735 matches
-
taților lor, derizorii. Eugen Ionescu aduce cu totul alt tip de mici oameni mari. În poemele lui, "ființele mici" au toate grijile ființelor mari, în speță pe ale lui Eugen Ionescu însuși și ale generației sale. Copiii sînt niște mici existențialiști, confruntați, de cînd se joacă cu păpușile, cu marile întrebări metafizice, cu marile absențe, cu Răul, iar această disproporție dintre marile probleme și universul mic, apărat de un Dumnezeu mic, face ca ființele mici să trăiască mult mai acut sentimentul
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
mare degustător al fantasmelor nocturne, un explorator al lumii visurilor. El a elaborat o adevărată “artă de a visa”, pe care a teoretizat-o și a instrumentalizat-o în poetica onirismului. Simțindu-se în lumea reală ca un străin (în sensul existențialist, camusian, al cuvântului), poetul se revendica drept un locuitor al unei lumi feerice, la care avea acces prin ferestrele visului. Această lume i se dezvăluia ca având o putere de fascinație, o frumusețe și o consistență incomparabil mai puternice decât
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
era un compliment. Apucând eu, tânăr, anii aceia turburi, agitați, pot să depun mărturie că Sartre controla, într-adevăr, ideile, direcționându-le asemeni unui dirijor al complexei circulații teoretice europene. În plin marxism-leninism, la noi, devenisem, ca mulți tineri, un fervent existențialist. Până ce, prin ’68, filosoful cu blana portocalie în cârcă, o cotise, căpătând simpatii maoiste. S-ar fi putut să i se fi tras de la blana aceea voyantă, oribilă; ori invers. Iar acum, la doi pași de biserica istorică unde peste
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
a înnoi structurile literare, pornind de la suportul unor teze constante, obsesive. În micul roman de debut, Singuri, 1968, autorul introduce, în condițiile obișnuite ale defazării literaturii române, de clivaj sporit și datorită noii societăți orientate antioccidental, o poetică a romanului existențialist, bizar, absurd, enigmatic și patetic, în universul minor și sentimental al prozei provinciale, cu puternice urme rurale, regionale, ardelenești. O umanitate de o semnificativă insignifianță și de o anumită distincție, în lipsa ei de anvergură și omogenitate, alcătuită din mărunți meseriași
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
oniric deopotrivă subiectiv și obiectiv, sau a vieții gândită din perspectiva morții; nu doar a celei viitoare, dar și a celei prezente, ca însoțitoare permanentă a existenței. Scrierea are ambițioase aspirații reformatoare. Este un proiect eseistic și poematic de tip existențialist, al vieții în(spre) moarte, trăită exclusiv în tensiune contemplativă. Cartea este un (meta)roman al unei noi subiectivități și obiectivități, al unui nou protocol narativ și reflexiv, inițiatic, între personaje și narator, întâlnite într-o perspectivă absolută cu aparențe
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
origine de clasă ori apartenență de sistem politic. Posedă numai un fanatism, care nu este suficient de atent la realitatea utopiei comuniste. Chiar și un slujitor al aparatului comunist, gazetarul autoritar Dumitru Bejan, sfârșește în condiții neelucidate, ca un personaj existențialist al lui Sartre, în fundul mâlos al Dâmboviței. Nu știm cât de voluntar construit de către romancier, destinul său este unul de scarabeu. Cum menționează simbologii, scarabeul are, în descendență mitică mayașă, substanță și sens telurice. Romanul, de reorientare realist-naturalistă, al regresiunii
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
jurnalistul și prozatorul Tudor Frățilă. Romancierul Sorescu, la prima vedere, se supune canoanelor. în fapt, el le domină cu talentul său bine stăpânit și cu mijloacele noului gen literar. Sorescu se și "sincronizează", printr-un anumit mimetism, cu proza occidentală (existențialistă). Influența existențialismului trebuie luată cu circumspecție. Absurdul vieții poate fi constatat doar în societățile deschise. în cele închise, dăm peste absurdul uman, absurdul omului așa-zis nou. Lipsesc în Trei dinți din față notele conformiste, prezente, de pildă, la un
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
acesta la Craiova, nu face, de-a lungul a șase capitole bine structurate, decât să scoată în evidență maniera lui Camus de a vedea și de a acționa în consecință, felul în care acest scriitor (încadrat cu forța în grupul existențialiștilor, alături de J.-P.Sartre) promovează un anumit set de valori. Autorul studiului nu se apleacă asupra operei lui Camus oricum, el o analizează dintr-o perspectivă mai puțin sau chiar deloc abordată, și anume din perspectiva operei sale de jurnalist
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
