767 matches
-
lui De Boer. Cele mai fragile sunt punctele 2, 4 și 7, dar nici celelalte nu se țin foarte bine În chingile unei logici irefutabile. Încercarea de a-l identifica pe „ucenicul iubit” cu Maria Magdalena, eșuată la nivel științific, exegetic, va deveni realitate În ficțiunea lui Dan Brown. Din păcate, Dan Brown nu se pretinde doar un romancier, ci istoricul providențial care posedă cifrul unei taine foarte supărătoare pentu Biserică. De Boer a greșit genul literar, dar orice mijloc devine
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
apostolul care-L va preda trebuie exonerat de vina principală. El n-a făcut decât să Îndeplinească o misiune divină, conferită În chiar momentul alegerii sale „printre cei doisprezece”. Ioan nu se mulțumește aici cu o aluzie. Într-o paranteză exegetică, el dezvăluie cititorilor identitatea personajului vizat de Isus. Și o face cu o precizie de funcționar al stării civile, declinând numele complet al Împricinatului: „Iuda, [fiul] lui Simon Iscariotul”. Este cea mai completă formă a numelui personajului nostru din Noul Testament
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
perfecți păcătuiesc, iremisibil, Împotriva Sfântului Duh. Fiul este condescendent față de nedesăvârșiți. În schimb, cei desăvârșiți poartă pecetea Duhului, care, odată Întinată, declanșează un dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a către Serapion critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În cazul lui Atanasie contextul se schimbă. Toată viața și teologia lui sunt marcate de polemica antiariană și, implicit, de chestiunea trinitară. În mod normal el va privi chestiunea blasfemiei Împotriva Duhului dintr-un alt unghi. Atanasie cunoaște, citează și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Gilles Dorival și Olivier Munnich este alcătuit din peste cincizeci de specialiști, eleniști, ebraizanți și patristicieni din mai multe țări. Fiecare carte din se constituie Într-un volum separat, de mai multe sute de pagini. Uniformizarea terminologiei, numeroasele probleme filologice, exegetice și nu În ultimul rând tehnice se dezbat În cadrul unor ședințe la care participă toți membrii echipei. Traducerea se face exclusiv după LXX (ediția Rahlfs este corectată adesea de ediția de la Göttingen, În curs de apariție). Introducerile, extrem de ample, oferă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
care participă toți membrii echipei. Traducerea se face exclusiv după LXX (ediția Rahlfs este corectată adesea de ediția de la Göttingen, În curs de apariție). Introducerile, extrem de ample, oferă cititorului informațiile necesare despre contextul istoric, structura textului, stilul, originalitatea limbii, destinul exegetic În tradiția patristică. Subsolul propune două tipuri de note: 1) note strict filologice, legate de particularitățile semantice ori sintactice ale limbii LXX; 2) note și comentarii exegetice (de două feluri): a) trimiteri la textul masoretic acolo unde este cazul, adică
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
oferă cititorului informațiile necesare despre contextul istoric, structura textului, stilul, originalitatea limbii, destinul exegetic În tradiția patristică. Subsolul propune două tipuri de note: 1) note strict filologice, legate de particularitățile semantice ori sintactice ale limbii LXX; 2) note și comentarii exegetice (de două feluri): a) trimiteri la textul masoretic acolo unde este cazul, adică acolo unde versiunea LXX diferă de TM și b) citate din Părinții Bisericii, care au interpretat pasajul tradus. Modelul francez a fost preluat de un grup de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Urmărim realizarea unei traduceri cât mai fidele textului grecesc, Într-o limbă română actuală. Exactitatea, precizia nu exclude Însă eleganța stilistică. Este vorba așadar nu doar de o traducere a Septuagintei, ci de inserarea acesteia În marea și bogata tradiție exegetică a Părinților, dat fiind că apartul de note conține numeroase trimiteri la tradiția patristică a Bisericii. (apărut și În România literară nr. 10-11/2004) PAGINĂ NOUĂ 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice I Dumitru Stăniloae (1903-1993) face parte
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
la Început. Vechiul Testament, remarcă Daniélou, ridică mari probleme Încă de la apariția creștinismului, Întrucât, deși face parte din Sfânta Scriptură, semnificația sa literală a fost parțial depășită, perimată prin venirea lui Cristos. Aici, actualitatea Părinților pare de netăgăduit, deoarece numai metoda exegetică a Părinților, care văd În Vechiul Testament figuri (typoi) ale lui Cristos, poate face ca „Vechiul Testament să Înceteze a mai fi privit ca o simplă curiozitate arheologică și să devină o hrană vie pentru suflete”. Dar, Încă o dată, atenție!, nu e
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
