47,201 matches
-
barbă. Omul ăsta se lăuda că-i redase tinerețea bunicului meu. Mă îndopase, de mai multe ori, cu un amestec din lapte și buruieni, împotriva voinței mele. Odată, după ce a intrat, se instală la căpătâiul meu, îmi luă pulsul, îmi examină limba și, la urmă, îmi prescrise lapte de măgăriță, infuzie de orz și, de două ori pe zi, inhalații cu smirnă și arsenic. De asemenea, îi încredința doicii mele rețete de infuzii și unguente bizare, în compoziția cărora intrau frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în casă și m-am refugiat în camera mea. De îndată, începu să-mi sângereze nasul. După ce am pierdut mult sânge, m-am prăbușit pe pat, fără cunoștință. Doica mă pansă și mă îngriji. Înainte de a mă culca, m-am examinat în oglindă. Fața mi-era răvășită, flască și cadaverică. Atât de flască, încât nu o recunoșteam. M-am urcat în pat, trăgându-mi cuvertura peste cap. După ce m-am frământat un timp, m-am întors cu fața la perete. Mi-am îndoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vechi amintiri să se trezească în mine. Poate propaga unde misterioase care mă calmau. Avea, pe tâmplă, o excrescență de carne acoperită cu păr. Mi se păru că era pentru prima oară când remarcam particularitatea asta: niciodată înainte nu-i examinasem fața cu așa mare atenție. Deși se schimbase fizic, doica păstra aceleași preocupări; doar că era cu mult mai fascinată de viață. Se temea de moarte, ca muștele ce caută azil în case, imediat ce vine toamna. Cât mă privește, existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îndoială că o întâlnisem de mai multe ori. Această umbră era dublul meu, se materializase în cercul restrâns al vieții mele. M-am sculat să aprind lampa; silueta se topi și dispăru ca și cum nici n-ar fi fost. M-am examinat în oglindă, dar nu am recunoscut fața care îmi apăru. Era incredibil și înfricoșător: imaginea mea era acum mai viguroasă decât mine, în timp ce eu nu mai aveam decât consistența unei imagini reflectate de oglindă. Nu puteam să stau singur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
zis că omul ăsta nu era făcut să fie măcelar și că juca teatru. Aduseră mârțoagele negre și descărnate pe flancuri, de care atârnau cadavrele de oi; tușeau cu o tuse profundă. Măcelarul își netezi mustățile cu mâna-i unsuroasă; examină oile cu o privire interesată, apoi, cu un oarecare efort, duse două dintre ele în prăvălie. Le agăță în cârlig, le mângâie coapsele. Trebuie că se gândea la oile sale, noaptea, mângâindu-și nevasta și calculând cât ar câștiga dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că apa îmi spală gândurile negre. Vedeam pe perete umbra acoperită cu aburi; subțire și fragilă ca la zece ani, când eram copil. Mi-am amintit că și pe atunci se profila tot așa pe peretele umed al băii. Îmi examinam corpul; coapsele, pulpele și sexul aveau o aparență exasperant de voluptuoasă. Umbra lor era aceeași pe care o aveau la zece ani, când eram copil. Și-am simțit că viața fugise ca o umbră rătăcitoare, ca aceste umbre care tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
incoerentă ca desenul care ornează trusa de scris de care mă servesc în acest moment. Fără îndoială că motivul lui e opera unui artist nebun sau maniac. În cea mai mare parte a timpului, când mi se întâmplă să-l examinez, îi găsesc un aer familiar. Poate că din cauza lui... Poate că tocmai acest desen mă obligă să scriu - un chiparos sub care e ghemuit un bătrân cocoșat, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și am deschis fereastra care dădea în stradă. Atunci, am văzut silueta bătrânului. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii; strângând la subsuoară batista înnodată, se îndepărta șontâc-șontâc, până dispăru în ceață. Atunci m-am întors și mi-am examinat ținuta: hainele îmi erau rupte; din cap până-n picioare eram acoperit cu sânge închegat. Doi cărăbuși zburau împrejurul meu: viermi albi, minusculi îmi colcăiau pe trup - și greutatea unui mort îmi apăsa pe piept... Limba de comunicare oficială sasanidă, poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-l să ajungă direct În Infern. Ceilalți merseră Însă Înainte și ajunseră la recepție, unde funcționarul le notă numele și-i direcționă către una dintre sălile de judecată aflate la primul etaj. Cam În același moment În care Napoleon era examinat de o comisie psihiatrică, primind diagnosticul „Delir de grandoare“ și adnotarea suplimentară „Trăiește cu senzația că este Napoleon Bonaparte, fostul Împărat al Franței“, pregătindu-se urcarea lui la nivelul 577, unde urma să fie plasat Într-o cameră cu nouăsprezece
