1,039 matches
-
meteorit care s-a prăbușit în cel mai nimerit loc, invadându-l cu o frumusețe neconvențională; uitându-mă la el, am simțit un nod în gât. Era extraordinar și era făcut de mine. Și a fost primit teribil de bine; exclamațiile și comentariile din jurul meu păreau sincere. Nodul din gât se făcuse așa de mare că a trebuit să îl împing la vale cu restul de șampanie din pahar. Capitolul 2tc " Capitolul 2" Nimic nu se potrivea, firește. Obiectul decorativ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Dar jacheta din stofă era neschimbată, un element de stabilitate într-o lume în mișcare. —Sam și cu mine am avut o discuție fascinantă, a spus Adrian, ceea ce mi s-a părut cam exagerat. Dar fu pus la pământ de exclamația lui Duggie în timp ce se grăbea înspre mine: Sam, draga mea! Picioarele lui Duggie erau puțin cam mici pentru corpul lui rotund și robust; mereu părea că e gata să se rostogolească. — Ce succes a fost vineri seara! a continuat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de „farsă groasă”, cum îl caracterizează însuși dramaturgul, dar având vanitatea relațiilor sociale. Tot în relații de alianță amicală este și Ipistatul din comedia D-ale carnavalului. În schimbul unui bilet la loteriile Ipistatului, Nae Girimea îi poate solicita oricând serviciile. Exclamația energică „Vorbă” constituie mecanismul personajului și destăinuie caracterul de autoparodie. Apariție fugitivă, Ipistatul contribuie alături de celelalte personaje la crearea și menținerea atmosferei de farsă prin „stupiditatea și nebunia lui de cea mai pură speță”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 159
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
înțelegem că dialogul e mai mult un monolog, că Leonida povestește Efimiței o istorie precum Jupân Dumitrache povestea lui Ipingescu. Cinstea, la care își ridică Leonida consoarta de a o face auditoriul lui permanent, se simte în satisfacția femeii, în exclamațiile ei admirative. Rolul ei este de a-l face să se simtă fericit ca între amicii de altădată. B. Elvin vede în cei doi bătrâni „o întreagă categorie socială - mica burghezie izolată de viață vie”<footnote B. Elvin, op. cit., p.
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Cum de trădare? Brânzovenescu: De-aia noi astăzi când am mirosit cevacumva... Farfuridi: Ceva-cumva. Trahanache: Ceva-cumva? Brânzovenescu:Dacă e ceva la mijloc... Farfuridi: Ceva la mijloc... Trahanache: Ceva la mijloc?” Comicul scenei provine din gesticulație, din mimică, din semne de exclamație, din interjecții și puncte de suspensie. Într-o lume a haosului și pseudoordinii, personajele nu pot acționa, ci sunt acționate, devin marionete. Nu întâmplător, Caragiale denumește personajele „oamenii dramaturgului”, „păpușile” lui. S-a observat că dramaturgul avea predilecție spre coordonarea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
le spusese că bătrânul era pe moarte, avea cancer la plămâni și se gândea să se interneze într-un sanatoriu, unde să sfârșească în pace. Tocmai se pregătea să strecoare în buzunar o listă cu sanatoriile din zonă, când auzi exclamația „Trădătorule!” și îi văzu pe Mickey și pe Herman Gerstein la câțiva pași de el. Cohen era o țintă perfectă, dar cei șase martori prezenți îi anulau șansa loviturii. Buzz zise: — Presupun că asta-nseamnă că poziția mea de paznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dar le și pot concentra asupra cuiva. Amar Nath, în mod sigur, a fost luat prin surprindere de zelul miresei în noaptea nunții. Anjali, care se mutase la noua familie a stăpânei sale, stătea adesea trează până seara, târziu, ascultând exclamațiile lui de uimire, mici sunete jucăușe care răzbăteau pe fereastră, până la terasa unde se afla ea. După cum avea să-i spună mai târziu vânzătorului de betel, probabil că acest mire, foarte serios, nu se așteptase ca tăcuta sa mireasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oamenilor, păsări cântătoare speriate, care vor fi urcate în coliviile lor la clasa a treia, o vacă mestecând niște resturi; mirosurile - de mâncare prăjită în ghee, de cărbune, de sudoare, de unsoare de osii și de urină; zgomotele - strigătele vânzătorilor, exclamațiile, numele țipate în gura mare și fluieratul locomotivei care parcă străpunge toată această gloată enormă de oameni înghesuiți laolaltă. Este un zgomot atât de puternic, încât uneori te rogi ca excesul de viață să contenească, să se dea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Charlie le surclasează pe celelalte două femei de la palat, cărora le e greu să se concentreze, când amazoana de lângă ele strigă la încărcătoarea ei servilă și comentează permanent performențele celorlalți, cu un șir de „Ura! Lovește-o! Păcat! Așa trebuie!“, exclamații care o fac pe Zia Begum să se întrebe de ce își trimit englezii fii la război, în loc să-și trimită nevestele. De cealaltă parte, maiorul, mult mai introvertit ca soția sa, vânează constant, flegmatic, încuviințând strigătele hăitașilor, „Bine țintit, sahib!“, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
