782 matches
-
cablul Tabithei. Victima lui stătea pe loc, cu mâinile încă prinse în jurul cablului, albă ca varul din cauza șocului. Părea că nu-l aude pe Steve mai deloc, pentru că el era extrem de dezlănțuit, cu mâinile în șolduri, așa cum stătea când era exasperat din cale afară. Burta lui cea mare îi atârna peste cureaua-suport pentru unelte ca un marsupiu de cangur. Ce dracu’ s-a întâmplat? șuieră Steve, de parcă și-ar fi ars gâtlejul și se forța să scoată cuvintele din cauza durerii extreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ce rușine! Barza i-a zâmbit de sus, Și-a luat zborul și s-a dus. X Xenia are un pix Și la ora șapte fix Lasă pixul și-un creion Și cântă la xilofon. Exersează,exersează Și pe toți exasperează. Un dovleac a explodat, Că n-a fost examinat, Iar un iepure de-un cot Se exprimă prea de tot... -Vai! - exclamă un țânțar Este extraordinar! Z Zece zebre și-un zebroi Pasc pe câmpul de trifoi; Și cum stau
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
o bună zi n-o să avem ce mânca“ era tema lui favorită. „De ce nu ești și tu un copil ca toți copiii ?“, se văieta el adesea În momentele când ajungea la vreo ananghie cu mine. Adina Dabija 50 Janet mă exasperase ca tată, dar, privit prin poezie, am des- coperit un lucru extrem de simplu și de frumos : Janet putea fi iubit ! Pentru că el de fapt nu era altceva decât un pui de om, bătrân, e adevărat, care trebuia iubit necondiționat ! Întocmai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care pusese stăpânire pe mine. Am Început să ne plimbăm de-a lungul lacului, dar asta nu m-a ajutat prea mult. El părea cu gândul departe, preocupat de ceva diferit. — Ce e cu tine ? l-am Întrebat până la urmă, exasperată de lipsa lui de reacție. — mâine plec În Germania, m-a anunțat el, oprindu-se În loc și privindu-mă drept În ochi. Privirea lui exprima hotărâre amestecată cu ceva aproape violent, care m-a determinat să fac un pas Înapoi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
banii, că într-o bună zi n-o să avem ce mânca“ era tema lui favorită. „De ce nu ești și tu un copil ca toți copiii ?“, se văieta el adesea în momentele când ajungea la vreo ananghie cu mine. Janet mă exasperase ca tată, dar, privit prin poezie, am descoperit un lucru extrem de simplu și de frumos : Janet putea fi iubit ! Pentru că el de fapt nu era altceva decât un pui de om, bătrân, e adevărat, care trebuia iubit necondiționat ! întocmai ca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care pusese stăpânire pe mine. Am început să ne plimbăm de-a lungul lacului, dar asta nu m-a ajutat prea mult. El părea cu gândul departe, preocupat de ceva diferit. — Ce e cu tine ? l-am întrebat până la urmă, exasperată de lipsa lui de reacție. — Mâine plec în Germania, m-a anunțat el, oprindu-se în loc și privindu-mă drept în ochi. Privirea lui exprima hotărâre amestecată cu ceva aproape violent, care m-a determinat să fac un pas înapoi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
era, În rest, toată, o bubă, În anii din urmă, mai ales. Potopul, o ablațiune mortală, În vremuri imemoriale, era aproape uitat. Morbul plăcerii, de neoprit, pătrundea, spre disperarea bunicii, peste tot, nici lăcașul Domnului nu era ferit, asta o exaspera. Thomas, așa stînd lucrurile, avusese plămînii, pînă la ultima alveolă, plini de otravă Încă de la prima inspirație, la naștere; fusese invadat, din prima clipă, de tot felul de senzații nedefinite, cine să i le explice, cum, nou-venitului? Plăcerea era dominantă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu mai suporte viața, care era un haos: de aceea, după cum scrisese În jurnalul personal, nu mai avea rost să trăiască. Sub această apăsare insuportabilă se scufundase, probabil, feribotul pe care se afla Împreună cu soția. Thomas pur și simplu Îl exaspera; fiul era parcă al altuia, Întîrzia la școală, venea mereu murdar acasă, cu maieul sau cămașa atîrnînd peste curea, nu ținea rînduială În cameră, vorbea cu gura plină, nu se spăla pe mîini, mințea, un mic ticălos care, spunea tatăl
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
numai". Ei se învîrt [termenul este utilizat printre vînzători], îmbrățișîndu-se și pleacă cumpărînd o carte poștală. Nr. 21, un cuplu în vîrstă, împreună cu o fetiță, intră și fac un tur complet al magazinului de la intrarea sa în magazin bărbatul este exasperat și oftează. Ies imediat spunînd la revedere casierei". Această clasă de evenimente se regăsește într-o mare parte din observațiile mele. Ele caracterizează deci atît lumea socială a magazinelor, cît și activitatea de vînzare-cumpărare. Atunci am scris textul următor, rezumînd
