473 matches
-
este un asteroid din centura principală, descoperit pe 16 ianuarie 1909, de Philibert Melotte. Cu un diametru de circa 79,99 km, asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 3,0615236 u.a. și de o excentricitate de 0,1261970, înclinată cu 12,86000°, în raport cu ecliptica. Denumirea asteroidului face referire la nimfa Melissa, care a fost transformată într-o albină. Denumirea este și o aluzie la descoperitorul acestui asteroid, Philibert Jacques Melotte.
676 Melitta () [Corola-website/Science/333801_a_335130]
-
1,6 u.a. Spre deosebire de comete, ale căror orbite sunt, în cea mai mare parte, la o distanță superioară sau egală cu cea a lui Jupiter, cometele din centura principală urmează practic orbite circulare, similare celorlalte obiecte din centura principală (excentricitate și înclinație slabe). Primele obiecte identificate în această categorie se situează în partea externă a centurii. Se ignoră pentru moment cum niște obiecte extrasolare cum sunt cometele ar putea să-și vadă excentricitatea diminuându-se până să atingă orbita tipică
Cometă din centura principală () [Corola-website/Science/333875_a_335204]
-
circulare, similare celorlalte obiecte din centura principală (excentricitate și înclinație slabe). Primele obiecte identificate în această categorie se situează în partea externă a centurii. Se ignoră pentru moment cum niște obiecte extrasolare cum sunt cometele ar putea să-și vadă excentricitatea diminuându-se până să atingă orbita tipică a asteroizilor din centură, care nu este decât puțin perturbată de câmpul gravitațional al planetelor. Se presupune că, spre deosebire de cometele „clasice”, aceste comete n-ar fi decât simpli asteroizi constituiți din gheață, care
Cometă din centura principală () [Corola-website/Science/333875_a_335204]
-
Société Astronomique de France". La descoperire asteroidul primise denumirea provizorie de 1940 WA. Cu un diametru mediu de circa 23,31 km, asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxa majoră egală cu 2,8363838 u.a. și de o excentricitate de 0,1349560, înclinată cu 14,24044° față de ecliptica.
4162 SAF () [Corola-website/Science/333887_a_335216]
-
asteroid de tip C, ceea ce semnifică faptul că suprafața sa este foarte întunecată și compusă din carbon. Asteroidul "" are diametrul mediu de 237,26 km. Orbita sa se caracterizează printr-o semiaxă majoră egală cu 3,43335838 u.a., o excentricitate de 0,10497506 și o perioadă orbitală de 2.323,67 de zile (6,36 ani). Cybele are o viteză orbitală medie de 16,07434096 km/s și are o înclinație de 3,54838537ș în raport cu ecliptica. Prima ocultație cunoscută a
65 Cybele () [Corola-website/Science/333095_a_334424]
-
asemănătoare cu cea a lui Pluto, în opoziție față de acesta. Când Orcus se află la afeliu, Pluto e la periheliu, și invers. Nu doar atât, afeliul orbitei lui Orcus este aproape opus de cel al lui Pluto, iar înclinațiile și excentricitățile sunt similare. Datorită acestor contraste și datorită satelitului mare - Vanth - Orcus a mai fost denumit anti-Plutonul. Acest fapt a cântărit în alegerea unui nume pentru corp, zeul Orcus fiind echivalentul etrusc al zeului roman Pluto, iar în antichitate cele două
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
fost raportată în publicația "IAUC 8812" la data de 22 februarie 2007. Satelitul a primit numele provizoriu S/2005 (90482) 1 cu un an înainte de a fi denumit "Vanth". Acesta orbitează Orcus într-o orbită circulară aproape sincronă cu o excentricitate de 0,007 și o perioadă orbitală de 9,54 zile. Vanth orbitează la o distanță de 9030 ± 89 km de Orcus și este prea aproape de Orcus pentru a se stabili compoziția suprafeței satelitului. Mike Brown suspectează că, la fel
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
este un obiect transneptunian mare, care posedă un satelit. Salacia are diametrul de circa 900 de kilometri. Salacia prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 42,2429286 u.a. și de o excentricitate de 0,1029692, înclinată cu 23,93490° în raport cu ecliptica. Acest obiect ceresc parcurge orbita în circa 275 de ani. Periheliul său îl aduce la circa de unități astronomice, iar afeliul îl depărtează la circa u.a. de Soare. Este un
120347 Salacia () [Corola-website/Science/334609_a_335938]
