2,256 matches
-
noua direcție, ctitorindu-i un cult periculos și nemeritat. Or, poezia sa crea o veritabilă "tortură sufletească", aparținând unui "suflet mohorât și putred". Iar gestul lui Maiorescu, tipărindu-i volumul, pune bazele acestui cult. Observația lui Grama e întemeiată, recunoaște exegetul. Cu o precizare pe care Theodor Codreanu nu ezită să o formuleze imediat, investigând meticulos ceea ce numește "agonia eminesciană" (1883-1889), o epocă plină de mistificări. Într-adevăr, Titu Maiorescu a ctitorit acest "cult". Dar e vorba ne previne exegetul, folosind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
recunoaște exegetul. Cu o precizare pe care Theodor Codreanu nu ezită să o formuleze imediat, investigând meticulos ceea ce numește "agonia eminesciană" (1883-1889), o epocă plină de mistificări. Într-adevăr, Titu Maiorescu a ctitorit acest "cult". Dar e vorba ne previne exegetul, folosind toate sursele la îndemână de un veritabil plan maiorescian care nu excludea "sechestrarea" lui Eminescu, acea "arestare mascată" (Călin L. Cernăianu) ori detenție politică (D. Vatamaniuc), poetul fiind considerat irecuperabil de mentorul junimist. De unde și "ingratitudinea" de care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
program" al textului care se emite singur? Snobismul elitist nu admite o asemenea concretizare a proiectului cultivat asiduu de la pașoptism până în zilele noastre. Faptul că scriitorul Mihail Diaconescu are o concepție evoluționistă ascensiv organicistă asupra istoriei îl determină pe eminentul exeget Theodor Codreanu să se acomodeze prin comentariu și să-și selecteze conceptele critice din aceeași zonă semantică. Rămânem într-o zonă scripturală în care se interferează și se concurează epicul documentar iar istoria apare ca pretext, cu epicul ficțional, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
110 pagini din volum. Ultima parte a cărții este consacrată iconografiei. În 46 de pagini sunt reproduse fotografii ale strămoșilor lui Mihail și ai Corinei Vlad-Diaconescu, ale locurilor de care se leagă trecutul și prezentul familiei, ale apropiaților, colaboratorilor, principalilor exegeți. Se adaugă ilustrații și coperți ale romanelor lui Mihail Diaconescu, scene de la evenimente culturale în care a fost implicat scriitorul, fotografii ale acestuia din diferite etape și momente ale carierei sale. După cum se vede, volumul lui Theodor Codreanu (publicat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În fine, dacă transdisciplinaritatea își leagă începuturile (în orizontul anilor '70) de numele lui Jean Piaget, Edgar Morin și Erich Jantsch, cam tot pe atunci descoperă Theodor Codreanu "germenii transmodernismului". S-ar părea ca abia asistăm la "înfiriparea noii paradigme", exegetul fiind însă convins ca transmodernismul va fi "marca secolului XXI". Chiar dacă acest concept are o paternitate incertă, e privit cu suspiciune și își face loc cu dificultate pe scenă, "fanii" se înghesuie (vezi lista lui Ion Popescu-Brădiceni). Noul ethos al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la lettre. Credem că Nichita merita o demonstrație mai amplă (care, probabil, va veni). Și C.D. Zeletin e fixat în zarea transmodernismului, glorificat pentru poetica transparenței și simplitatea dificilă. De un interes special se bucură basarabeanul Victor Teleucă, la care exegetul descoperă un transmodernism intuitiv, un fenomen de latență (p. 246). Oricum, lirosofia lui Teleucă (termenul aparține lui M. Cimpoi) face din "cel mai nichitastănescian poet basarabean" o mare surpriză. Ultimul Teleucă, prin scrierile postume (Ninge la o margine de existență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
termenului, a renunțat la el, creatorul termenului a renunțat la el, pronunțându-se pentru "rescrierea modernității". Postmodernismul consideră că ființa ca "Dasein" nu mai are nevoie de nici un fel de transcendență care să o susțină. Departajându-se de tradiționalism și modernism, exegetul a încercat să propună un temei antropologic nou, omul concret bacovian, trăind într-un "gol istoric", într-un vid sufletesc, pândit de nebunie. Or, am putea recurge la sintagma "omul recent" propusă de H.-R. Patapievici, pentru a dezvălui inconsistența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la subiect. Recent, mai precis în anul 2007, la Editura "Opera magna" din Iași a apărut primul volum dintr-o serie mai întinsă din ceea ce s-ar putea numi un pseudojurnal (Numere în labirint, de Th. Codreanu), socotit astăzi de către exegeți ca o specie literară nouă, așa zisă diaristică, deoarece autorul, cunoscutul scriitor hușean, nu consemnează date calendaristice decât în mare, pe ani, rareori și câte o zi. În fiecare an a notat observațiile, meditațiile, concluziile, aforismele, evocările, dialogurile, rezumatele numeroaselor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
