1,082 matches
-
București, 2000; Cerul cu tot albastrul, pref. Ion Rotaru, București, 2000; Recurs la memorie, București, 2000; Pasagerul de seară - The Evening Passenger, ed. bilingvă, pref. Ion Rotaru, București, 2001. Repere bibliografice: Irina Petraș, „Exclamația muritorului”, ST, 1984, 7; Costin Tuchilă, „Exclamația muritorului”, LCF, 1984, 39; Al. Andrițoiu, „Exclamația muritorului”, RL, 1984, 41; Valentin Tașcu, „Cimitirul ploilor”, TR, 1986, 1; Cristian Livescu, „Cimitirul ploilor”, CRC, 1986, 32; V. Iahim, Inocențe niponofile, ST, 1992, 11-12; Rotaru, O ist. , V, 553, 556; Popa, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
Ion Rotaru, București, 2000; Recurs la memorie, București, 2000; Pasagerul de seară - The Evening Passenger, ed. bilingvă, pref. Ion Rotaru, București, 2001. Repere bibliografice: Irina Petraș, „Exclamația muritorului”, ST, 1984, 7; Costin Tuchilă, „Exclamația muritorului”, LCF, 1984, 39; Al. Andrițoiu, „Exclamația muritorului”, RL, 1984, 41; Valentin Tașcu, „Cimitirul ploilor”, TR, 1986, 1; Cristian Livescu, „Cimitirul ploilor”, CRC, 1986, 32; V. Iahim, Inocențe niponofile, ST, 1992, 11-12; Rotaru, O ist. , V, 553, 556; Popa, Ist. lit., II, 283-284. N. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
judecător la Fălticeni, G. e trimis în 1833, „cu a slujbii datorie”, pe valea Suhăi, a Sabasei și a Bistriței, până la Broșteni. El își așterne impresiile într-un jurnal de călătorie în versuri, intitulat Călătoria me la munte. Dar numai exclamațiile lui de călător terifiat (sau, câteodată, în extaz), cu naive porniri meditative, nu fac un poet din acest modest stihuitor. SCRIERI: Călătoria lui Cupidon la pustiu, Iași, 1850; Călătoria la munte din 1833 a spătarului Gane, îngr. Gh. Ț. Kirileanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287160_a_288489]
-
Hegel s-a lăsat ademenit de judecata răspândită a lui Cicero („Socrate a coborât filosofia din cer pe Pământ, introducând-o în case și în piețele publice”), care pare un frumos elogiu; însă lauda ciceroniană nu este decât una dintre exclamațiile admirative ale acelor gură-cască atenieni din jurul lui Socrate - cei care, în 399 î.Hr., l-au condamnat la moarte și l-au îndemnat să bea cucută 3. Fiul sculptorului Sophroniskos și al moașei Phainarete, atâta vreme cât a fost în viață, a săvârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
trebui să mai existe încă multe mii de ani, sistemele egalitare vor fi probabil printre acele erori, care, întocmai ca melodiile de flașnetă (...) revin mereu după anumite pauze. (Malthus, 1992: 243) Ce dovadă mai bună că Malthus avea dreptate decât exclamația atât de frecventă într-o anumită perioadă la noi după 1990, că "era mai bine înainte"? 2.2. Demonizarea comunității În pofida imaginii pozitive, comunitatea nu a fost gândită doar în cheie utopică. Afirmația că termenul comunitate nu ar fi fost
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
sunt văzute și înțelese prin ochii po‑ eților, filosofilor și oamenilor de artă deopotrivă pictori, sculptori etc. iubitori de fru musețe și sublim, care trăiesc mereu însoțiți de uimire. Dacă în fața unei opere de artă ne mulțumim cu o simplă exclamație de apreciere sau respinge‑ re pentru a o încadra în polaritățile frumos/urât, adică pentru a‑i dovedi valoa‑ rea artistică, este nevoie de argumente. Iar când opera are și valențe religioa‑ se, atunci ea trebuie supusă unei analize și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
are drept caracteristică faptul că exprimă direct (verbal, paraverbal sau nonverbal) starea afectivă a locutorului din necesitatea descărcării și reechilibrării, în urma acumulării unei tensiuni psihice (pozitive sau negative). Rămânând în context didactic, să observăm că în această categorie intră și exclamația de surpriză la un răspuns deosebit („Bravo, copile!”) și tonul ridicat al reproșului („M-ați supărat!”) și palma care se abate asupra elevului. De altfel, diversitatea formelor de exprimare și comunicare subiectivă este extrem de mare, aici incluzându-se și mișcările
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
G. Călinescu, "latura cea mai curioasă (și foarte interesantă totuși) a acestei cărți e incomprehensibilitatea eroului față de sufletul femeii pe care o scrutează cu atîta atenție. (...) Sandu caută mereu contradicții în sufletul Ioanei, fiindcă el se încăpățînează să interpreteze fiecare exclamație a femeii prin cauze particulare, deși ele toate sînt simboluri ale umilinții ei primordiale, aceea de a nu fi respectată de bărbat ca femeie capabilă să fie soție. Sandu nu are măcar nici intuiția aceea elementară de a juca dorința
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