-
a. de Soare. Este un cubewano. Salacia este un potențial candidat la statutul de planetă pitică. Salacia posedă un satelit natural denumit Actaea, care orbitează în 5,49380 ± 0,00016 de zile la 5619 ± 87 km de Salacia cu o excentricitate 0,0084 ± 0,0076. Salaciea a fost descoperită la 22 septembrie 2004, de astronomul Michael E. Brown, iar satelitul său, Actaea, la 21 iulie 2006. La descoperire corpul ceresc a primit denumirea de , iar la 18 februarie 2011 a primit
120347 Salacia () [Corola-website/Science/334609_a_335938]
-
1cm și 10cm este o „mătură laser”, un laser cu puterea de mai mulți megawatt care ar putea deorbita : partea de gunoi atinsă de laser se va evapora (ablaționa) ușor și asta creează o forță în direcția opusă care schimbă excentricitatea orbitei fragmentului, care poate produce reintrarea acestuia în atmosferă. este un satelit mare inactiv, cu o masă de 8211kg aflat în derivă pe o orbită de 785km, altitudine la care densitatea de este cea mai mare: se prognoează că aproximativ
Sindromul Kessler () [Corola-website/Science/334673_a_336002]
-
de două ori cea a lui Jupiter. Acest fenomen ar fi la originea unei destabilizări masive a corpurilor cu masă mică din Sistemul Solar exterior, dintre care unele dintre ele ar fi fost dotate atunci cu orbite cu o puternică excentricitate, permițându-le să atingă regiuni interioare ale Sistemului Solar, unde ar fi putut intra în coliziune cu planetele telurice. Această proporție de obiecte rămâne slabă: doar 0,1%, dar suficientă dat fiind masa inițială a planetezimalelor disponibile. În acest scenariu
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
50 de mase terestre) dincolo de orbitele planetelor Uranus și Neptun. Atâta timp cât Jupiter și Saturn nu sunt în rezonanță orbitală, configurația este într-o stare relativ staționară. În momentul trecerii în rezonanță 2:1 a lui Saturn, acesta a primit o excentricitate orbitală importantă, permițându-i să atingă la afeliul orbitei sale regiuni îndepărtate ale Sistemului Solar. Devine susceptibil să interacționeze cu Uranus și Neptun, care se găsesc foarte perturbați. Îndeosebi Neptun cunoaște o foarte bruscă variație a razei sale orbitale (variație
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
de pe disc, ca și rata corespunzătoare a migrației. După mai multe sute de milioane de ani de migrație lentă și graduală, Jupiter și Saturn, cele mai mari dintre planetele gigante, trec rezonanță orbitala 1:2. Această rezonanță le provoacă creșterea excentricității orbitale, fapt care destabilizează întregul sistem planetar. Dispunerea planetelor gigante se modifică rapid și considerabil.Planeta Jupiter deplasează planetă Saturn până în poziția sa actuală, iar această delocalizare provoacă întâlniri gravitaționale reciproce între Saturn și celelalte gigante de gheață (Neptun și
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
de aici o pierdere de materie care formează un disc în jurul stelei. Emisiile și variațiile de luminozitate sunt create probabil de acest disc. Gamma Cassiopeiae este și o binară spectroscopică cu o perioadă orbitală de circa 204 zile și o excentricitate valorând 0,26, adică „vecină cu zero”, potrivit referințelor. Masa companionului său se presupune că este de ordinul celui al Soarelui (Harmanec et al. 2000, Miroschnichenko et al. 2002). Gamma Cassiopeiae este și prototipul unui mic grup de surse stelare
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
graviteze un altul, orbita lui trebuie să se afle în interiorul sferei Hill al celui pe care îl orbitează. De exemplu, în sistemul Soare-Pământ-Lună, orbita Lunii se situează în interiorul sferei Hill a Pământului. Raza sferei Hill pentru orbite stabile (fără mari excentricități) este exprimată prin următoarea relație: formula 1 unde r este raza sferei Hill, d este distanța dintre cele două corpuri, M este masa corpului masiv, iar m este masa corpului pentru care se calculează raza sferei Hill (satelit). În exemplul de
Sfera lui Hill () [Corola-website/Science/336688_a_338017]
-
