595 matches
-
Dublin numai ca să-i fac în ciudă. A, îmi pare rău, James, am bâiguit. Dacă mi-ai fi spus, ți-aș fi propus să ne fie trimise la birou, la tata. —Ei, nu contează, a oftat el, aparent iritat și exasperat și încercând să-mi transmită că dacă voia să obțină ceva, atunci era mai bine să se ocupe el personal decât să mă implice pe mine sau pe alți membri de gradul I ai familiei mele. Oricum, e prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ajuns prea departe. Și zice c-o să sune toată noaptea, până când te duci și vorbești cu el. Scoate receptorul din furcă, i-am sugerat întorcându-mi atenția către actele apartamentului. —Claire, nu putem să facem asta, m-a anunțat tata exasperat. Helen îl tot pune la loc. —Da, de ce să sufere viața mea socială numai pentru că tu te-ai măritat cu un nebun? s-a auzit vocea înfundată a lui Helen venind de undeva de după ușă. — Te rog, Claire, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
el cu o expresie dărâmată. — Nu, de fapt nu, am spus. Sunt de acord cu tine că, în situația respectivă, căsătoria n-ar fi rezolvat nimic. Chiar mă crezi ticălos, a zis Adam. Îmi dau seama. Ba nu, am exclamat exasperată. Spune mai departe. Personajele se dezvoltaseră prea tare, iar povestea nu avea destulă acțiune pentru gustul meu. Ne-am gândit să nască și apoi să dăm copilul spre adopție, dar Hannah n-a vrut așa ceva. Apoi am discutat despre varianta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vine cu mine, mi-a spus el uimit. O iau pe Molly cu mine, la Londra. —Dumnezeule! am șoptit. Să nu-mi spui c-o răpești! Am mai auzit de tați care au făcut așa ceva. Nu, mi-a răspuns Adam exasperat. Hannah vrea s-o iau pe Molly cu mine. Hannah vrea să colinde lumea. S-a săturat să mai aibă responsabilități. Presupun că n-a fost o coincidență faptul că a fost cuprinsă subit de remușcări, pentru că nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
noapte groasă, cu dungi, încheiată până la gât și ajungându-i aproape până la genunchi. Cine e? întrebă ea, cu glasul ușor tremurat, după ce mânerul se mai răsuci de câteva ori. — Phoebe? Ești trează? Era glasul lui Roddy, șoptind tare. Phoebe oftă exasperată. — Sigur că sunt trează, spuse ea descuind ușa și ținând-o întredeschisă. Dacă nu eram, acum sunt cu cu siguranță. — Pot să intru? — Cred că da. Deschise ușa și Roddy, îmbrăcat într-un kimonou de satin, se strecură înăuntru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spuse Mark țugindu-și buzele. Ferm dar cinstit: așa l-aș descrie. — Adică un diamant brut? — Exact, un diamant brut. — Și ce are de gând să facă cu toate armele astea? spuse Henry. După ce pune Iranul la locul lui. Mark râse exasperat. — Henry, ce contează ce are de gând să facă cu ele? Dacă începe să pară că e într-o poziție de a face vreun rău, vom găsi un pretext să-l atacăm și să lichidăm tot arsenalul. Și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
slujbe sub diverse nume. John Farringdon a fost unul din ele, Jim Fenchurch, un altul. — Și ce-i cu el? — Eu sunt fiul lui. Phoebe făcu ochii mari, nevenindu-i să creadă. — Ce?! Michael repetă, și ea scoase un strigăt exasperat. Nu crezi că ar fi fost o idee bună să ne fi aspus asta mai de mult? — Dar abia acum am înțeles. De fapt, va trebui s-o întreb pe Tabitha chiar acum. Se ridică, aprinse lumina și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În acest caz meritam atenția ei. Sharon a zâmbit scurt și fără cine știe ce entuziasm și mi-a spus că voi avea o Întâlnire cu cele două asistente ale Mirandei. Două asistente? — Sigur că da, a confirmat ea cu o privire exasperată. Miranda are nevoie de două asistente, bineînțeles. Allison, actuala ei asistentă principală, a fost promovată redactor la departamentul de modă al revistei Runway, iar Emily, a doua asistentă, va trece În locul lui Allison. Așa că postul ei a rămas disponibil! Andrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fiind unul dintre puținele genuri de jeanși sau reiați pe care Miranda accepta ca personalul ei să Îi poarte. Reiații și M.J. erau OK, dar numai vinerea și numai cu pantofi cu toc. — M.J.? — Marc Jacobs, m-a lămurit ea exasperată. Ei bine, cu camerele și cu cardurile de acces, ei cam știu ce face toată lumea pe aici, a zis ea și și-a pus poșeta Gucci pe birou. A Început să se descheie la jacheta din piele, și ea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