unei teologii profetice ancorate În Scriptură, recurgerea la Părinți devine obligatorie, Întrucât „scrierile Părinților sunt În principal un vast comentariu la Sfânta Scriptură care, de la Hipolit al Romei până la Bernard de Clairvaux, constituie domeniul propriu al gândirii creștine”. Pe lângă metoda exegetică pe care ne-o pot pune la dispoziție, Părinții se dovedesc „actuali” - și aici Daniélou urmează, à la lettre, Catolicismul lui De Lubac, „printr-un număr de categorii specifice gândirii contemporane, pe care teologia scolastică le pierduse”, În special, „istoria
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lui Philon, acest lucru este secundar. Philon subliniază, insistă, descriind chiar și o sărbătoare sacră fondată În amintirea evenimentului. E drept, are și un interes personal, după mine. Dacă textul Septuagintei n-ar avea legitimitate sacră, atunci toată opera sa exegetică ar fi automat invalidată. Dacă Septuaginta nu-i realmente cuvântul lui Dumnezeu, ce sens ar mai avea atunci comentariile și tratatele lui Philon Însuși, făcute exclusiv după Septuaginta. Philon, deși evreu, nu știa ebraică decât la un nivel elementar. De
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
am recuperat zecile de interpretări patristice care pleacă tocmai de la această omonimie pentru a da o interpretare cristologică intrării lui Israel În pământul făgăduinței. Bibliile sinodale, Întrucât preferă să ortografieze diferit cele două nume, evacuează dintr-un condei toată tradiția exegetică patristică din jurul acestui personaj. Cu „arca lui Noe” lucrurile nu sunt chiar atât de incendiare, dar merită spus că am optat pentru „arcă” și nu pentru „chivot”, fiindcă așa mi-a dictat spiritul Însuși al limbii române. Toată lumea folosește astăzi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
bibliografie adusă la zi, precum și Introducerea lui Ioan I. Ică jr. la traducerea românească a cărții lui A. Louth despre Pseudo-Dionisie, „Și totuși Tradiția are dreptate”, Sibiu, 1997, pp. 5-26. Ică jr. desenează un tablou complet și inteligent al tendințelor exegetice care au marcat istoria recentă a studiile areopagitice, arătându-se favorabil aceleia reprezentate de Crainic, Lossky, Pera, Völker, Golitzin, Louth, pe care o califică drept „holistică” (concordanța dintre corpus și Tradiție). Trece repede peste teoria anacronică a lui Stăniloae. Art.
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
tratare a realității, o anume atitudine narativă, viziunea fenomenologică, aspectul general al scriiturii anticipează cu mai mulți ani apariția Noului Roman francez, din a cărui perspectivă proza scriitorului român capătă noi valențe. Publicarea unor traduceri în Franța a generat contribuții exegetice extrem de substanțiale, care au confirmat statura modernă, europeană a scrierilor lui B., iar Inimi cicatrizate a fost transpusă imediat după apariție în idiș și a cunoscut câteva ediții în Israel, precum și versiuni în alte câteva limbi. Faptele se aureolează de
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
a revistei, de reactualizare critică a moștenirii literare, este demonstrată de numerele omagiale consacrate clasicilor, de evocarea sistematică a unor scriitori din prima jumătate a veacului al XX-lea și de restituirea unor texte inedite ale acestora. Contribuțiile istorico-literare și exegetice nu sunt deloc puține și între ele se numără cele ale lui Vladimir Streinu (Sadoveanu, 7/1966), Al. Piru (Viața lui Vasile Alecsandri), Mihai Drăgan (Programul critic al lui Ibrăileanu), I. Constantinescu (comentarii eminesciene la rubrica „Confluențe”), Ion Rotaru (fragmente
ATENEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
urmați de o bună parte a poporului astfel că, după dispariția saduceilor ca urmare a evenimentelor catastrofale din 70 și 134 d.C., ei au devenit călăuzele sale spirituale. Tot lor le datorăm transmiterea textului Bibliei ebraice, fixarea canonului, crearea normelor exegetice și etice, care ne permit actualizarea textului biblic, ținând cont și de interpretările ulterioare. Normele stabilite de farisei pot fi sintetizate într-un principiu fundamental: nu doar instituția preoției de la templu, ci tot poporul trebuia să fie „sfânt”, adică pus
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
prezentat cu plăcere la Polirom Cinematograful gol de Daniel Cristea-Enache și volumul (coordonat de Magda Mihăilescu și Cristina Corciovescu) dedicat noului val din cinematografia românească, apărut la doar câteva săptămâni după ce scrisesem în Dilema despre nevoia de-a face bucla exegetică la fenomenul început în 2001 cu Marfa și banii, ajuns la Periferic și Loverboy, trecând prin Filantropica, Moartea domnului Lăzărescu, Occident, 432, A fost sau n-a fost?, Hârtia va fi albastră, Boogie, California Dreamin’, Eu când vreau să fluier
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la cheltuieli cari li s-au părut zădarnice. Obiectul conferențelor au fost: parte prelegeri asupra metodei de-a propune diferitele obiecte ținute de pedagogi practici-recunoscuți de la școalele din Iași, parte în prelegeri ținute de învățătorii rurali înșiși, parte în convorbiri exegetice asupra metodologiei. D-nul A. Darzău, directorul Școalei Primare de Băieți N-o I de la Trei-Ierarhi, au ținut în toate zilele prelegeri și convorbiri asupra metodului de-apropune gramatica limbei române; D-nul V. Creangă. învățătoriu la Școala de Băieți N-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