volumelor de însemnări nu este definitivat, până acum apărute fiind doar trei cărți din această serie, sub titlul generic Numere în labirint (Iași, Ed. Opera Magna: I, 2007; II, 2008; III, 2009; IV, în curs de editare 16). Cunoscut ca exeget monografist al unor mari scriitori (M. Eminescu, I.L. Caragiale, G. Bacovia, Ion Barbu, Grigore Vieru, Cezar Ivănescu, Mihail Diaconescu ș.a.), teoretician al paradigmei transmodernismului, polemist de temut în apărarea valorilor fundamentale (literare, istorice, naționale), scriitorul Theodor Codreanu a debutat editorial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cultură și civilizație. Pentru autor, personalitățile politice, culturale și istorice care populează cartea sunt "argumente" pe tabla de joc a spațiului românesc, a Europei și a lumii pentru propria gândire și atitudine civică. De asemenea, explicabil, Theodor Codreanu fiind un exeget al operei lui Eminescu, cartea este dominată de spiritul acesteia. Referirile la Eminescu luminează textul: în cele 15 pagini ale capitolului I, spre exemplu, numele lui Eminescu este invocat de peste 10 ori. Adesea, sunt evocate numele lui Blaga, Noica, Cioran
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vii. În acest sens, pornind de la experiența statului sovietic, iese în evidență concluzia că nu orice revoluție finalizează în evoluție, iar orgoliul "demiurgic" poate lesne degenera în unul luciferic. "Halucinanta demiurgie" (expresia lui Th. Codreanu) este sugerată de Sorin Alexandrescu, exegetul care crede că "însemnătatea celor patru (adică a criticilor T. Maiorescu, E. Lovinescu, G. Călinescu și N. Manolescu, n.a.) este enormă. Ceva demiurgic...". Tentația "demiurgică" în esența ei este, de fapt, unul dintre catalizatorii actului creativ, dar atunci când "creația" este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Nicolae Petrescu în memoriile lui postume. El semnala totuși forța elipticului, a imaginației și a intuiției conversației lui, dar și o labilitate anume. Posteritatea însă, mai ales studiul de față, pune această dispoziție pe seama neînțelegerii ermetismului său canonic, chiar de către exegeți ca E. Lovinescu ori Tudor Vianu, ale căror studii în problemă Theodor Codreanu le disecă în toate fibrele, în cartea sa model de pătrundere literară și filozofică. Demersul său, menit întâi de toate a privi poezia barbiană prin prisma spirituală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
noiembrie-decembrie 2011 Anca MĂGUREAN Ion Barbu sau limitele interpretării critice Este deja un fapt bine cunoscut acela că unul din numele de seamă care s-a impus în critica românească în ultimele decenii este cel al hușeanului Theodor Codreanu. Reputat exeget eminescian, preocupările literare ale criticului nu se mărginesc doar la studiul vieții și operei Marelui Romantic, ci abordează în egală măsură direcții noi în literatura română ca, de pildă, universul bacovian, teatrul lui Caragiale sau, recent, opera barbiană, care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
însuși, dimpotrivă. Abordarea transmodernă nu e un capăt de drum, ci un început ... "Ateneu", nr. 2, februarie 2012 Adrian LESENCIUC Victoria în înfrângere O carte discretă, asemeni autorului său, își făcea drum către rafturile bibliotecilor și de aici către puținii exegeți barbieni. Se întâmpla în 2011, când Editura Curtea Veche publica, în colecția "Știință, spiritualitate, societate" coordonată de Basarab Nicolescu și Magda Stavinschi, excepționalul studiu al profesorului Theodor Codreanu intitulat Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic (Editura Curtea Veche
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aducem la cunoștința publicului că, așa cum menționează Theodor Codreanu, volumul "se vrea, deci, sinteza finală a unei dezbateri publice de peste cincisprezece ani, chiar dacă, în timp, vor mai apărea dovezi noi și, în consecință, alte lucrări". Una peste alta, cartea cunoscutului exeget intitulată Eminescu în captivitatea "nebuniei", apărută anul trecut, în condiții grafice excelente, la Editura Universul din Chișinău, ilustrează stilul personal, stenic, viu, exprimarea francă, fără ocolișuri, arta de a construi teritorii variate de analiză, pe mai multe niveluri de realitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Mai mult, între ei s-au iscat și ciudate polemici, o "războire inutilă", constata Theodor Codreanu; dar demersurile lor, de elan detectivistic, vădesc convergent și indubitabil "schimbarea paradigmei în biografia eminesciană". Dincolo de fricțiunile (inerente, am zice) din interiorul "curentului", noii exegeți, apăsând pe senzațional dar chemând la apel fapte controlabile (vezi, de pildă, somația lui P.P. Carp, cerând "potolirea" lui Eminescu), doresc a spulbera seria de mistificări și prejudecăți legate de viața poetului, în ultimii săi șase ani. Această "râvnă rectificatoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