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
altfel, Felix, voi fi pentru tine odată altfel, dar acum fii pentru mine un frate. Spune-mi, pentru ce vrei să pleci acum? - Pentru că nu mai pot suporta atmosfera asta care se țeseîn jurul tău, pentru că toată răutatea asta mă exasperează, mă face sa urăsc oamenii. - Cine știe ce prostii ți-au mai spus?! Ce trebuie să te tulburi?! Nu de acum sunt astea, Felix, ci de când eram mică. Tanti Aglae, văzîndu-mă că am instincte de lux, mă prigonea de moarte, profitând de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
voi păstra recunoștință eternă, iar Olimpiei respectul ce datoresc unei femei care mi-a fost scumpă. Dar nu insista, nu căuta să te folosești de slăbiciunea mea. Dumneata însăți ar trebui să mă încurajezi să fac ce fac. Aglae se exasperă: G. Călinescu -Eu să te îndemn să lași pe Olimpia, după ce te-am luat zdrențăros?! - Doamnă! protestă cu dignitate Stănică. - Banditule!Aglae și Olimpia consultară un avocat. Acesta le vorbi așa: - Fără îndoială că doamna e aceea care are dreptate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu m-a iubit. Creștinii n-au înțeles nici acum că Dumnezeu este mai departe de oameni decât oamenii de el. Îmi închipui un Dumnezeu plictisit până dincolo de margini de acești oameni care nu știu decât să ceară, un Dumnezeu exasperat de trivialitatea creației sale, dezgustat de pământ și de cer. Și-mi închipui un Dumnezeu avîntîndu-se în neant, ca Isus de pe cruce... Oare ce s-ar fi întîmplat dacă soldații romani ar fi ascultat ruga lui Isus, dacă l-ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
realiza una din cele mai esențiale expresii ale trăirii la marginile vieții. Elogiul tăcerii, la marii singuratici și la întemeietorii de religii, își are o rădăcină mult mai profundă decât își închipuiesc oamenii. Trebuie ca prezența oamenilor să te fi exasperat în așa măsură și complicația problemelor să te fi dezgustat atât de tare, încît să nu te mai intereseze decât tăcerea și strigătele ei, strigătele tăcerii care nu sânt decât cascade intime al căror zgomot îl obiectivezi în lumea din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ani și așa va trebui să nu ne mai trăim miile ce vor urma. Numai furia devenirii este vitalizantă. Cine se abandonează ei cu pasiune, până la prostie sau până la isterie, este imposibil să fie înghițit de timp. Căci o ardoare exasperată în devenire te scoate - prin forța patimii - în afară de timp. Aș vrea ca România să zbârnâie de freamăt și din inimă să-și facă un cuptor. Nu există altă scăpare de subistorie, adică de timpul nostru pierdut. Resemnarea noastră de veacuri
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
corectivul concretului național, își găsește mai repede o cale printre ireductibile și antinomii. Proprietatea pare a fi o fatalitate în fața căreia mă plec cu scârbă. Spiritul uman, ajutat de bestialitate, triumfă în revoluții numai pentru a atenua conflictele cauzate și exasperate de prezența în lume a proprietății. Aici rezidă sensul mai adânc al oricărei revoluții, care o diferențiază atât de categoric de război. Nu există război social, precum nu există revoluție... națională. Față de conceptul propriu-zis al revoluției, care este totdeauna socială
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
termina în favoarea aceleia care a avut prioritatea sistemului. În speță, Rusia. Comunismul continuă visul rusesc al dominației universale. Mesianismul slav are aspecte multiforme, pe care naivii nu vor să le recunoască, dar care se descoperă, implacabile,acelor ce înțeleg lupta exasperată pentru hegemonie. Orice idee mesianică exprimă direct sau camuflat o pornire spre putere, așa încît nu există mesianism fără implicații politice. Elanurile mesianice sânt expresii eterate sub care se ascund realități ce sfâșie națiunile. Diversitatea structurii ideologice a națiunilor justifică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sentimentul puterii și al atracției (plăcerea stranie de a supune și de a fi supus). În acest stagiu, corpul obiectiv (organic) uită de rădăcinile sale în corpul subiectiv (transcendental): „neputința fiecăruia de a-l atinge pe celălalt în el însuși exasperează tensiunea dorinței până la rezolvarea sa în senzația paroxistică a orgasmului, în așa fel încât fiecare are orgasmul său fără a-l putea resimți pe al celuilalt, așa cum celălalt îl resimte”1. Ceea ce face ca această experiență să nu fie o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de izbucnirea În argint a neprevăzutului”, de „scăpărarea neașteptatului” - se afirmă În Între mine și mine), iar cuvîntul devine „presimțire, umbră a unui obiect”, aproximînd În contururi fragile „substanța impalpabilă” a unei stări de spirit exacerbate, extatice: „Nu ți-ai exasperat niciodată dorința pînă la o extraterestră viziune, pînă la o exaltare În care ochii sticloși pierd contururile, aruncă În lături decorațiile, scuipă peste frecătura mulțumită a mîinilor”... Voronca Împinge În felul acesta spre ultimele limite o stare de spirit tipic