mare degustător al fantasmelor nocturne, un explorator al lumii visurilor. El a elaborat o adevărată “artă de a visa”, pe care a teoretizat-o și a instrumentalizat-o în poetica onirismului. Simțindu-se în lumea reală ca un străin (în sensul existențialist, camusian, al cuvântului), poetul se revendica drept un locuitor al unei lumi feerice, la care avea acces prin ferestrele visului. Această lume i se dezvăluia ca având o putere de fascinație, o frumusețe și o consistență incomparabil mai puternice decât
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
un mai puternic sentiment al iluziei? Al butaforiei? Lumi virtuale se mișcă haotic atrase parcă de o organică speranță a împlinirii unui sens”. Dintr-un atare discurs lipsit aproape total de pragmatism se poate închega doar imaginea unui Caragiale vaporos, existențialist, măcinat și fascinat în același timp de angoase, însă mai deloc verosimil. De altfel, imaginea lui Caragiale de aici nu e decât rezultatul deformaț iei profesionale a fostului cioranolog. Numai astfel se poate explica inflația de termeni metafizici, aplicați spiritului
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
dragoste, cît va fi frumusețe în lume și ochi care s-o vadă". Referentul prozei lui Gheorghe Crăciun este cartea; personajele gîndesc cum "ar fi spus cineva într-un rînd dintr-o carte", altul e un "personaj aleatoriu din cărțile existențialiștilor", plimbările se fac "ca în bunele romane", între faptul din viață și cel din literatură sînt "coincidențe consternante", salvarea e căutată "prin cuvinte", norii au o sintaxă a lor, ca într-o carte de Petru Creția, Longos însuși devine "contemporanul
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
după ce-o vom fi rezumat, cum spuneam, cu farmec, vom supune acest rezumat unui elementar test al adecvării. Vom constata, dacă suntem într-adevăr onești, că discursul se potrivește de minune aproape oricărui poet român contemporan sensibil la tentațiile existențialiste (sau, cum sunt numite îndeobște, expresioniste). Nu e nici un strop de rea-credință în observația mea. Și îmi doresc să fiu înțeles cum trebuie. Întâmplător, subscriu de astă dată fără ezitare la recomandarea de pe coperta a patra, semnată de Al. Cistelecan
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
vârsta la care Pistruitaul își făcea lecțiile revoluționare alături de ilegalistul Andrei, iar „Prințesa din Sega" își instruia astuțioasă prietenul școlar asupra raportului constructiv al tineretului revoluționar cu Partidul prelucrând intestin în catacombe chipul ascetic al lumii de mâine. Din pravila existențialistă a lui Jean Paul Sartre nu a mai rămas decât un clișeu și pretextul pentru a face dragoste. Lenin, Engels și cu Marx sunt simple marote pe care nimeni nu le mai ia în seamă. În locul pontifului Lenin, simbolul revoluției
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
cronicarul egiptean nu mai credea în nimic. Care vor fi fost însă mentorii săi nu vom ști - din păcate. Dacă Emil Ivănescu ar mai fi avut puțină răbdare l-ar fi cunoscut pe Sartre, s-ar fi complăcut, eventual, printre existențialiști. Cele mai multe cazuri de sinucidere nu suferă de complicații. Dependenți de presă, de televiziune, suntem copios serviți cu sinucideri la toate ceasurile zilei și nopților. Sinucideri, violuri, asasinate, scene de violență, buchete - scuze - de accidente auto și moto, nu ducem lipsă
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
consacrat lui Stéphan Lupasco trebuie tipărit. Căci, spune traducătorul în prezentare, chiar dacă atitudinea eseistului e polemică, e de presupus că, dacă nu ar fi fost ucis la Auschwitz, Fondane și-ar fi revizuit, cum s-a întîmplat cu mulți filosofi existențialiști după război, concepția: Este semnificativ că, în timp ce au intrat în desuetudine curente filosofice în mare vogă cu două-trei decenii în urmă, concepția logicii dinamice a contradictoriului este în plină afirmare, supraviețuind și dezvoltîndu-se puternic de-a lungul a peste șase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17116_a_18441]
-
Literaturii Române, București, 2002, 142 pag. La mauvaise conscience Romanul lui Nicolae Goja, Clopotul cu două limbi, realizează, într-un proiect îndrăzneț, o formulă care aduce între aceleași coperți cele două limbi ale prozei românești actuale: scrisul dur, de influență existențialistă (colorat vag optzecist) și stilul mai relaxat, cu pliuri și jocuri narative al postmodernismului (colorat vag nouăzecist). Narațiunea aceasta este un miriapod dintr-o specie cu zece mii de picioare, trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi de realitate
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
personală. Dar orice aventură a unui om dobîndește o valoare umană atunci cînd ea îl face să se depășească pe sine, să recunoască datoria sa față de ceilalți oameni, să dorească umanitatea". Nu s-ar părea că procomunismul feroce al filosofului existențialist ar exprima chiar dorința sa de-a sluji "umanitatea"... Era preferabil ca astfel de linii conjuncturale să fi fost revăzute la retipărirea unor texte care, deși în ansamblu onorabile, au stat sub vremi. Să revenim însă la firul pozitiv, spiritualist