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
optică generală - au căzut pe rând. Chemați să depună mărturie În acest sens, specialiști În kinetoterapie, bioenergeticieni, reputați reparatori de lifturi și de mașini de spălat, magicieni și hipnotizatori - unul reușise chiar să bage În transă Turnul Eiffel! - l-au examinat pe pacient, neputând totuși să depisteze cauza clipirii. Ca urmare, comitetul medical a anulat hotărârea unei comisii statale - care, cu câțiva ani Înainte, Îl categorisise pe Gustav drept obiect, trecându-l apoi pe lista de inventar a spitalului, alături de paturi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îmbrăcarea și evacuarea. După ce-am Închis ușa, m-am privit În oglinda de pe hol. Aveam figura unui pisoi tocmai scos din mașina de spălat, unde fusese introdus Împreună cu rufăria de corp a unui masochist. Când a sunat telefonul, tocmai examinam foarte serios ideea unei reconversii profesionale. Era Vera. — Ai primit mostrele? — Primit. — Și? Ce părere ai? — Neconcludent. Rămâne să testez originalul. A urmat o pauză. Lungă. — Nu Înțeleg ce vrei să spui, a șușotit nedumerită Vera. — Aș zice că surioarele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să fiu repartizat la aeroportul militar Sibiu să-mi satisfac satisfac stagiul militar acolo că am un verișor subofițer. Mi sa răspuns de comandant totuși astfel: „ - Să văd ce știi și dacă ești rezistent la probele practice ce te vom examina !” Am reușit la toate probele teoretice și practice și am rămas cu bine la școala militară, secția chimie din filiala unde am stat 2 ani și ultimul an, 1957, l-am făcut la Școala Militară de Chimie unde am fost
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Ioan GEMAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93211]
-
este stabilirea rolului unor analize biochimice de rutină precum calciuria, calcemia, fosfataza alcalina în monitorizarea eficienței tratamentului în osteoporoză. Ca obiectiv secundar am stabilit monitorizarea înălțimii pacienților pe durata tratamentului în osteoporoză. Material și metode. Studiu retrospectiv pe 150 pacienți examinați în Spitalul „Elias”, cu diagnostic de osteoporoză, care au primit tratament în Programul Național de osteoporoză și au fost reevaluați peste 1 an. Parametrii urmăriți au fost calcemia, calciuria, fosfataza alcalină. Rezultate. 98% dintre pacienții incluși în studiu au fost
Revista Spitalului Elias by ANA-MARIA MIHAI, LUMINIŢA CIMA, CARMEN-GABRIELA BARBU () [Corola-journal/Journalistic/92051_a_92546]
-
și selecția finală. Un fel de concurs, În urma căruia trebuia să cîștige cel mai bun dintre cei mai buni. Joanna-Jeni prinse În mînă tubul mai gros al Aurametrului și, Îndreptînd capătul ascuțit al barei metalice către cei pe care-i examina, Îl punea Întîi la cap, apoi Îl plimba În sus și În jos, de-a lungul corpului, ca pe un detector de radiații. Din cînd În cînd, probabil atunci cînd simțea În tub o vibrație mai puternică, făcea un semn
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oficială, fie În aceea de confident sau ofițer din garda personală, dar la fel de bine delirul său putea fi rezultatul unui traumatism psihic, eventual provocat, sau al unor prelucrări hipnotice laborioase. Îl lăsă singur și se Întoarse În bucătărie, pentru a examina celelalte foi pe care le găsise În sacoșa de plastic, cu speranța că ar putea descoperi, citindu-le, dacă nu rezolvarea propriu-zisă a enigmei, măcar cîteva indicii, oricît de slabe, pentru a ieși din Încurcătura În care se pomenise. Deocamdată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-mi strecoare povestea În suflet; Începusem să-i cred și asta aproape că mă speria. Am mai făcut o ultimă Încercare. Am intrat la toaletă, mi-am dat cu apă pe față, ca să-mi vin În fire și m-am examinat sever În oglinda pe care mesajul Roxanei atîrna ca un memento sarcastic și lucid. N-aș putea spune exact cît timp am stat acolo. Să zicem, În jur de cinci minute. La urmă, am tras mult aer În piept, mi-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