punct corespunde declinației Soarelui în timp ce poziția orizontală indică decalajul dintre ora solară aparentă și ora solară medie, adică ora indicată de un ceasornic. Ecartul dintre acești doi timpi se numește " ecuația timpului ". Este rezultanta a două efecte. Mai întâi din cauza excentricității orbitei terestre, iar ca urmare a celei de a doua legi a lui Kepler, viteza aparentă de deplasare a Soarelui nu este constantă. Apoi timpul solar mediu este dat pentru un Soare fictiv care se deplasează pe ecuator, în timp ce Soarele
Analemă () [Corola-website/Science/336709_a_338038]
-
mai mult decât va trăi Soarele. Planeta este destul de aproape de steaua sa, putând avea rotație sincronă, o stare în care, de-a lungul unei orbite, nu există nici un transfer net de moment cinetic între o planetă și steaua gazdă. Dacă excentricitatea orbitală a planetei este 0, acest lucru ar putea duce la rotație sincronă, cu o față permanent în arșiță, spre stea, în timp ce partea opusă este permanent în întuneric și frig. Cu toate acestea, între aceste două zone extreme, ar putea
Proxima Centauri b () [Corola-website/Science/336716_a_338045]
-
partea opusă este permanent în întuneric și frig. Cu toate acestea, între aceste două zone extreme, ar putea fi o regiune locuibilă - numită , unde temperaturile pot fi potrivite - aproximativ 273 K (0 °C; 32 °F) - pentru ca apa lichidă să existe. Excentricitatea orbitală a Proxima Centauri b nu este cunoscută cu certitudine, numai că aceasta este mai mică de 0,35 - potențial suficient de mare pentru a produce o rezonanță spin-orbită de 3:2, similară cu cea a planetei Mercur cu Soarele
Proxima Centauri b () [Corola-website/Science/336716_a_338045]
-
AO, dar 97 % dintre aceștia rămân cuprinși între limitele citate mai sus. Prin comparație, semiaxa majoră a lui Jupiter este egală cu . Înclinația troienilor față de ecliptică variază între ° ((65211) 2002 EK) și ° ((83983) 2002 GE), cu o dispersie a valorilor. Excentricitatea orbitală a 95 % dintre troieni este mai mică de ; cel mai excentric dintre troienii numerotați, 5144 Achates, atinge . Perioada sa orbitală este în revanșă egală cu aceea a lui Jupiter, , un exemplu de rezonanță orbitală 1:1. Observați într-un
Asteroid troian al lui Jupiter () [Corola-website/Science/337182_a_338511]
-
În astronomie, un cvasisatelit este un asteroid care coorbitează cu o planetă în jurul Soareui, pe o orbită eliptică proprie și a cărei excentricitate orbitală este superioară aceleia a orbitei planetei, dar are aceeași longitudine medie ca și aceea a planetei. Văzut de pe planetă, asteroidul pare să realizeze o revoluție în jurul ei fără a fi totuși, în mod tehnic, pe orbită în jurul ei. Este
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
Pământului spre anul 2190 și își va relua mișcarea în potcoavă. Studii au arătat că ar fi posibil ca un cvasisatelit teoretic al lui Uranus sau al lui Neptun să rămână pe durata vieții Sistemului Solar folosind anumite condiții de excentricitate și de înclinație. Astfel de obiecte nu au fost totuși descoperite. În 1989, Phobos a posedat câteva luni un cvasisatelit artificial, sonda sovietică Phobos 2.
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
este un asteroid troian al lui Jupiter. A fost descoperit la 17 octombrie 1930 de către astronomul Karl Wilhelm Reinmuth, la Heidelberg, în Germania. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 5,3212114 ua și de o excentricitate de 0,1374969, înclinată cu 6,90992° în raport cu ecliptica. Își folosește orbita împreună cu Jupiter în jurul Soarelui în punctul Lagrange L, adică este situat la 60° în urma lui Jupiter. Calculele după observațiile făcute de IRAS i-au estimat diametrul la circa
1173 Anchises () [Corola-website/Science/337297_a_338626]
-
crearea unui buget al zonei euro, procentul ar scădea în mod cert). Gesticulațiile celor doi „copii teribili” ai Visegradului, Ungaria și Polonia, oricât de șocante s-ar dori ele, s-au dezumflat - cel puțin până acum - în ridicol, dar, dincolo de excentricitate, aceste poziții exprimă, în felul lor, o temere mai larg împărtășită în rândul statelor mai mici din UE față de proiectele și intențiile de accentuare a integrării și de preluare, în continuare, a unor prerogative ale suveranității statelor membre de către instituțiile
România îşi caută locul într-o Europă Unită care nu se regăseşte by Corneliu Vlad () [Corola-website/Journalistic/296495_a_297824]