adumbrite de genele date cu rimel negru ca smoala și ceva care părea a fi o idee de lip‑glass. Când Îi mărturisisem În șoaptă lui Allison că toate astea or să fie absolut imposibil de ținut minte, a părut exasperată. — Păi, să sperăm că n‑o să fie nevoie de ele, a zis ea cu o voce care părea atât de stresată, Încât am avut impresia că e pe cale să se prăbușească sub povara ignoranței mele. Nu? Atunci de ce am aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă crezi țicnit. — Nu spune porcării! Nu-ți amintești...? Duncan i-o luă Înainte. — Vezi, nu sînt obișnuit să merg prin astfel de locuri de unul singur. Nu sînt ca tine. Fraser scutură din cap, de parcă se simțea sîcÎit sau exasperat. Se uită la Duncan, apoi privi În altă parte. Își schimbă postura și mai bău bere. În cele din urmă spuse, vădit Încurcat: — Aș fi vrut Pearce, să fi ținut legătura cu tine. Aș fi vrut să-ți fi scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își desfăcuse picioarele buzelor, limbii și degetelor ei. I se părea de domeniul imposibilului ca, dacă ea, Helen, s-ar ridica și s-ar duce la ea, s-ar lăsa sărutată... Julia Îi surprinse privirea și zîmbi pretinzînd că-i exasperată. — N-ai obosit să mă privești? Helen Își coborî privirea. — De fapt, nu mă uitam. — Dac-ai fi bărbat, ți-aș spune c-ar trebui să pleci din cameră cînd mă-mbrac. Aș dori să rămîn un mister pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu voia să mănânce toată rubarba. În timp ce mănânc, mama pune masa de călcat și se apucă de călcat rufele din coșul de la picioare. În curând camera e plină de mirosul amețitor și liniștitor al apei fierte. Fierul scoate mici pufăituri exasperate plimbându-se pe toată lungimea unei bluze sau băgându-și botul Într-o butonieră șmecheră. Mama e campioană la călcat. E o plăcere să-i urmărești mâna mișcându-se cu doi-trei centimentri Înaintea trenului cu aburi netezindu-i calea. Netezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Asta-i o poveste veche. Sunt sigură că, între timp, contele și contesa au uitat cu totul de ea. —Oricum, mamă, toată lumea zice că s-au mutat. Nimeni nu i-a mai văzut de ani de zile, i-am replicat exasperată. —Ei bine, sunt sigură că mai vin din când în când în vizită! Nimeni n-ar putea să abandoneze o casă atât de frumoasă. Cupola aceea! Grădinile acelea proiectate de Capability Brown! Data viitoare când vin, hai să-i sunăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
târziu, când a băgat capul pe ușă. Sunt atât de tristă. L-am sunat și mi-a spus că pleacă din oraș. —Nu-nțeleg de ce te-ntorci în timp, când deja ai avut parte de destule necazuri, mă certă Julie exasperată. Ți-am spus că-i un monstru, iar acum ți-a dovedit-o și ție. Știam că Julie are dreptate, dar asta nu îmbunătățea deloc situația. Fetele newyorkeze au în comun un tipar comportamental irațional: cu cât un bărbat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fac picioarele să arate înguste fără să mai porți colanții ăia supărători. (Jolene e 50% JAP, dar neagă asta în proporție de 100%). —Michael Kors înțelege dedesubturile coapselor feminine, continuă ea, ca nimeni altul... —Las-o moartă, Jolene! ripostă Julie, exasperată. Îți trebuie o nouă preocupare. De exemplu, ar trebui să mai citești câte ceva din când în când. Dar eu citesc tot timpul, replică Jolene. Aș estima că citesc revista Vogue cel puțin o dată pe zi. Mai vrea cineva un Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prea rău. —Mamă, amintește-ți, nu suntem exact prieteni la toartă cu familia Swyre. —Iubito, nu vreau să dai din nou cu piciorul acestui prilej. În viață sunt lucruri mai importante decât visurile țesute în jurul unui bărbat, i-am spus exasperată. (Ca majoritatea fetelor din New York, trebuie să vă mărturisesc p-ș că exact la asta visăm aproximativ 95% din timp. Doar că nu recunoaștem treaba asta în public. Este mult mai acceptabil să spui că te gândești tot