2,253 matches
-
în prim plan drept erou "un lucid care se autoanalizează fără menajamente" (p. 101) și are sentimentul că prin asemenea trăsături A. Holban s-ar apropia de G. Bacovia, prozatorul fiind un "analist al stărilor sufletești abisale". La nivel stilistic, exegetul apreciază utilizarea tehnicii jurnalului intim și conchide că "textul se împletește cu metatextul, anticipând proza de factură postmodernă" (p. 102). Trama romanelor din această serie este punctată concis și la obiect: dacă în O moarte care nu dovedește nimic, protagonistul
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
autorul studiului trasează paralele între A. Holban și diverși alți scriitori ai vremii (H. P. Bengescu, L.Rebreanu, Camil Petrescu). Ca eroină, Ioana îi apare la fel de "enigmatică" precum Otilia din romanul lui Călinescu, iar într-un cadru literar mai larg, exegetul socotește că, prin "disoluția epicului" (absența unui fir narativ călăuzitor), scriitorul ar putea fi plasat și printre precursorii "noului roman". Chiar dacă nu toate observațiile de acest gen sunt convingătoare, unele suportând amendamente sau retușuri, cert este că exegetul reușește să
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
mai larg, exegetul socotește că, prin "disoluția epicului" (absența unui fir narativ călăuzitor), scriitorul ar putea fi plasat și printre precursorii "noului roman". Chiar dacă nu toate observațiile de acest gen sunt convingătoare, unele suportând amendamente sau retușuri, cert este că exegetul reușește să facă o bună descriere a operei scriitorului și nu se înșeală în problemele de fond. Cu privire la ultimul roman al tripticului (Jocurile Daniei), criticul insistă asupra detaliilor privitoare la fondul autobiografic care l-a generat (relația scriitorului matur cu
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
ultimul roman al tripticului (Jocurile Daniei), criticul insistă asupra detaliilor privitoare la fondul autobiografic care l-a generat (relația scriitorului matur cu o tânără de 19 ani), împrejurare care justifică publicarea sa postumă la o dată destul de târzie. Dincolo de aceste detalii, exegetul emite aprecierea că personajul feminin din romanul care încheie seria (dacă scriitorul nu avea cumva de gând să îi dea o continuare) are meritul de a fi complet "diferit (față) de tot ce putea fi întâlnit până la acea dată în
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
Gheorghe Grigurcu Dacă omul e un obelisc de insuficiențe și vicii, nici opera lui Titu Maiorescu nu i se înfățișează exegetului său într-o lumină mai favorabilă. Ea n-ar fi decît emanația unui ins repulsiv. Din statutul acestui moralmente "privilegiat", care-i dădea dreptul de-a stabili "limitele obiectului", ar deriva principiul egotic, recte falsificator, al exercițiului critic ce nu
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
s-ar putea să facă și pe viitor numeroase victime... Am dat acest lung șir de excerpte din cartea lui Alexandru Dobrescu pentru a realiza negativitatea compactă pe care o învederează față de Titu Maiorescu. Portretul psihologic al acestuia trasat de exeget fără pic de bunăvoință aruncă asupra operei sale o groasă umbră indelebilă. Cele cîteva calități ce i se recunosc în silă, au un iz neconvingător. E cel mai bogat catalog de imputări ce i s-au adus pînă-n prezent liderului
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
societății, însă cred că miza rămâne, ca întotdeauna, una strict individuală. Moldova se va salva prin oamenii săi, prin reușitele și performanțele lor ca profesioniști. Afirmarea lor va crea o imagine mai bună și locului de unde vin. - Domnule Vitalie Ciobanu, exegeții remarcă faptul că scrisul dvs. nu suferă de provincialism. În ce măsură a contribuit tatăl dvs., care v-a fost profesor de limba și literatura română, la formarea dvs. ca scriitor imun la maladia provincialismului? Ce modele umane sau literare v-au
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
factorilor în măsură a sluji demonstrația scontată și a unei scriituri expresive, ne întîmpină o contestare "în lege" a Maiorescului. Neputînd apela la scandaloasa panoplie proletcultistă și nefăcînd caz nici de linia iraționalist-autohtonistă a unor Hasdeu, Blaga sau Mircea Eliade, exegetul nostru optează pentru îmbrățișarea punctului de vedere al lui G.Călinescu. Portretul cvasidesființator semnat de Divin este reluat cu suficientă fidelitate, prin amănunțirea și îngroșarea liniilor cu un condei malițios. Din sămînța călinesciană crește un arbust cu frunze toxice. Să
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