iulie 1883, transferat apoi la Viena "tot pe ascuns" etc., tratat de un sifilis inventat, îndopat totalmente contraindicat cu mercur (mai apoi), invocându-se drept factori cauzali zestrea ereditară ori epuizarea. Punând cap la cap documentele probatoare (câte sunt) noii exegeți aduc la lumină numeroasele neconcordanțe ale depozanților, contemporani a poetului. Începând, desigur, cu Maiorescu, criticul operând în jurnalul său (Însemnări zilnice) numeroase adăugiri, cu creion roșu, despre "greaua epocă Eminescu"; și care ar fi devenit, astfel, nu doar orchestratorul conspirației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Theodor Codreanu de la Huși, un adevărat împătimit de poezie și a realizat o carte, mai curând o suită de studii-eseuri, cu genericul În oglinzile lui Victor Teleucă (Chișinău, Editura "Universul", 2012). Nimic nefiresc în această incertitudine a plasării cărții distinsului exeget hușean în cadrul unui gen critico-literar. Publicația Domniei Sale a fost "grăbită" de timp și de așteptarea împlinirii unei sarcini care să răsplătească în mod onest realizările scriitorului, să dea riposta cuvenită aprecierilor lipsite de temei și de bun-simț, certate principial cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să detoneze unele dintre prejudecățile anterioare, criticul se oprește asupra uneia dintre temele centrale din gazetăria eminesciană, problema Basarabiei. Ce aduce nou Basarabia eminesciană (Iași, "Junimea", 2013)? În primul rând, o abordare lipsită de crisparea pe care o manifestă unii exegeți care, din cauza corectitudinii politice, se feresc a spune lucrurilor pe nume. Ei bine, Theodor Codreanu s-a vindecat de această meteahnă și discută problema raporturilor dintre România și Rusia cu liniștea necesară pentru corecta delimitare a nuanțelor: "Sub acest aspect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Pe acesta se grefează și demersul istoric al lui Theodor Codreanu, urmărind modul în care provincia a fost mereu un punct de negociere, de schimb, efectuat peste voința populației de acolo și adesea cu tot concursul politicienilor români. "Impresionează notează exegetul la Eminescu, puterea de pătrundere în tainițele contextului istoric, politic, economic și cultural". Aceste tainițe le sondează și Theodor Codreanu ("subteranele istoriei"), mergând pe modelul eminescian în analiza factorilor politici mai ales, care au concurat la destinul provinciei, până în actualitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
liberalii timpului (p. 58), din "poziția de marginalizat, împreună cu poporul român, ignorat și disprețuit de o pătură minoritară, numită de poet "pătură superpusă"" (p. 64). Este un bun câștigat apărarea canonicității lui Eminescu, ce aduce în prim plan trei argumente. Exegeți mai noi, în loc să dea ei înșiși opera sau să invoce opere cu adevărat reprezentative, caută să obțină lauri lucrând la dislocarea tardivă a canonicității poetului. Superficiali destul, aceștia nu realizează că "forța extraordinară a spiritului eminescian este catalitică, nicidecum modelatoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
conceput, după vechea formulă, ca un jus utendi et abutendi. Limitele acestui drept decurg rațional din scopul dreptului În general, care este esențialmente social și trebuie să armonizeze posibilitățile fiecăruia cu cerințele binelui comun. De asemenea, dreptul la muncă - insistă exegetul italian - nu rămâne o formulă goală, vidă de orice conținut. Este indispensabil ca fiecare să primească, la vârsta cerută, un anumit grad de instrucție și educație. Statul trebuie, În același mod, să prevadă, supraveghind și completând opera familiei și a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
din două surse: atitudinea autorului față de personaje și răsturnarea dramaticului. „O comedie autentică, serioasă, e în fapt o dramă răsturnată”, aserțiune demonstrată în cronicile la Unchiul Vania și Trei surori. Consacrându-i lui Teodor Mazilu și un medalion omagial postum, exegetul relevă că, în teatrul său, „aproape fiecare replică se transformă miraculos, luând forma tainică a aforismului”. Când consemnează momente ale vieții teatrale din Israel, cronicarul analizează calitatea spectacolelor (în limba țării și în românește) cu piese ale unor dramaturgi evrei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
pe analize sintactice, concentrându-și atenția pe vocabular, luând ca martori turnurile gramaticale și ca dovezi descrierile de peisaje, propun ca loc de naștere Campania și ca loc de reședință Roma; judecând după stilul familiar al dedicației către Memmius, cutare exeget deduce o apartenență socială la casta cavalerilor, poate chiar la cea a patricienilor... Cei din a doua categorie, stoici și creștini mână-n mână, profită de ocazie și inventează o existență detracată, presupunând, după toate aparențele, că, pornind de la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
din casta sa, lui i se datorează pachetul de informații detestabile despre poet cuprinse în anexa la Cronicile lui Eusebiu din Cezareea. Dalmat convertit la Roma, Ieronim a rămas în istorie ca autor de epistole, comentator al Evangheliei după Matei, exeget și biblist - mai precis, traducător și adnotator al textului Bibliei în limba latină. Că astfel de misiuni au putut reveni unor indivizi atât de puțin scrupuloși, cinstiți și loiali spune multe despre ideea pe care ne-o putem face despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]