timpul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tras? — Vreo zece, douăzeci. Ăla a fost singurul pe care l-am făcut eu. Scena de viol a băgat spaima-n mine. — De ce erai În costum de baie? Dădeai impresia că ești pe punctul de-a intra În joc. — Charles...! Exasperată, se sprijini cu spatele de pernă, aproape fără să-i mai pese dacă eram sau nu de acord cu ea. — SÎnt medic. Jumătate din oamenii care-au văzut filmul ăla mi-au fost pacienți. Crawford a multiplicat o tonă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui și rămân strâns îmbrățișați, până când Marius începe să inspire zgomotos aer pe nări, cu expresia unui ogar la vânătoare. Mmmm .... măi pui, dar ce arome! Ce ai adus bun? Smaranda râde amuzată de ochii lui pofticioși. Cu glas prefăcut exasperat și lovindu-și palmele una de alta, întreabă: Cum faci de reușești? Ești teribil! Adevărul e că am o foame! Aș mânca un cal întreg. Cine știe? Dacă nu se termină curând războiul sigur o să ajungem și la asta. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că în urma "aranjamentului" oamenii lui nu vor fi vizibili pentru trăgătorii inamici asemeni muștelor pe perete. Atunci când se echipase, pentru un scurt moment, avusese impresia că îmbracă giulgiul înmormântării. Reflectorul se aprinde din nou, cercetează terenul cu încetineală de melc. Exasperat, Marius strecoară printre dinți o înjurătură. "La naiba cu reflectorul ăsta! Așa nu vom ajunge nicăieri, niciodată!". Starea de așteptare cu presimțiri rele face ca golul din stomac ce începuse să-și facă simțită prezența de la pornirea misiunii să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu putere. Patul moale, cearșafuri curate, plapuma călduroasă, focul care duduie în sobă. Acum, la cină, aș fi avut în față cârnăciorii făcuți de Gertrude. Mmmm! Ți-am povestit de ei, Karl? Da și nu numai odată, se aude mormăitura exasperată a celuilalt, un soldat cu ochi umflați de oboseală și față foarte palidă, care se chinuie să lege firul de transmisiuni întins pe fundul tranșeului puțin adânc, rupt în apropierea lor. Mai bine dă și mie să trag din chiștocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mine o surpriză continuă, căci înstrăinările ei nu erau totdeauna aceleași, totdeauna rele, dar mereu inventive; îmi spunea, de pildă, te iubesc, noapte bună, dar nu era nici o iubire în glasul ei, alteori nu-mi spunea nimic, alteori se trezea exasperată că nu eram lângă ea și nu știu ce făceam în biroul meu, alteori nu putea adormi tocmai pentru că eram și trupul meu se lipea într-o atracție irezistibilă de al ei. Dormeam atunci singur in birou, scos din pepeni, pentru că îmi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bine lovit, cei orgolioși rămân pe loc bănuitori, bănuială care li se confirmă. Eu m-am dus spre ea și am primit lovitura. "Nu te apropia, mi-a strigat, și te rog să pleci. Pleacă, mi-a șoptit apoi brusc exasperată, nu pot să te mai suport, chiar acum te rog să pleci..." Deodată căzu în genunchi și izbucni într-un plâns repede reprimat, împreunîndu-și mâinile... "Mă rog de tine să pleci, ah, o să mi-o plătești", și se ridică și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
panem et circenses, ai auzit tu de lozinca asta? Învață și tu, cultivă-te înainte să te prind, dom' Nae, ridică-mi nivelul, că pe urmă o să ți-l ridic eu..." Și i-l ridică în clipa următoare când șobolanul, exasperat, se opri o secundă în mijlocul încăperii și vru iar să atace: Bacaloglu îl trimise cu un șut în perete, de unde căzu apoi jos cu ochii lui negri și îndrăsneți și cu dinții rânjiți înfloriți de stropi de sânge. "Bravo, Bacaloglu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
băut începuse să-i placă dinainte și anume după ce soțul ei se trudise din greu s-o învețe. Avea oroare de bețiile lui din pricină că mare parte din nopți și le petrecea singură. Copii n-aveau și totuși într-o zi, exasperată, îi spuse că vrea să divorțeze. Muzicianul căzu pe gânduri. "Bine, îi zise, diseară vii cu mine." Și o duse la restaurant. Mâncară, el bău cu moderație și pe la unsprezece ei i se făcu somn. "Fănică, îi zise, acum mergem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]