peste întreg pământul. Oaspeții sosesc și pe boltă se rotesc, căutând cuibul îndrăgit, ce-n toamnă l-au părăsit. Ivirea păsărilor călătoare vestesc anotimpul în care întreaga natură se trezește la viață. Iar urarea ”Bine-ai sosit!” adresată cocostârcului precum și exclamația ” Ah! Iată primăvara cu pieptu-i de verdeață!” arată bucuria noastră a tuturor pentru venirea primăverii. In aer ciocârlia cântă, pe casă rândunele care au venit la cuiburile lor, iar în păduri roi de păsărele. Păsărelele chemate de zâna lor cea
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
o stare de derută, căci scriitorul nu mai seamănă cu el însuși în culegerile, deloc puține, apărute după 1970. Se păstrează din repertoriul tinereții doar motivul singurătății iremediabile și decorul silvan, dar substanța poetică e rarefiată („Iubito, ți-am adus exclamații/ de culoarea Curții de Argeș!”, „serbări anotimpice”, „ciocârlia cu fuselajul ei sonor”, „noaptea nu canotează”), fiind experimentate procedee care coboară versul în anodin. SCRIERI: Cuib și zbor,București, 1938; Luceferi de rouă, București, 1939; Fuga în azur, București, 1940; Noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
câteva iconițe colorate, la un leu bucata, spune cu voce tare, pentru a se face auzită de către cei din jur, prietenii săi efemeri de pelerinaj : „Of, mamă, mamă. Așa-i la pelerinaj, scoți bani și iar scoți, puțin câte puțin”. Exclamația ei surprinde de fapt foarte bine modul în care se cheltuiesc banii în pelerinajele de acest tip. Pelerinul contemporan nu cheltuie sume mari cu cazarea, transportul sau alte utilități necesare „turismului religios”, așa cum este cazul în Apus, de exemplu. Banii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
meritul pentru realizarea acestor lucrări este atribuit eforturilor făcute de bolșevici, deoarece, în timpul regimului țarist, tânărul și talentatul inginer Modest Aleksandrovici V. nu a găsit înțelegere, pentru a i se pune în aplicare proiectele: "Ce păcat! termina corespondentul cu o exclamație ce păcat, că tânărul entuziast n-a trăit până la triumful ideilor sale strălucite, că nu poate vedea transformarea văii!"208. (trad. a.) Furioasă, Anna Modestovna smulge ziarul din vitrină, dar este văzută de un milițian. Discuția cu acesta relevă pericolul
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
om cam ciudat, dar nostim, este semnificativ pentru Soljenițîn. Încercând să-l descrie, autorul se arată parcă nedumerit și apelează la intonații sentimentale, aproape karamziniene. El începe unele fraze cu interjecții și le încheie cu semne de întrebare și de exclamație. Pe de o parte, supraveghetorul Câmpiei Kulikovo este nostim, cu activitatea lui fără sens. Nostimă este intenția de a merge în căutările sale, pentru o dreptate numai de el știută, până la Ekaterina Alekseevna Furțeva, ministrul de atunci al Culturii. Naratorul
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
întâlnirii cu soția sa, Nadia, întâlnire organizată și supravegheată, care nu permite exprimarea necenzurată a gândurilor și sentimentelor. În timp ce replicile propriu-zise transmit informații neimportante, se stabilește un dialog al privirilor în care se concentrează intimitatea personajelor. Apar, de asemenea, numeroase exclamații "mute", ce transmit disperarea lui Nerjin legată de insuficienta jumătate de oră acordată întâlnirii. Scena în care apare, din nou, Nadia, împreună cu Șceagov, de data aceasta, este plasată simetric scenei discutate anterior. Dacă în timpul întrevederii cu Nerjin nu se puteau
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Ți-am spus că este... unică. Pot să vin să o mai văd o dată? Sigur, cu multă plăcere... A venit, și, cum am deschis ușa, a țîșnit drept la iguană. Cu paharul în mînă se rotea în jurul minunii și scotea exclamații de admirație. Văd că te-a subjugat minunea asta... Da, mi-aș dori-o foarte mult, dar nu se găsesc... Consideră că-i a ta din acest moment. Rămîne năuc! Iau iguana și i-o ofer: Ține, un cadou, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că principalul motiv de a trăi în Cuba este "El Gran Rio Azul" Marele râu albastru!". De menționat în acest context și răspunsul dat în 1940 de Hemingway artistului cubanez Samuel Feijao: "Caut solidaritate. Pentru asta vin în Cuba". La exclamația lui Feijao "dar aici viața e teribilă", Hemingway a continuat "da, dar în țara mea e și mai rău. Cel puțin aici iți mai zâmbește cineva. Ăsta-i adevărul!" În deceniul trei al secolului trecut "gazda" lui Hemingway la Havana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu toate armele de la Finca! De menționat la acest capitol o declarație a lui Hemingway, făcută în august 1935 criticului sovietic Ivan Kashlin: "eu beau de la 15 ani și există puține lucruri care mi-au produs o așa plăcere", precum și exclamația colegului Graham Green, care informat de cantitățile de whisky ce intrau la Finca ar fi exclamat: "acum înțeleg pentru cine bat clopotele"! De "degustat" o făcea nu numai la Finca, dar și la Havana, în localurile preferate, la Cojimar, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
