617 matches
-
azi după-amiază de pe South Normandie, numărul 9945. Proprietarul e Wardell J. Hascomb,bărbat, negru, cu domiciliul pe South Normandie, numărul 9816, și... — Asta am aflat deja. — Știi ceva, domnule detectiv? Partenerul dumitale a fost mult mai drăguț. — Poftim? Operatorul părea exasperat, de parcă ar fi discutat cu un cretin. — Detectivul Jones, de la aceeași secție. A sunat să verifice încă o dată cele patru nume pe care ți le-am dat. Zicea că ți-ai pierdut însemnările. Acum în cabină era frig ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ocazia unei alte inspecții a ministrului, de data aceasta la Leul Romanescu, la aviația de vânătoare. Intra prin WC-uri și strâmba din nas, reproșându-i mereu lui Romanescu: "Ce-i asta, Leule? Ce-i asta, Leule?" Până la urmă, acesta, exasperat, i-a replicat: "Domnule general, unitatea mea nu constă dintr-un closet!". Jienescu, după câte știu, înainte de a face școala de pilotaj fusese învățător. Păstrase ceva din asta, era mai degrabă cazon, genul de plutonier major... Nu avea suflet de
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de mâncare. Pe măsură ce anii treceau, devenea din ce în ce mai ciudată. Ignorând cu totul agitația iscată de soțul ei, continua să privească în gol pe fereastră, în timp ce fiica ei se plângea de alegerea articolelor noi citite cu voce tare. — Offf, spunea Pinky gesticulând exasperată cu prosopul, făcând o pauză în drumul spre baie. De ce te agiți atâta? Mereu aceeași poveste. În fiecare an, același scandal. De ce nu citești ceva ce ne afectează? De exemplu, despre Maimuța de la Cinema. Scrie ceva despre Maimuța de la Cinema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Oh, acum chiar ne calci pe nervi, îi spuseră, schimbându-și brusc sentimentele. — E vremea să-ți revii, îi zise maică-sa. Găsește-și curajul și adună-te. Numai că, uluit din cauza iubirii, Hungry Hop privi drept prin figurile lor exasperate. Parfumat din plin din cauza uleiului, încă se mai gândea la Pinky Chawla, care, de altfel, se răsfăța gândindu-se la el în timp ce adulmeca sticla pe care o prinsese sub fereastra lui. Chiar în ziua următoare, ajunse pe aleea din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
scurseră într-o ceață lipsită de sens. Fața i se albise. — Ce-i cu tine? îl întrebă alarmată Pinky. — Mulțumesc de întrebare, reuși el să articuleze. Dar e mai bine să mergeți singuri. De ce e mai bine? îl întrebă Pinky exasperată. — Pentru că așa e, țipă tare și nervos, iritat subit de toate și de toți. Aveau să-l omoare. Avea să moară, pur și simplu. Lasă-mă-n pace. O să mi se facă rău. Lasă-mă-n pace, lasă-mă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cărui alt țăran care își scotea capul printre rândurile mele trudnice și vorbea tot el, dar fără să-mi dea sentimentul că spusele lui reprezintă sensul vieții lui pe acest pământ (și pe acele timpuri) și ce soartă îl aștepta! Exasperat, am abandonat totul și mă gândeam chiar cu seninătate să mă las de scris. Nu-mi plăcea ideea că nu pot să fac altceva decât să mă împleticesc printre picioarele personajelor mele, descriind într-un mod naiv psihologii naive, deși
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Ajunge. Lasă-mă În pace. Când spuse asta, Își aminti chipul Yaelei, schimonosit de spaimă și dezgust, când, cu două ore În urmă, aprinsese lumina În dormitor și Îl descoperise dormind Îmbrăcat sub plapumă, Îmbrățișând cămașa ei de noapte. Țipase exasperată: Repede, Teddy, vino să vezi asta. De parcă i s-ar fi strecurat În pat vreun gândac, vreun fel de Gregor Samsa. Probabil că În clipa aceea, când de-abia se trezise, năuc de somn, Întinzându-se și așezându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-i spună că-i pare rău. Le spusese copiilor ei că-i iubește. Chiar dacă ea dispărea, copiii aveau să știe asta. Nu, Bunico, a zis Alice. Creatura și-a lăsat capul pe-un umăr, iar Alice a bătut din picior exasperată. Așa cum i se întâmplase și bunicii ei, moartea o tentase pe Alice o dată sau de două ori, dar oare nu viața e adevărata sirenă - frumoasă, irezistibilă, cea care te împinge mereu către un bolovan sau altul ? Singura problemă apare atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