legat de contradicția dintre exigența cu care comentează creațiile literare ale lui Marin Sorescu și Nichita Stănescu și larghețea aproape necritică arătată în cazul unor poeți cvasinecunoscuți. Într-o parte Gheorghe Grigurcu pozează în critic fioros, în cealaltă, în bonom exeget descriptiv. Firește, au dreptate cei care îi reproșează această inconsecvență, dar este la fel de adevărat că pentru un duel este nevoie de un adversar pe măsură. Ascuțimea criticii în cazurile Marin Sorescu și Nichita Stănescu reprezintă o recunoaștere implicită a valorii
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
extrema stîngă -, panseurile lui Pierre Klossovski din Sade mon prochain, citate pasate de la Baudelaire la Nietzsche și asimilate dada-ului, este invocat chiar și Huysmans poate pentru Liturghia neagră (La-bas) și extrasele din Maurice Blanchot (Lautréamont et Sade), unul dintre exegeții redutabili ai operei lui Sade. Experimentul celor patru a fost realizat de ambele totalitarisme care au cuprins Europa, de cel nazist și de cel comunist. Primul este mereu luat în discuție, iar regizorul a orientat parabola totalitară a societății sadiene
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
are nimic din elitarismul modernismului, una blând-tolerantă, în care poate încăpea întreaga istorie a culturii. (...) încep să se prefigureze zorii unui nou umanism și, în sens strict cultural, poate ai unui nou clasicism, cum au lăsat să se înțeleagă unii exegeți, întrucât totul se închide în retorică." (p. 54); "desubstanțializarea lumii fiind una din trăsăturile viziunii postmoderne, efortul acestei literaturi se îndreaptă spre omogenizarea prin cumul, prin aglomerare, prin suprapunere. Retorica, practica textuală egalizează totul și, nu întâmplător, imaginea de panoptic
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
se face pe baza unui concurs, constând din tratarea unei teme propuse de organizatori. Un adevărat eveniment cultural îl va constitui ediția din acest an - a zecea - a cursurilor Școlii de vară, la care au fost invitați să țină prelegeri exegeți de marcă ai comunismului: Stephane Courtois (coordonatorul Cărții negre a comunismului), Thomas Blanton (Washington), Goran Lindblad (Stockholm) și alții. De asemenea, cei 100 de elevi care vor fi admiși vor putea audia prelegeri despre Mircea Eliade (cu prilejul centenarului), despre
Tineri frumoși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9697_a_11022]
-
ei adulatori”(p.5); sau :”...Ca o desfrînată vrăjitoare, imaginația aprinde În noi bezmetice ruguri pe care se mistuie dezirabilul și visul”(p.300). Acroșaje stilistice găsim În teză În foarte multe alte capitole și subcapitole, autoarea , omul de teatru, exegetul, fiind atent dublate de... poet, de un om care scrie cu dragoste, dăruindu-se subiectului, și nu conturează teza din agasantă obligație didactică. De altfel, și subiectul Îi permite actrițeidoctorande să gliseze cu afecțiune În jurul temei : ce (mai) e, În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
biet... Criticilor de teatru tineri le-aș propune ca motto al scrisului lor, un citat din Tudor Caranfil : ”Am conceput Întotdeauna exercițiul critic ca pe un spectacol”. În fond, și regizorul face, În montarea lui, exegeză : de ce n-ar Încerca exegetul, regie? (fiecare, pe scena lui, evident). Dintr-un articol dedicat lui Nicolae Bălcescu, aflu că marele nostru istoric devenise...agent englez, prin mijlocirea marii actrițe Rachel. Hm! Ce subiect teribil, năucitor chiar, a ratat Camil Petrescu, În romanul său Un
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
conceput, după vechea formulă, ca un jus utendi et abutendi. Limitele acestui drept decurg rațional din scopul dreptului În general, care este esențialmente social și trebuie să armonizeze posibilitățile fiecăruia cu cerințele binelui comun. De asemenea, dreptul la muncă - insistă exegetul italian - nu rămâne o formulă goală, vidă de orice conținut. Este indispensabil ca fiecare să primească, la vârsta cerută, un anumit grad de instrucție și educație. Statul trebuie, În același mod, să prevadă, supraveghind și completând opera familiei și a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
europene ale spiritului oriental. Aici învață să se bucure (în felul lui, desigur!), să sufere (el, care avea vocația suferinței). Aici scrie Bufnița oarbă, după propriile mărturisiri, în 1931, și nu după călătoria în India, (1935-1936), așa cum susțin unii dintre exegeții operei sale. Aici, în Franța, are o primă tentativă de sinucidere. E un joc cu moartea, un exercițiu de creditare a operei: moartea - supremul lui adevăr, ficțiunea perfectă, singurul mod în care nu reușești să te amăgești („Numai moartea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ei adulatori”(p.5); sau :”...Ca o desfrînată vrăjitoare, imaginația aprinde În noi bezmetice ruguri pe care se mistuie dezirabilul și visul”(p.300). Acroșaje stilistice găsim În teză În foarte multe alte capitole și subcapitole, autoarea , omul de teatru, exegetul, fiind atent dublate de... poet, de un om care scrie cu dragoste, dăruindu-se subiectului, și nu conturează teza din agasantă obligație didactică. De altfel, și subiectul Îi permite actriței doctorande să gliseze cu afecțiune În jurul temei : ce (mai) e