transportorului, strălucind costisitor. Fusese fixată cu lanțuri dedesubt, care se smuceau ori de câte ori docherii strigau unul la altul, să rotească scripeții. Mașina era ridicată și balansată deasupra capetelor celor prezenți acolo, o umbră mare, neagră, tresărind deasupra cheiului. Bobby aude o exclamație și vede două englezoaice dându-se la o parte. — O, valiza! Bobby face un pas înapoi și salvează o valiză mică, pe care i-o întinde (ridicându-și pălăria) unei doamne în vârstă. Este răsplătit cu un zâmbet grațios. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
reducere pentru clienții speciali. Cu toate că vocea lui este atât de distorsionată încât femeia abia pricepe ce vrea să spună, înțelege în cele din urmă că englezul mai „vrea o rundă“, cu ea de data asta. Un alt interludiu punctat de exclamațiile inconfundabile ale Mariei. Femeia se întrece pe sine, scoțând gemete spectaculoase, cu schimbări de tonalități care fac impresie în salon. Ura, exclamă Tereza, cu rezonanțele unei sirene de fabrică. După o vreme, se face liniște. Fără a se mai obosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nicidecum răceala. Ba chiar, Într-un timp, maestrul Foiște Își scosese din nămete o labă a piciorului goală și i-o arătase cu Încântare lui Repetentu, lăudându-i desăvârșita curățenie, căldura și culoarea rozalie. Repetentu se făcuse a nu auzi exclamațiile vesele ale maestrului și continuase să Înoate prin zăpadă, Îndreptându-se către marginea Întunecată a Codrului de la Miazănoapte. Făcură primii pași printre copaci și-și dădură seama că acolo nu ninsese. Buruienile nu păreau nici verzi, nici uscate și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
E periculos! Dacă aluneci, cazi tocmai până-n vale! Încercară să-l oprească, dar omul escaladă peretele de piatră, agățându-se de vițe. Silueta sa părea a unei maimuțe în vârful muntelui stâncos. — O, nu! E îngrozitor! strigă el pe neașteptate. Exclamația lui îi surprinse pe toți cei de jos. — Ce este? Spune, ce vezi? Omul stătea tăcut ca și cum ar fi fost amețit. Unul după altul, ceilalți se urcară până în locul unde stătea. Când ajunseră în vârf, îi apucă tremurul. Stând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi mergând pe țărmul dinspre miazănoapte, companie după companie. — Ei, uite-i! — Stindardul de comandant cu tigvele aurite. — Probabil Hideyoshi e înconjurat de vasalii lui. Honda și oamenii săi, care călăriseră fără oprire, priveau spre malul celălalt, arătând cu exclamații zgomotoase și punându-și mâinile streașină la ochi. Cu toții tremurau de emoție. Distanța era atât de mică încât, dacă oamenii lui Honda ar fi strigat, glasurile inamicilor ar fi ajuns înapoi la ei. Chipurile soldaților dușmani se vedeau bine, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din cauza șocului și a zahărului, mi s-a părut că lipsisem multă vreme. Nenorocitul de Neil era în continuare în centrul atenției, fiind înconjurat de un cerc de oameni care dădeau din cap compătimitor, murmurau și scoteau tot felul de exclamații aprobatoare. Am tras concluzia că toți erau niște bețivi mincinoși care-și băteau nevestele. Chiar și femeile. îl auzeam plângându-se: —Mă simt așa de trădat. Nu-mi vine să cred ce mi-a făcut! E nebună! Să știți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Sunt aici numai fiindc-am crezut că baraca asta e o fermă de sănătate. Dar nu e nimic în neregulă cu mine! într-o anumită măsură, mă așteptasem să fiu contrazisă, dar Chris n-a făcut decât să scoată niște exclamații cu tentă generală, menite să mă liniștească, de genul celor pe care le scoate un veterinar atunci când asistă o vacă la naștere. Eram ușurată. Și impresionată. Cei mai mulți bărbați o iau razna atunci când o femeie începe să plângă. Ceea ce nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