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai mic semn de neîncredere. Am putea aduce aici ca exemplu o situație pe care noi am întâlnit-o recent. În una din practicile studenților sociologi, o echipă participa la un sondaj în orașul Cluj-Napoca. Unul dintre băieți a venit exasperat la conducătorul practicii să se plângă de faptul că el nu poate intra în contact cu subiecții nici măcar în proporție de 50%, comparativ cu colegele sale. Cu toată înfățișarea sa plăcută și vestimentația nestridentă, un cercel în ureche și părul
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
credem că scrisul nu depinde prea mult de convingerile lui sceptice. Încrezătoare sau dezamăgite, ideile află, ușor și din abundență, expresia trebuitoare. Locurile comune se țin, Într-adevăr, lanț. Modelele se degradează repede, avalanșa aceea de diminutive, gingășii, clișee literare exasperează la lectura versurilor, insă, de la un punct, retorismul inconștient Începe să-și creeze propria-i figură. Simțualismul nebulos, spontan, debordant capătă, atunci, gustul ordinei. Bricolînd, poetul Își montează din retoricile tuturor, propria retorică. Formele Încep să-și fabrice fondul de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lin, departe De-al omenirei zgomot, de-a ei fumuri deșarte!” CÎmpia are, aici, și o funcție ocrotitoare. Nu este numai cadrul unei visări plăcute, locul de unde pornește glasul de Înger al iubirii, cîmpia vindecă de griji pe omul deja exasperat de zgomotul lumii. Nu este prima criză de astenie În poezia română. Este curios, doar, s-o Întîlnim la Alecsandri, spirit sociabil, turist cu vocație, prețuitor În grad maxim al comodităților urbane. Să nu pierdem din vedere un fapt important
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poetului pentru o formă de relief, În preferința pentru o culoare a cerului, În atitudinea față de lucruri, un proiect liric, o figură a sensibilității este mereu contrazis În așteptările lui. Sincretismul poetului Îl pune În Încurcătură. Frivolitatea retoricii Îl poate exaspera. Peisajul urmează aceeași cale: ici, muntele este un spațiu primitor, productiv, securizant, colo muntele este un obiect terorizam Într-o imagine mai vastă a haosului. El devine, astfel, pivotul mai multor figuri: de la figura solitudinii mîndre, purificatoare, la figura ororii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai veselești fața. Amărît Îți privești groapa Și mîngîierea ț-e poapa.” 24. În O șezătoare la țară, Povestea Vorbei și celelalte scrieri vine des vorba despre eros sub formele lui, mai ales, degradate de o căsnicie rea. Femeia rea exasperează, pur și simplu, pe Anton Pann. O Întîlnim peste tot: În parabole și istorioare morale sub chipul urîțit de acreala sufletului. Arma ei redutabilă este gura rea. Femeia bună este, după Pann, aceea care nu cîrtește și nu se dă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
liniștit și spaniolii își vor fi luat tălpășița, vom pune la loc tot ce vom fi luat. Adunarea dură ceva timp, cei mai rezervați erau cei tineri, căci se temeau de pedeapsa divină; bătrânii și cei mai în vârstă erau exasperați: de-acum ei nu se mai temeau nici de arderea pe rug, cu condiția să scape de acel flagel al mizeriei. Ceva tot au strâns; contactele cu flota turcă începuseră, dar trebuiau puse la punct amănuntele. De câteva săptămâni mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
întîmpla arhitectului, totuși nu exprima pe față sentimentul său, ca să nu-l supere. Grija cuiva de a nu supăra pe arhitect îl scotea pe Ioanide câteodată din fire, producând efectul contrar. Madam Ioanide era printre aceste ființe prevenitoare. Ea îl exaspera declarîndu-l supărat, izbutind a-l irita de-a binelea când acesta era bine dispus, însă absorbit în gânduri. . - Ioanide, zicea ea, ți-aș spune ceva, dar văd că ești camindispus. . - Nu sunt indispus, replica Ioanide. . - Pari totuși supărat, enervat. . - Pricepe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]