751 matches
-
făcut-o cu o oră și jumătate mai Înainte, cu toate că el știe, imediat ce ridică receptorul, că ceva nu e În regulă. Ce s-a Întîmplat? — Maică-ta. Ca de obicei. — Ei, haide, Ellie. Dan nu-și ascunde cîtuși de puțin exasperarea, ceea ce, să fiu sinceră, Începe să mă deprime. E pe cale să devină soțul meu, așa că n-ar fi normal să fie de partea mea? — Ce ei, haide? M-a scos cu forța dintr-o ședință importantă, susținînd că e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
colici În sus și-n jos pe scări, ca să-l fac să nu mai țipe. Eu sînt cea care Îl depune În brațele tatăului său, În weekend, ca să pot avea o pauză, dar luîndu-l iarăși de la el cînd constat, cu exasperare crescîndă, că Dan habar n-are cum să-și liniștească propriul fiu. Și tot eu sînt plină de furie și de resentimente și de epuizare cronică. Cea care a Început să ducă disperat dorul serviciului, dar care nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din cap. Adevărul e că Lisa e genul de femeie pe care aș fi invitat-o În oraș, dar, pînă la sfîrșitul serii, n-aș mai fi avut răbdare să plec odată. E frumoasă și amuzantă, dar mă aduce la exasperare superficialitatea ei. Nu mi-aș dori o relație ca ea. — Ah, mersi, Dan. E una dintre cele mai bune prietene ale mele. — Încetează, Îmi spune el. M-ai Întrebat, iar eu ți-am răspuns. — Nu pot să cred ce ticăloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
s-ar duce. O văd mai degrabă ca pe-o ființă demnă de milă. Sărmana femeie. A renunțat la viața ei pentru a-și crește copiii, iar acum, aceștia nu vor să știe. Emma e permanent Într-o stare de exasperare din cauza mamei ei, Richard telefonează numai cînd are nevoie de ceva, iar Dan? Dan ne are pe mine și pe Tom, o familie numai a lui. — Nu-mi vine să cred, spun pe un ton blînd. Ai dreptate, e nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în acest moment grețos în care îl așteaptă pe Andrei Ionescu, i se desface sufletul ca o portocală, în felii distincte. În urmă cu două luni, era gata să facă pactul cu acest bărbat care, între timp, îl adusese la exasperare, îl mototolise și-l transformase într-un ucigaș. Mai precis, pe la sfârșitul lui martie, la mai bine de o lună după ce-o văzuse pentru prima oară în Groapa de la Muzeul Literaturii, Zogru intrase în sângele lui Andrei Ionescu, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să ne ajuți, șterge-o de-aici! Trînti ușa biroului În urma lui, lăsînd-o pe Marie dureros de descumpănită, confruntîndu-se din nou cu respingerea de neînțeles care Îi era neontenit arătată. Marie merse mult timp pe plaja hotelului, Încercînd să alunge exasperarea pe care i-o producea sentimentul de nedreptate și să-și pună În ordine ideile. Apoi se gîndi la Christian; simțea brusc nevoia să se cuibărească lîngă el, ca să-i transmită ceva din energia lui și să se simtă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ușa ei. Și nu cred că mă înșel, se uită la mine cu și mai mare milă ca înainte. Ce păcat, repetă, ca și cum nu m-ar fi auzit. Noapte bună, draga mea. Închide ușa, iar eu scot un țipăt de exasperare. Ați auzit vreodată de feminism ? strig în urma ei. Însă nu primesc nici un răspuns. Mă retrag supărata în propriul apartament, închid ușa și ridic receptorul. Apăs pe numărul din memorie al pizzeriei locale cu cuptoare de lemn și comand ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să tot aud despre salariul lui neîndestulător, despre obiceiurile lui bizantine de a Împrumuta bani, despre târgurile și tranzacțiile pe care le făcea amanetându‑și comorile, ceainicul Jensen și farfuriile antice din porțelan Quimper. După ce am urmărit, mai curând cu exasperare decât cu interes, odiseea prețiosului său ceainic de argint Jensen care a zăcut cinci ani În mâinile lui Cecil Moers, unul dintre propriii lui doctori În filozofie, dat ca gaj pentru un Împrumut de 5000 de dolari (și până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
