură animalică: „parcă erau fiare”. Cineva îi descrie, exaltat, ca având „mâinile pline de sânge huligan”! Acuzatorii mărturisesc sentimente de indignare și dispreț față de muncitorii rebeli. Aceștia sunt catalogați inclusiv „debili mintal”, unul dintre acuzatori exprimându-și teama că protestatarii ar fi putut arunca întreprinderea în aer! Încă de la
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ar fi izbutit fără o susținere politică din partea Marilor Puteri, URSS și SUA. Destinul României s-a jucat în ziua de 22 decembrie, când revoluționarii dezorganizați și fără un plan strategic (care au intrat în fosta clădire a Comitetului Central), exaltați, dar și derutați, au fost marginalizați de echipa condusă de Ion Iliescu - care, negociind în 22 decembrie cu Armata și Securitatea, s-a legitimat ca nouă Putere. Inițial, Frontul Salvării Naționale a fost conceput ca un cocteil uman de conjurați
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
nu să exprime ori să reprezinte, ci să fie”. Căci Voronca Își asumă poezia ca pe un destin, Îi trăiește, cu o rară intensitate a participării, toate aventurile, se implică pînă la identificare În experiențele menite să o transforme, salută exaltat orice posibilitate de Înnoire, Îi deplînge patetic eșecurile. Nimic din ce o privește nu vrea să-i rămînă străin, nu poate să-i rămînă străin, - iar momentul istoric, decisiv pentru evoluția ei ulterioară, care e unul de radicală punere În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și care, În interiorul unei hărți mereu provizorii, propune repere instabile, apte de cele mai neașteptate metamorfoze. Este, altfel spus, un univers disponibil, În care descoperirea echivalează cu invenția. A surprinde lumea sub semnul deschiderii, ca spectacol ce se oferă privirii exaltate În Înfățișările lui cele mai dinamice, e un act larg concurat și chiar depășit de fervoarea imaginării ei. Vederea trebuie să sfîrșească În viziune: În „geamul viziunii” e nevoie să bată mereu cineva - altminteri viața Își pierde orice Înțeles. Or
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]