își aruncă veșmintele, moartea își trage sufletul, toamna își paște castanele, naivitatea își scuipă întunericul, lumina plânge, gutuia ține un discurs, secundele ceasului vomită amintiri, ucigașul salivează metafore, amurgul se împiedică în pantalonii săi prea lungi... Până și cuvintele (probabil, exasperate) se cațără pe pereți. Se desfășoară, după cum se vede, o febrilă activitate în poezia scrisă de Tincuța Horonceanu Benevic. Nu întâmplător, cartea ei poate fi povestită (am și povestit-o mai sus, pe scurt). Trebuie doar să răspundem la întrebarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Caii erau și ei flămânzi, iar unii căzuseră, slăbiți, neputând să se mai ridice. Călăreții trebuiseră să se alăture pedestrimii, mergând pe jos și trăgându-și caii de dârlogi. Micile unități de spahii trimise În recunoaștere nu se mai Întorseseră. Exasperat, Soliman trimisese În față un corp de cavalerie de cinci mii de achingii. Din aceștia se Întorseseră două sute, Înspăimântați. Fuseseră surprinși Într-o ambuscadă și mai bine de jumătate din ei căzuseră sub săgeți care veneau parcă de nicăieri. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
schimbare a raporturilor de forțe din estul și centrul Europei. Rămânea, totuși, o Întrebare fără răspuns. Dacă Marele Maestru era, Într-adevăr, Ștefan Oană, atunci de ce Își amâna Întoarcerea În Moldova? 21 ianuarie 1476, Palatul Ak Sarai, Istanbul - De ce? Întrebă, exasperat, Marele Maestru. Fiecare oră În care eu sunt ținut aici poate Însemna viața tatălui meu! Atâția ani am așteptat clipa Întoarcerii! Iar acum Îmi aduci ordinul secret de Înființare a Ordinului Cuceritorilor și Îmi spui că trebuie să fiu legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
valabile aici! Nu e drept! Ești cel mai mare arcaș al lumii de la Răsărit! Am dreptul la egalitate de arme! Alexandru făcu câțiva pași la o parte, eliberând calea luminată de făclii dintre Amir și Ogodai. - Ce se Întâmplă? șopti, exasperată, Erina. Nu Înțeleg nimic! - Tatăl meu l-a acceptat drept fiu. Amir Baian va răzbuna suferințele lui, luptând după legile cele vechi ale Asiei. - Legile vechi... .? - Doi oameni, doi cai, două arcuri cu câte trei săgeți. O singură linie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Se declanșă într un hohot de plâns pe care, pentru a-l înăbuși, își înfundă capul într-o pernă, ascunzându-și în acest fel lacrimile și neliniștile. Când pătrunse Alex în dormitor și o găsi pe Ina într-o stare exasperată, intră în panică. Nu bănuia că soția lui poate suferi atât de mult din pricina celor aflate la spitalul din Pitești. Nu știa că ea purtase tot drumul spre casă spaima destăinuirilor. Îi fusese imposibil să se despovăreze de mărturisirea Olgăi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Bărbatul tocmai își ungea o felie de pâine prăjită cu un strat subțire de marmelada. — E-un pic cam dura, zise el. — Dura? E de-a dreptul câinoasa! se indigna Eleanor. Continuă să citească în gând câteva clipe, scoțând suspine exasperate și chicote înăbușite, după care vorbi din nou: — Doamne Dumnezeule, ascultă aici: „Eroina ultimului film de televiziune al lui Samuel Sharp, Întunericul, este prezentată în reclamă BBC ca fiind o «nimfomanăă. L-am întrebat pe autor dacă a avut de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ai să mai zbori mult? Și deodată: "bîști... bîzz... te-am prins!" ― Domnule Constantinescu, ce-nsemnează gestul acesta? ― Don' profesor, am prins o muscă, pentru experiență... În lipsă de furnică, e bună și musca, că e tot insectă! ― Domnule, țipă Chimistul exasperat, cum poți să debitezi astfel de inepții, pentru numele lui Dumnezeu?! Cum o să existe în muscă acidul formic... care v-am spus că există numai în furnică? Dar Chiorul nu se dă bătut: ― Poate că există, don' profesor, și nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în fundul clasei. Profesorul și-a îndreptat cercetările într-acolo dar, când a ajuns în dreptul băncii de unde i se părea că aude zgomotul, orăcăitul s-a auzit din nou în față! Manevra asta a durat cam de două-trei ori, până când Tânărul, exasperat, ne-a strigat: ― Toată lumea să ridice mîinile-n sus! Ordinul s-a executat îndată. Clasa avea aspectul, original și ciudat în același timp al unei bande de gangsteri în fața unui uriaș revolver imaginar! Și totuși broscuța și-a continuat orăcăitul obsedant