folosi, schimbând ceea ce e de schimbat, conceptul francez de pensée unique, pe care Îl putem extrapola În alte contexte Înțelegând sintagma ca ideologie dominantă, dincolo de clivajele tradiționale și dincoace de problemele reale ale societății. Existența „gândirii unice” Îi duce la exasperare pe cei ce sunt lucizi, transformându‑i În marginali (dar marginali În sensul literal) pe criticii inteligenți și independenți. Pentru asemenea oameni, din păcate, nu există nici o nișă În curentul central al societății, În mainstream. În consecință, cvasitotalitatea criticilor radicali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și la pastă de dinți. I-aș fi dat în cap cu toate lucrurile în privința cărora „rămânea dator”, dar te descuraja efectiv moliciunea lui, ce să-l mai lovești, începuse să mă enerveze însăși enervarea, voia să mă aducă la exasperare; chiar și acum îmi tremură buza de jos, și au trecut de atunci ani buni. Și încă ceva, era să uit: spunea întotdeauna „puțin săpun”. Ce-i aia „puțin săpun”? Eu am un singur săpun, și e destul de mare. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Patta Îi aruncă o privire peste birou. — Ce-ar trebui să Însemne asta? — N-am aflat nimic despre motivul pentru care ar fi vrut cineva să-l ucidă. Patta Își aruncă mâinile În aer și scoase un suspin puternic de exasperare. — Tocmai asta-i ideea, Brunetti. Nu există un motiv pentru care ar fi vrut cineva să-l ucidă și de-asta nu l-ai aflat. Și, aș putea adăuga, de-asta nu-l vei afla. A fost omorât pentru bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
care i-a fost arătată era fotografia unui criminal? Putea fi poza oricui, a fiului polițistului, a oricui. — Commissario, poza cui să i-o arate dacă nu aceea a unui criminal? Când Brunetti nu răspunse, Patta Își repetă suspinul de exasperare. — Ești ridicol, Brunetti. Brunetti dădu să vorbească, dar Patta Îl Întrerupse: — Și nu Încerca să le ții partea oamenilor tăi atunci când știi că au greșit. La insistențele lui Patta că ofițerul ofensator era „al său“, În mintea lui Brunetti se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Bonaventura cu ochii Încă Închiși. — Ce s-a Întâmplat? — Nu știm, domnule. Asta Încercăm să aflăm. Femeia plecase când am ajuns noi, dar nu știm dacă au dus-o brancardierii. Nu știm nimic, spuse el, neîncercând deloc să-și ascundă exasperarea. Trei bărbați nu reușiseră să rețină o femeie. — Dottor Bonaventura, zise Brunetti, ne puteți spune ce s-a Întâmplat aici? Vă simțiți bine? Bonaventura Înclină ușor din cap. Luă prosopul de la cap și Brunetti văzu o tăietură adâncă și Însângerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Ăăă, nu, a mărturisit Hugo. A fost cumpărat. —Nuci1, domnule Fine. —Așa e, s-a milogit Hugo. De la Sainsbury. Mai am încă bonul pe undeva, a spus el pipăindu-și buzunarele în căutarea portofelului. Expresia Rottweilerului trecuse de la dezaprobare la exasperare. Ceea ce am vrut să spun, domnule Fine, este că de vreme ce tortul nu e făcut în casă, nu aveți de unde să știți dacă are în el nuci sau nu. —A! Ăăă. Nu. —Sunteți conștient, domnule Fine, de discuțiile legate de nuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Trebuia să te aduc cumva încoace. Hugo s-a încruntat. —Voiai să vin aici? De ce crezi că ți-am spus de, ăăă, facilitățile din cameră? Dar n-ai vrut să-ți văd camera. Alice a dat ochii peste cap, mimând exasperarea. — Pentru întruchiparea domnului Sofisticare, l-a tachinat ea, nu știi prea multe despre femei. —Hei, ia stai puțin... Hai să nu mai pierdem timpul vorbind, a murmurat ea conducându-l către pat. Ușurel, a șoptit apoi când Hugo începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tot sufletul și drept dovadă i-am mâncat o petală din trandafirul pe care Îl ținea pe piept. Apoi am fugit. De atunci trecuseră patru ani. Era o zi mohorâtă de sfârșit de martie și, În loc să fie cald, Începuse, spre exasperarea tuturor, să ningă. Seara am ieșit cu Nic și cu iustin la o bere Într-un club de jazz de pe lângă Foișor, când l-am văzut trecând pe lângă noi și așezându-se la o masă. Era chiar el ! i-am făcut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