după ce face cîțiva pași mărunți dintr-o parte în alta a dormitorului se oprește în fața oglinzii privindu-se în ochi. Ai dormit bine? o aude din nou pe doamna Mina întrebînd, dar preferă să tacă și de data asta, își examinează obrajii subțiri, nasul puțin cîrn, cele cîteva firicelele de păr care-i mijesc din nări, începutul de calviție, va trebui totuși să se bărbierească, să se aranjeze puțin, merita efortul, așteptase de o viață clipa asta. — Nu vrea să pornească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
privindu l pe Dendé de parcă ar fi fost vorba de un cadavru, și pentru o fracțiune de secundă ochii îi fug spre trapa care acoperă intrarea culcușului lui Roja, acolo în nici un caz, zice Dendé, aprindeți lumina, trebuie să-i examinez tăietura de la ceafă, îl punem pe burtă. Nu cred că e bine să-l întoarcem pe toate părțile dacă se află în nesimțire, spune Gulie, nu știu că nu sînt doctor, zice Dendé în timp ce degetele sale încep să se joace
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
adresele care îl interesau. Cu dexteritatea unui crupier le expedia alături, pe fiecare în teancul său, după mărime sau ambalaj. Pe cele care i se păreau interesante le vîra direct în buzunaru hainei, pentru mai tîrziu cînd avea să le examineze pe fiecare în parte amănunțit. Toată operația asta nu-i lua niciodată mai mult de cinci minute. Cînd era gata mai privea o dată la cele două teancuri, dorind parcă să se asigure că făcuse totul ca la carte. După aceea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
oglinzi, deci nu ai cum să-ți vezi chipul. Și apoi, la ce bun? Ce folos să vezi obraji veștejiți de sărăcie și ochi Înfundați În orbite? Din când În când, societatea, alege cu parșivenie exemplare umane, pe care le examinează cu mijloacele tehnicii de ocrotire, după care le lasă să fugă În lumea largă, arătându-și indignarea sinceră. Alteori societatea le poruncește acestor triste figuri, să nu atingă clanțele ușilor lustruite și dezinfectate și să-și țină pungile cu aurolac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
întorsesem însoțit de Rosemary. În virtutea unui misterios proces de transformare, și eu și Antonia eram deja două persoane complet diferite. Ne-am privit cu o consternare în spatele căreia, în cazul meu cel puțin, se ascundea o groază abjectă, pregătită să examineze această diferență. Deodată am simțit că, de atâta durere, mă cuprinde amețeala și că nu sunt în stare să fac față scenei care avea să urmeze. Am început din nou să curăț pipa. Să știi că ai făcut pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
teamă să nu mă rătăcesc pe drum. Totuși, în lumina farurilor de ceață reușisem să străbat fără poticneli Picadilly și Holborn și ajunsesem la gară destul de bine. Mă interesasem deja ce întârziere avea trenul, ceea ce nu părea să știe nimeni, examinasem pe îndelete standurile de cărți și cumpărasem o carte ieftină despre tehnici de luptă în jungla din Burma. Acum ședeam la bufetul gării, bine luminat prin comparație, și sorbeam un ceai rece. Îmi scosesem fularul atât de îmbibat de umezeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
complet imobile avea ceva straniu și, pentru o clipă, îmi sugeră prezența unei stafii. Ne-am privit fix. Ea era înfofolită în palton, iar fața ei ireală purta încă umezeala aerului de afară. Nu zâmbi, nu zise nimic, ci mă examină cu o privire încordată, neclintită și meditativă. În clipa în care am văzut-o am fost derutat, am simțit și o ușurare, dar și un fel de teamă profundă și inexplicabilă. M-am simțit ca în fața unei primejdii. — Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fost imediat cuprins de disperare, să las o „ușă deschisă” între mine și Antonia. Să fi fost asta o greșeală sau era, de fapt, expresia unei dorințe ascunse? Indiferent care era realitatea, înțelegeam acum că era de datoria mea să examinez situația îndeaproape, oricare ar fi costurile pe care le-ar presupune acest demers. Mi se sugerase că, în ciuda aparențelor, Antonia și Palmer erau destul de nehotărâți. Un lucru era sigur: reacția mea promptă grăbise stabilizarea legăturii lor; și, formulând acest gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe Palmer, ci pentru Honor. Sau poate nu era așa. Ușa apartamentului era încă larg deschisă. Am intrat în sufragerie. Antonia era în picioare lângă fereastră. Părea calmă. Cu mâinile la spate și cu capul puțin aplecat în față mă examină cu atenție, iar pe fața obosită i se citea un interes provocator, întrebător. Cred că-i plăcuse că l-am bătut pe Palmer. Poate că dacă i-aș fi dat o bătaie bună încă de la început, lucrurile ar fi stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]