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prieten dealtfel, că nici nu se gândește să-i execute ordinul, veni în fața lui și, simțind că fata de serviciu e atentă la ce are să se petreacă, îi spuse arogant: ― Dumneata n-ai auzit ce-am spus eu? Dar Chiorul, exasperat, se vede, de fițele lui, îi răspunse scurt: ― Ia las-o mai moale, șmechere! Mult ai să mai faci pe nebunul cu noi? Și plecă, lăsîndu-l pe bietul Negulescu stupefiat, că nu se aștepta la așa ieșire tocmai din partea celui
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe suflet. Păreai părăsită însă ți-ai schimbat registrul vocal și supozițiile până te-am pierdut în grămada de vise timide! Pe măsură ce te apropiai gândurile dansau. Râdea verde Împăratul Verde! În magazinul de antichități din nou ai dat peste mine! Exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde, m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte. Luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
Nici lucrurile din jur nu le recunoștea. Deschidea câte o carte și citea câteva rânduri. Nimic. Nici o amintire. N-avusese niciodată în mână cartea aceea, deși în ea existau semne cu creionul care ar fi putut fi ale lui. Treptat, exasperat și derutat, și-a compus o memorie, un trecut, o biografie, dar false. După care a început să sufere pentru vinile din acest trecut fictiv. În cele din urmă s-a sinucis, lăsând o scrisoare în care a explicat totul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
multe. Nu vei sfârși bine! Ai răspunsul pregătit: „Nimeni nu sfârșește bine!”. O vei dovedi, ai la dispoziție o comunitate pe care nu o mai suporți. Noaptea trecută ai visat că te aflai în Stațiune. Personajele nu te cunoșteau. Încercai, exasperat, să te prezinți, să le spui că tu ești Creatorul lor, că întâlnirea voastră era inevitabilă. Au crezut că ești vilegiaturist. Sau un șarlatan, încă unul. Te-ai trezit nervos. Ar fi fost interesant un dialog oniric, deparazitat de glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai ieși din casă, ți-ai alungat prietenii(!Ă, iubita(?Ă; cu rujul ei ai desenat - după fuga sa precipitată - un dublu K, pe un perete întreg: medicul-Castelan a fotografiat asta pentru studiul său despre demență. Admiți totul: ai scris, exasperat, literele blestemate pe somații, pe zid, pe notele de plată. Ai desenat șarpele și pasărea, dar astea nu sunt motive de internare cu forța. „În roman, ai umplut - din rațiuni de siguranță - un lazaret!”: te faci că nu auzi spusele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Oh, acum chiar ne calci pe nervi, îi spuseră, schimbându-și brusc sentimentele. — E vremea să-ți revii, îi zise maică-sa. Găsește-și curajul și adună-te. Numai că, uluit din cauza iubirii, Hungry Hop privi drept prin figurile lor exasperate. Parfumat din plin din cauza uleiului, încă se mai gândea la Pinky Chawla, care, de altfel, se răsfăța gândindu-se la el în timp ce adulmeca sticla pe care o prinsese sub fereastra lui. Chiar în ziua următoare, ajunse pe aleea din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
scurseră într-o ceață lipsită de sens. Fața i se albise. — Ce-i cu tine? îl întrebă alarmată Pinky. — Mulțumesc de întrebare, reuși el să articuleze. Dar e mai bine să mergeți singuri. De ce e mai bine? îl întrebă Pinky exasperată. — Pentru că așa e, țipă tare și nervos, iritat subit de toate și de toți. Aveau să-l omoare. Avea să moară, pur și simplu. Lasă-mă-n pace. O să mi se facă rău. Lasă-mă-n pace, lasă-mă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
scaun. — O să stai mai confortabil așa, i-am zis. Dar să îndrăznești numai să te scobești în nas și o să te alegi cu ăsta. Am pornit mașina și am plecat mai departe. — Care-i graba? zise Kindermann pe un ton exasperat. Nu reușesc să înțeleg de ce faci asta. Ai putea la fel de ușor să îți regizezi spectacolul luni, când toată lumea ajunge înapoi la Berlin. Chiar nu pricep necesitatea de a conduce atâta drum. — Până atunci o să fie prea târziu, Kindermann. Prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se petrece. — Tu cine ești? întrebă Tobias uitându-se țintă la Adriana. Gilles începu să bâiguie: — Îmi pare rău, domnule Baron, vă asigur că un astfel de incident nu se va mai— Tobias îl întrerupse pe Gilles cu un gest exasperat, dar nu-și luă ochii de la Adriana. —Tu cine ești? El se uita la Adriana și Adriana se uita la el, amândoi încleștați într-un război al privirilor timp de aproape treizeci de secunde, fără ca niciunul să scoată o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]