tot sufletul și drept dovadă i-am mâncat o petală din trandafirul pe care îl ținea pe piept. Apoi am fugit. De atunci trecuseră patru ani. Era o zi mohorâtă de sfârșit de martie și, în loc să fie cald, începuse, spre exasperarea tuturor, să ningă. Seara am ieșit cu Nic și cu iustin la o bere într-un club de jazz de pe lângă Foișor, când l-am văzut trecând pe lângă noi și așezându-se la o masă. Era chiar el ! I-am făcut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să vă convingă de ceva, ceea ce trebuie să înțelegeți este exact contrariul.) Paul se sătură însă, după două ore de căutări infructuoase, de acest joc de-a v-ați ascunselea. — Gata, am făcut turul acestui scuar de zece ori. ajunge. exasperarea lui era de înțeles. L-am rugat pe Paul să nu se supere, dar să mă lase singur. nu mă puteam desprinde de scuarul acela, mai ales că se formaseră în parc cel puțin patru sau cinci cupluri de bătrînei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ce și-ar ascunde oasele în... transparența gândurilor. Paloarea e culoarea ce-o ia gândirea pe fața omenească. Destin nu există decât în acțiune, fiindcă numai în ea riști totul, fără să știi unde vei ajunge. Politica - în sensul de exasperare a ceea ce-i istoric în om - este spațiul fatalității, abandonarea integrală forțelor constructive și destructive ale devenirii. Și în singurătate riști totul, dar aici fiind în clar cu ce se va întîmpla, luciditatea atenuează iraționalul soartei. Îți anticipezi viața, îți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a nu-și mai însuși prerogative de existență. Orice soluție împotriva plictiselii este o concesie vieții, a cărei bază se clatină în hipertrofia temporală. Existența nu-i suportabilă decât în echilibrul dintre viață și timp. Situațiile de limită derivă din exasperarea acestui dualism. Atunci omul, pus în fața poziției tiranice a timpului, victimă în imperiul lui, ce-o să mai "omoare", când viața nu mai e prezentă decât în sclavia regretului? Aș vrea uneori să fiu atât de singur, că morții, enervați de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în numele poporului sau al lui Dumnezeu. Și în numele nimicului poți azvârli blesteme, dacă aderi la el dogmatic. O dezlănțuire necruțătoare și incendiară, un absolut în ton direct, o năvală de distrugere, cu o certitudine mărturisită sau nu. Că în dosul exasperării se ascunde o credință sau titanismul eului, pentru furia blestemării ca atare puțin importă. Nivelul sufletului, înălțimea de pasiune a unei ființe, iată totul. Căci în sine, blestemul nu-i decât un dogmatism liric. Să calci peste deliciul de a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trecutului: la ce-mi servește un "eveniment"? Istoria universală există doar ca mijloc de autointerpretare. Întâmplările care nu m-au descoperit mie însumi s-au "întîmplat" vreodată? - Față de trecut trebuie să fim mai subiectivi decât față de prezent. Singurătatea-i o exasperare ontologică a ființei noastre. Ești mai mult decât trebuie. Iar lumea-i mai puțin decât ar trebui. Adevărul este o eroare exilată în eternitate. Omul se chinuie să fie măcar o greșeală, precum Dumnezeu un adevăr. Amândoi sânt pe cale cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
seriozitate mai gravă decât deznădejdii. Pe când aceasta ne închide accesul spre viitor, azvîrlindu-ne fără scăpare în dezastrul pur al timpului, iubirea amestecă lipsa de speranțe cu o ispită de fericire unică. Deznădejdea-i o înfundătură furioasă, un ireparabil năvalnic, o exasperare a imposibilului, pe când iubirea-i o deznădejde înspre viitor, deschisă fericirii. Până și faptul de a bea apă este un act religios. Absolutul se desfată și-n ultimul firicel de iarbă. Absolutul și Vidul... Unde nu-i Dumnezeu? Unde nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lumii nici prin gând și nici prin inimă, trebuie să alergi încontinuu, pentru ca în ritmul pașilor să te ocolești și să uiți alcătuirea lacrimală a firii. Altcum, redevii grădinar al sinuciderii... Nebunia-i o prăbușire a eului în eu, o exasperare a identității. Pierzîndu-ți mințile, nimic nu te mai poate opri să fii nelimitat tu însuți. Boala: stadiu liric al materiei. Sau poate și mai mult: materie lirică. Nu explici un paradox, precum nu explici un strănutat. De altfel, nu-i
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ești încontinuu fie în acord, fie în dezacord cu ea. În mod firesc, existența e ireductibilă, o rezistență pur și simplu în fața căreia ne aflăm fără să fim nevoiți a o acorda sau nu subiectivității. Dezechilibrul în lume, fruct al exasperării conștiinței, derivă din incapacitatea de a concepe neutru realitatea. Oricât ne-am sforța, ea nu-i decât stare, la care aderăm sau nu. Creșterea accentului subiectiv al conștiinței micșorează autonomia firii. Câștigi în intensitate și realitatea pierde echivalent în prezență
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]