apropie de mine acum, îl omor. Și, în mod straniu, în afara momentului când Fergus, cel care fusese parcă ars cu acid, mi-a întins o cutie cu șervețele, ceilalți ne-au lăsat într-adevăr în pace. Chris a scos noi exclamații liniștitoare. Atenția lui era ca o loțiune calmantă aplicată pe rănile provocate de respingerea lui Luke, era antidotul împotriva otrăvii pe care mi-o inoculase Luke. Nu înțeleg de ce a trebuit să-l mintă pe doctorul Billings în ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
urâtă, făcută parcă din granit. Majoritatea persoanelor în vârstă, care erau la Cloisters de mai bine de o lună, se uitau cu buzele strânse, într-un gest de dezaprobare. Frederick, care atinsese măreața vârstă de șase săptămâni, a scos o exclamație de dezaprobare, s-a stropșit și a zis: N-ar trebui să dai vina pe nimeni altcineva. Ar trebui să cauți să-ți dai seama care e vina ta în toată povestea asta. La care, toți cei care erau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Măcar dac-aș ști unde e, mi-a șoptit Brigit în agonie. Măcar dac-aș ști că nu e cu altcineva. Atunci aș reuși s-adorm. Știi că de trei nopți n-am mai închis un ochi? Am scos niște exclamații liniștitoare. Ceva de genul „Ești mult prea bună pentru idiotul ăla demn de dispreț“. — Nu vrei să-l suni tu? m-a implorat Brigit. Te rog, sună și vezi dacă răspunde el și dup-aia închide repede. De unde să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lăsat-o baltă. —Cum ziceam, a oftat Dermot, întotdeauna i-a plăcut băutura, dar a ascuns dimensiunea tragediei până când s-a văzut cu inelul pe deget. După care a început să-și bată joc de mine. Chaquie a scos o exclamație. Josephine s-a încruntat la ea și i-a închis imediat gura. — Cum și-a bătut joc? —Eu muncesc din greu, a zis Dermot. Din greu. Sunt un om care a reușit prin forțe proprii și am plecat cu afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ea m-a învățat tot ce știu. M-am forțat să râd și am așteptat ca Mike și ceilalți să mi se alăture. Dar nimeni n-a râs. N-au făcut decât să mă bată pe spate și să scoată exclamații liniștitoare. La prânz n-am putut să mănânc nimic. în loc de asta, m-am rugat. Mai fierbinte decât mă rugasem vreodată. Disperată, am negociat cu Dumnezeu tot felul de înțelegeri. O viață petrecută în misiuni umanitare dacă accepta fie să abată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
extraordinar de bine. A petrecut un an de zile lucrând ca manechin în Milano, apoi s-a întors în State ca să urmeze Medicina. Acum e neurochirurg. Dacă-ți vine să crezi! Sigur că-l credeam. — Uau, am scos eu o exclamație lamentabilă. Pun pariu că nu multe modele pot să facă tranziția asta. Voi doi mai țineți legătura? — Nu, nu mai ținem legătura. Din păcate, n-am mai vorbit de ani de zile. Acum ea locuiește în Chicago, cu soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
conștient de toate aceste lucruri și totuși mè las furat de lumea virtualè, e singura pe care o cunosc foarte bine, E trist ceea ce-mi spui, Matei! privindu-mè insistent, Nu existè nici o alternativè! e credința mea, Trebuie sè existe! exclamația ei, dar eu știu cè nu mai e nici o șansè, rem nu-i de nasul lui Matei o astfel de femeie! Și viața ta, Matei?! mè întreabè de viața mea, îmi place cum îmi spune Matei, pe numele meu adevèrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ar fi așteptat și ea la aeroport, cu noi. Ele i-ar fi făcut loc În mijlocul banchetei și și-ar fi trecut pălăria ei din mână În mână, dându-și coate, pe furiș, și scoțând cele mai ascuțite chicoteli și exclamații. Momentul următor fiind la sigur cel În care s-ar fi luat de pantofii ei, ce formidabili, că de unde i-a luat, că ar vrea neapărat și ele, pufnind de râs pe furiș și dându-și coate. Și Buni, pierzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îl văzu încălecând. Omul poseda în cel mai înalt grad arta de a lua în stăpânire un cal. O făcu dintr-o singură mișcare. Un salt ușor, executat cu eleganța unui prinț oriental. Și desăvârșita lui grație bărbătească smulse o exclamație admirativă călărețului ascuns. Un dangăt îndepărtat de clopot chema undeva la slujba de dimineață. Și călărețul își văzu ținta îndepărtându-se împreună cu femeia. Încă nu era prea tâziu. Ar mai fi putut să ridice arma și să tragă. Dar - curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]