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de teatru tineri le-aș propune ca motto al scrisului lor, un citat din mai vîrstnicul Tudor Caranfil :” Am conceput Întotdeauna exercițiul critic ca pe un spectacol”. În fond, și regizorul face, În montarea lui, exegeză : de ce n-ar Încerca exegetul, regie? ( fiecare, pe scena lui, evident). Întotdeauna m-au uluit femeile care sunt urîte În viață și frumoase pe scenă. Pe de altă parte, oare nu ăsta-i unul din rosturile teatrului - să iluzioneze?! Ce te faci cînd bărbatul din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
celui în cauză, fie prin retușuri și omisiuni interesate ori așa-zicînd pioase. Să recunoaștem că, sub dictatul cenzurii, cea de-a doua modalitate se datora și intervenției acesteia ori măcar unei autocenzuri preventive pe care, în diverse grade, o practica exegetul (exemplu, eseul Spre alt Istrati, al lui Mircea Iorgulescu, publicat în sumbrul an 1986). în excelenta-i cercetare închinată lui Ion D. Sîrbu, Antonio Patraș e departe de-a ocoli cu pudibonderie, așa cum se mai întîmplă și în prezent, chestiunile
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
-și țină sub control demonul autodistrugerii și temerile care uneori se metamorfozau într-o neașteptată agresivitate, de om timid, cu un imens orgoliu. Îmi explic de-abia azi de unde i se trăgeau lui Valeriu Cristea cele două mari obsesii de exeget - Dostoievski și Creangă. Erau personajele în care se recunoștea ca persoană, iar cărțile lor, cele cu care se identifica ca și cum ar fi fost propria lui producție ideală. Pe de o parte chinuitul și autoflagelatorul autor al Fraților Karamazov, iar pe
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
credinței și simțămîntul lipsei de har, între entuziasm și scepticism, între puritate și abjecție, între ciclopic și miniatural, între umilință și trufie etc. în limbaj clinic, autorul Cuvintelor potrivite ar fi un ciclotimic. însă la antropologul francez, ne atrage atenția exegetul nostru, acest termen diferă de cel curent din psihiatrie, căci Thymos posedă o conotație mitică, însemnînd suflet sau spirit și deopotrivă mînie. Raporturile lui Arghezi cu divinitatea, bizuite pe termeni veterotestamentari, confirmă ceea ce Girard numește "dubla violență" sau "dorința mimetică
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
să nu fie uscată și rea ca a Guicăi din Moromeții. Eroarea lui Antonio Patraș nu e una de registru, ci de compoziție: analiza atât de fină, de subtilă riscă să destructureze Adela fără o reconfigurare, o recreație plastică. Imaginația exegetului are nevoie de suportul unor imagini critice definitorii și în același timp pregnante; în absența lor, textul demontat nu se mai reface în oglindă. Cu această corecție, critica analitică practicată de Antonio Patraș este una de vârf; iar un atú
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
de ani și care și-au păstrat până astăzi înfățișarea originală, au cu siguranță un farmec deosebit. Zhouzhuang Zhouzhuang este situat în provincia Jiangsu, la 38 km de Suzhou. Într-un articol semnat de cunoscutul pictor chinez Wu Guanzhong, acest exeget al frumosului spunea că Muntele Huangshan cuprinde toată grandoarea munților din țară, iar Zhouzhuang toată splendoarea "Ținutului apelor" din China. Presa străină apreciază Zhouzhuang ca cel mai reprezentativ orășel al "Ținutului apelor din China". În împrejurimile orașului se află lacurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ia să ne gândim, ce-ar însemna ca Mihai Eminescu, renăscut prin clonare, dacă-i mai găsim pe undeva o șuviță sau o unghie la fel de bine conservată ca scrierile către Veronica, să stea față către față cu cohorta lui de exegeți? Mulți dintre cei care au academizat din greu pe marginea cuvintelor lui Eminescu ar ieși moralicește deșelați, poate chiar cu un ochi umflat, la propriu, din contactul live cu poetul... Dincolo de clonare, care nu mai e science-fiction, eu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să o demitizeze. Nu a scris însă acest imposibil tratat, întrucât marxismul este evanescent și multiform, coerent și incoerent în același timp, o teorie narcisistă incapabilă să se explice pe sine. [...] Aron a fost probabil unul dintre cei mai rafinați exegeți ai marxismului originar, în care a văzut deopotrivă semnele tentației despotice, precum și premisele unei sociologii raționale. El a surprins modul în care Marx, devenit predicator, și-a trădat vocația de cărturar și s-a consacrat luptei politice nemijlocite .[...] Dacă Aron
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]