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
depresie - iată un pariu câștigat. N-ar fi fost nimic neverosimil în pasiunea unui filosof pentru Kierkegaard - dar anormalitatea "reîntrupării" danezului în Tubby Passmore e de tot hazul. Chiar modul nepriceput și ridicol în care acesta îl înțelege pe filosoful existențialist devine interesant și instructiv, demonstrând ce-ar putea să însemne azi gândirea acestuia pentru omul needucat, fanfaron și supertehnologizat de la începutul epocii globalizării. Tubby aude de Kierkegaard răsfoind o enciclopedie și e atras de titlurile acestuia, care par să-i
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
această reconstrucție monarhică, deși mi-am notat cifra astronomică. Ghidul care ne-a condus - nu eram sigur dacă, de proveniență din ex-RDG sau numai cu afinități elective (ai fi jurat că și-a petrecut tinerețea fumînd țigări poloneze, consumînd literatură existențialistă și muzică disidentă) - sublinia că ar fi fost de zece ori mai convenabil să se refacă cel de-al doilea palat, cel fost al republicii socialiste. Dar se știe că toate aceste decizii au o valoare pur simbolică. Orașul Berlin
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
bună interbelică, care a reușit să scape de represiunea comunistă și a ajuns, după Revoluție, miliardara, în postura de a controla existentele celor din jur, un venerabil colonel de miliție, acum pensionar (dar și "patron"), cu relații - inca - "sus", șoferi existențialiști (sic!), care visează să pună capăt unei vieți de relativă sclavie, servitori devotați trup și suflet stăpânei, un medic înclinat spre metafizica, traversând crize mistice (să se datoreze asta faptului că e însurat cu o profesoară de geografie ale cărei
Romanul arivistului post-decembrist by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18137_a_19462]
-
lui Mircea Eliade) și realismul de factură balzaciana, cartea lui Paul Eugen Banciu se frânge tocmai la nivelul personajelor, al căror discurs pare, în multe rânduri, inadecvat condiției lor și situației în care sunt puse. Astfel șoferul din Matache declară existențialist "cred că am intrat pe toboganul vieții, cănd anii sunt zile, zilele ceasuri, iar ceasurile secunde", iar în altă parte, " Nu poți muri decât ca om liber, chiar dacă libertatea aia o trăiești o singură clipă. La sfarsit!", în timp ce colonelul pensionat
Romanul arivistului post-decembrist by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18137_a_19462]
-
întâmplat nimic, iar ceea ce se întâmplă totuși stă sub semnul rutinei sau al derizoriului cotidian. Cu toate acestea, acest nimic dezvoltă o masă critică, are o densitate proprie, iar întrebarea unuia dintre protagoniști aruncă derizoriul într-o filozofie cu iz existențialist: „Dacă nu faci nimic, când știi să te oprești?” Dacă întrebarea nu ar fi lansată derizivretoric am avea aici un mic nucleu nihilist, însă nu de demoni dostoievskieni este vorba în film, ci de mărunte existențe surprinse fulgurant. Filmul este
Gară pentru cinci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5746_a_7071]
-
văzându-l, și calculează că pescarul anonim care l-a pescuit are un neam de-al său ucigaș, poate, după darul acela excepțional. încearcă iertare dând o asemenea lovitură de poker lui Dumnezeu, care a socotit cât face... Este tema existențialistă a răspunsului și răscumpărării. Amestecată cu practicismul uman, care vrea să biruie absolutul din conștiință (păcatul) printr-o supralicitare, faptă spectaculoasă... jucând această fantastică lovitură contra lui Dumnezeu, ca să facă uitată fapta... Apoi mâncăruri multe sunt aduse de-a valma
Note din carnetul gri folosit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7666_a_8991]
-
existențiale revelatoare despre care vorbea Heidegger, precum plictiseală, anxietatea, disperarea, caracteristice pentru un univers moral asumat, un univers al obstacolelor, al frămîntărilor și decepțiilor. Astfel încît nu putem a nu-i consideră pe poeții în chestiune decît un soi de existențialiști șui generis. Formulă lor poetica e cea a umorului absurd, corespunzînd unei tendințe de eliberare de sub presiunea unei cenzuri ideologice, de sub constrîngerile unui mediu nociv, conform explicației oferite atît de teoria psihanalitica privitoare la comic, cît și de cea axiologica
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
lui Robert John Fowles și al lui Gladys May Richards. După ce a urmat cursurile Universității din Edinburgh, în 1950 a obținut o diplomă de "master of arts" în literaturile franceză și germană la Oxford. Atunci avea să-i descopere pe existențialiștii francezi și pe promotorii Noului Român. A predat literatura franceză la New College, Oxford, a fost profesor de limbă și literatura engleză la Universitatea din Poitiers, apoi la Colegiul Anargyrios de pe insula grecească Spetsai (experiență evocata în românul "Magicianul"), pentru ca
John Fowles () [Corola-website/Science/299189_a_300518]