alta decât a cititorilor mei de până atunci, adică integral favorabilă. Ce așteptam de la Sorin era să-și moti veze admirația, să producă argumente în sprijinul tezei că poe ziile mele erau bune, să nu se rezume, așadar, la sumara exclamație admirativă. Doar îl auzisem în atâtea rânduri comentând bogat și cu înflăcărare cărțile, filmele, spectacolele care-i plăceau. Să-l fi tot ascultat! Atât că, în ce mă privește, părerile lui Sorin mi-au venit, cum se spune, ca un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mișcări, primejduind mereu obiectele casabile din încăperile în care se afla și luând din belșug pe haine varul de pe ziduri, dar fapt este că, fiind cum era, și nu altfel, încânta cu prezența sa pe toată lumea. Oriunde apărea izbuc neau exclamații bucuroase, o însuflețire veselă se instala, toți cei de față precipitându-se către el pentru a-i prinde vorbele de duh, glumele, înțepăturile, emisia neistovită de umor. Cam în felul acesta, îmi închipuiam, va fi fost întâmpinat Creangă în mediile
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Până atunci - numai ceai de mușețel!) Pe la ora nouă am înregistrat mecanic că, în camera alăturată, sună telefonul, că mama ridică receptorul și că la celălalt capăt al firului e d-na P. Emoția din glasul mamei și micile ei exclamații m-au făcut însă să ciulesc urechea, am priceput că d-na P. îi comunica o veste foarte importantă, că s-a întâmplat ceva deosebit de grav. Convorbirea, strict informativă, a fost scurtă și peste câteva clipe mama, agitată și cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trei ani minunați din viața sa, trăiți alături de Isus. Paul nu se mai satură să-l asculte; vrea să știe totul până la cele mai mici amănunte. „Mi se pare - scrie Holzner - că-l aud intervenind cu întrebări pasionante sau cu exclamații, și-mi imaginez că, într-o noapte, și-a deschis inima arzătoare noului prieten: - Chefa, ceea ce mă impresionează cel mai mult din toate acestea e minunea iubirii Sale: că El, Învățătorul, m-a iubit pe mine, m-a iertat, mi-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Locuința era compusă din două camere, era mobilată frumos și curată ca un cub de zahăr. Deasupra unui recamier atârna un tablou cu două personaje. La vederea lui, Carlina se blocă pur și simplu rămânând mută de uimire. Scoase o exclamație și făcu un pas împleticit îndărăt. Se uită prin cameră ca după o strajă care s-o apere. Își aminti de fetișcana aceea cu fustița de-o palmă, cu găuri în obraji și foarte îndrăzneață care escalada geamurile din internatul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și două jilțuri uriașe din piele de Cordoba, ale căror spătare aveau aceleași Înflo rituri de fildeș ca și scrinul. Dacă mai adăugăm tapise riile ce atârnau pe pereți, aco pe rind În Întregime zidul, vor fi lesne de Înțeles exclamațiile de bucurie ale slujitoarei: — Domniță Adelheid, asta e Într-adevăr o odaie de prințesă! Ce generos este nobilul nostru stăpân! Până și pentru mine e În firida de alături o laviță acoperită cu brocart, frumos cum n-am mai văzut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ai în jur priveliști de o frumusețe rară. În zarea Repedii, până hăt departe spre Bârnova, ți se dezvăluie cu dărnicie o salbă albastră a dealurilor armonios vălurite, cu pilonul releului de televiziune de pe Repedea ca un uriaș semn de exclamație uitat în zare. Spre asfințit, soarele se rostogolește în vatra de jeratic a apusului, topind în ea vechea ctitorie a Ducăi Vodă, iar tu, între nesfârșitele vii ce te înconjoară, meditezi la versurile lui Păstorel: „Un om grăbit la Iași
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
strigoi” și „fantome”, sunt “kami”, ființe la fel de supranaturale precum „fantomele” și “vampirii” noștri ce stau la baza multor povești populare. Participând la festivaluri, redevii copil, te entuziazmezi și împărtășești bucuria cu cei din jur, comunicând prin zâmbete, priviri calde și exclamații de uimire... Japonia este o țară cu patru anotimpuri, iar sărbătorile anuale sunt asociate cu schimbarea lor... pentru că lumile, umană și naturală, sunt legate prin „roata anotimpurilor”. Sunt treisprezece sărbători naționale, ultima, dintr-un an calendaristic, fiind cea care celebrează
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]