3. Să povestim Cuvântul meditat. Biblia este, cu siguranță, „marele codice” în interiorul căruia arta occidentală a operat îndelung; pentru unii, în artă, ar fi posibile doar două „stiluri fundamentale”, acela al Odiseei și acela al Bi-bliei. Adăugăm aici și efortul exegetic de a recupera dimensiunea estetică a textului sacru, umplând un gol destul de grav. Prin urmare, exegeza contemporană ne ajută să redescoperim importanța dimensiunii estetice a Scripturii; în mod deosebit este de-acum înainte clar că Biblia are ceva de spus
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
conținutului pentru a asigura totdeau-na bogăția mesajului; - fidelitatea care ne face să ne simțim întotdeauna slujitori și nu stăpâni ai Cuvântului (cfr. Lc 1,2); - sobrietatea care fuge de limbaj plictisitor și apăsător; - simplitatea care refuză complicațiile conceptuale și virtuozitățile exegetice; - utilitatea care elimină curiozitățile infatuate și celelalte elemente străine mesajului; - reciprocitatea dintre slujirea Cuvântului și exercitarea a ceea ce se cheamă sensus fidei al credincioșilor; - ductilitatea care știe să adere la condițiile de vârstă și socio-culturale ale celui care ascultă; - concretețea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
urmare, discutabilă teoria care identifică actuala Carte a Deuteronomului cu presupusa carte „găsită” în timpul lui Iosia. Întorcându-ne la Dt 12 care conține porunca centralizării cultului, el pare să fi suferit o serie de reelaborări ulterioare care, după unele studii exegetice moderne, ar fi fost terminate doar în epoca persană. Datare târzie a Dt 12,2-7 e confirmată de faptul că teologia sanctuarului unic, și în consecință suprimarea tuturor sanctuarelor cu excepția celui din Ierusalim, exprimă ideologia religioasă „separatistă”, asemănătoare celei din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
8-9), adică pe cei care susțineau acel tip de religiozitate care doar ulterior a învins. „Reîntoarcerea” sau „restaurarea” cultului originar yahwist preexilic prezentată de cărțile biblice apare, mai degrabă, ca rezultat al unui lung proces de revizuire religioasă. Conform tendințelor exegetice moderne, cultul, așa cum este cunoscut în actuala legislație a Cărții Leviticului, s-a dezvoltat tocmai în timpul perioadei persane; în mod asemănător, și celebrarea sâmbetei pare să fi obținut o atenție specială în epoca persană (Is 56,2 ș.u.) și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
însuși „urmuzian” - pe care discretul, cvasianonimul autor nici nu ar fi îndrăznit să-l imagineze. Cele aproximativ 40 de „pagini bizare” salvate îl vor transforma, peste cîteva decenii, într-un clasic al literaturii de avangardă, beneficiar a mii de pagini exegetice, studiat în școli și universități, tradus în numeroase limbi de mai largă sau mai restrînsă circulație, precursor al tuturor „revoluțiilor” artistice ulterioare... Dubla personalitate - diurnă și nocturnă, de grefier „burghez” la Curtea de Casație și artist meloman diletant -, solitudinea excentrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Matei Călinescu, Editura pentru Literatură, București, 1969, apoi prin reeditarea - adăugită - a Paginilor bizare (Editura Minerva, București, 1970). Avangardismul poetic românesc al lui Ion Pop (EpL, 1969) și monografia Urmuz a lui Nicolae Balotă (Ed. Dacia, Cluj, 1970) vor „dubla” exegetic travaliul editorial al arhivarului avangardei românești... Recuperarea poststalinistă. Urmuz și „rădăcinile sale folclorice” Ideea „rădăcinilor folclorice” urmuziene va fi redimensionată în perioada „dezghețului” de după 1965. Nevoia inventării unei tradiții locale a avangardei — răspunzînd nevoii similare a avangardiștilor din anii ’20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să-i ridice capul și să privească necazul drept în față... care să-i scoată oftatul din piept, alungându-i îndoielile și tulbureala credințelor lui!... Cine-i acela oare!... De o bună bucată de vreme, îl preocupa studiul biblic și exegetic... pentru că, Biblia este principala sursă pentru studierea vechii religii iudaice, alte izvoare independente de aceasta nu există. Prin aceasta se poate stabili apropierea teologică între religia creștină și cea iudaică. După cum spune Evanghelia după Ioan; au rădăcini comune... Pentru că... ”Legea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
apologetică nu este strict evanghelică, mărturisind Cuvântul Crucii. De fapt, nici o referință la Hristos Cel răstignit și înviat nu apare în introducerea TDO1, iar tratatul de teologie dogmatică ca atare nu este anunțat ca o organizare sistematică a monumentelor tradiției exegetice bisericești. Mai precis, dogmatica nu apare ca disciplină auxiliară a hermeneuticii teologice a Scripturii, așa cum, de pildă, istoria sinoadelor ecumenice ne prezintă geneza simbolurilor de credință. Din acest punct de vedere deci, Stăniloae rămâne în mod consecvent - de la Iisus Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]