12,486 matches
-
nimic ovin, ci o sfântă indignare. Mă rog, ce-a fost a fost, sper din toată inima că tovarășa învățătoare Câsu a biruit menopauza și a redevenit o zână, cât privește lucrurile care s-au dus, s-au consumat, au expirat, s-a ales praful de ele, li s-a pus cruce ș.a.m.d., căci despre ele e vorba în fond, sunt de părere că nu merită desconsiderate. Ciocații negri, care erau altceva decât ciocatele (întrucât erau pantofi, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spate, Într-un ochi omenesc În aceeași nuanță senină de albastru. Se uita țintă la mine, În timp ce tovarășul lui supraveghea atent traficul. Jerry Magoon răsufla greu de la efortul de a pedala, iar respirația Îi sufla mustața, de fiecare dată cînd expira. În timp ce pedala, bicicleta se clătina Într-o parte și-n cealaltă, iar coșul de sîrmă se balansa ca un leagăn. Mi-am pus capul pe lîna cu miros pătrunzător, care, am aflat mai tîrziu, era puloverul lui Jerry, mirosul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
caldă. Pe buza superioară Îi luceau mici diamante de sudoare, pe care le-am băut, una cîte una. Erau sărate. Știam din cărți că ăsta e și gustul lacrimilor. S-a ridicat În fund, aruncîndu-mă cît colo pe pat. — A expirat timpul, a zis. A traversat camera și s-a dus În colțul În care Își aruncase rochia. S-a aplecat și am văzut că Își trage pe ea niște pantaloni negri. Ce s-a Întîmplat cu rochia ? N-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în ulei și le fac bine. Vocea de la capătul firului îi dădu replica, iar ea se încruntă și se uită la domnul J.L.B. Matekoni de parcă ar fi vrut să-i transmită iritarea ei. — Dar nu puteți vinde uleiul dacă e expirat termenul de garanție. Nu văd de ce-ar trebui să plătesc pentru el. Ar fi mai bine să-l dăruiți orfanilor decât să-l aruncați la canal. Nu pot să vă dau nici un ban și chiar nu văd motivul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pictură cu vaci cu ugere hăhăhă de mari și căpițe de fân rotunjite ca un coc de profesoară, cu frauleine dolofane ce poartă cofițe, flori în cosițe, mă rog, tot arsenalul imagistic. Dar sunt prea obosit, mi-e greu să expir aerul, să producă toate sunetele trebuincioase. Și, în plus, nici n-are rost să le răpesc oamenilor bucuria de-a fi măcar o dată pe lună șefi, mai mititei, dar tot șefi. Mă scot printr-un memento mori: - N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nimic dacă ar fi vorba de un partaj, am făcut armata, la TR-iști, am măsurat curtea cu chibritu’, nu m-au mai convocat, nu eram bun la tragere, nu vedeam ținta, am livret, am pașaport, am. Sunt și 0098453RO, expir în 2009. Sau până în 2009. Sunt și voievodul 0976. Și „O voce distinctă care mai are încă multe de spus. În fond, un moralist”. Am fost 1.254. Și 9C. Și 12C. Sunt un idiot care-și lipește cu prenadez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se Îndepărtară În direcții opuse. Iguana Oberlus Îi privi cu atenție În timp ce se pierdeau printre arbuști, scoase o pipă veche și Înnegrită, probabil cadoul unei neveste către unul dintre membrii echipajului de pe Madeleine, acum răposat, și o aprinse foarte Încet, expirînd, satisfăcut, un nor gros de fum. Era stăpînul. Era stăpînul absolut și știa asta. - Ce faci? Se trezise cu el alături, ivindu-se, ca de obicei, din pămînt și Într-o desăvîrșită tăcere, ca o umbră fără trup, iar Dominique
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dau e de Darvon. — Scumpo, astea-s ca raiul, și toate acele Brandy ridică privirea ca să se uite la sticla pe care-o țin în mână. Oare n-ar fi periculos să luăm prea multe? Termenul de valabilitate de pe etichetă expiră peste o lună, iar sticla-i încă aproape plină. Îmi fac socoteala că putem lua cam jumate. Dă-mi, o mână mare plină de inele vine spre mine din toate direcțiile. O sută de mâini mari vin spre mine, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-i arăta decolteul, în timp ce se uită la tipul de la graniță și zice: — Scuzați-ne o clipă. Brandy se lasă pe spate în scaun și geamul lui Seth urcă de tot, zumzăind. Torpilele mari ale lui Brandy inhalează puternic și-apoi expiră. — Să nu intre nimeni în panică, zice ea, și-și deschide rujul c-un pocnet. Dă un sărut în oglindă și-și trece rujul de jur, împrejurul marii ei guri Plumbago, tremurând așa de puternic încât mâna ei mare trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lui e să le dea porcilor plăcintele și prăjiturile și snack-urile astea în ultimele două săptămâni înainte să-i ducă la târg. Snack-urile nu-s deloc hrănitoare, și porcii le înfulecă până n-a mai rămas nici un snack expirat pe-o rază de opt sute de kilometri. Dulciurile astea n-au nici un pic de fibră în ele, așa că, toamnă de toamnă, toți porcii de o sută cincizeci de kilograme se duc la târg cu patruzeci și cinci de kilograme în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
același producător. Pe alte pungi argintii era scris “Drăcușori de Ciocolată” sau “Banane Foster”. Piure de cartofi. Macaroane cu brânză. Cartofi pai dehidomnișoaratați. Toate astea, hrană la minut. Fiecare pungă avea un termen de valabilitate până la care n-avea să expire înainte de moartea noastră. O viață de raft până după ce majoritatea bebelușilor din ziua de azi or să fie oale și ulcele. Brioșe cu căpșuni cu durată de valabilitate de un secol. Am mâncat miel dehidomnișoaratat cu jeleu de mentă dehidomnișoaratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
orașul. La o adică și țara, dacă e nevoie. Ce-ți poți dori mai mult? Urcă În mașină binedispus și Își aprinse o țigară. Trase adânc În piept fumul acela cald și otrăvit după care tânjise o noapte Întreagă, apoi expiră prelung dând și celorlalți cu mărinimie ceva din căldura sufletului său, care moleși pe loc chelnerii Înghesuiți cuminți pe scaunele din spate. Brândușă vru să-i ofere o țigară și lui Marcovici, dar acesta ținea Între dinți, ca de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bu, după care începu din nou să răsucească butoanele. — Mai am o întrebare, am zis. — Da. De unde știi atâtea lucruri despre mine? — Intuiție feminină. — Datorită intuiției știi că obișnuiam să fumez țigări mentolate? — O, asta... Dădu radioul mai încet și expiră zgomotos, nu era tocmai un suspin, ci mai degrabă sunetul pe care-l scoate cineva care se apucă de-o treabă grea. Am așteptat. — Ce trebui să ții minte este că istoria se scufundă în adâncuri. Ca un dinozaur într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
puzzle chinezească? — Da. — Ei bine, așa ceva e. Trebuie să știi unde să apeși și-n ce ordine, dacă vrei s-o deschizi. — Bun, și noi ce încercăm să deschidem? Scout se uită la mine. — Lumea, zise. Orașele zumzăie și huruie, expiră abur și fum în somn și-și umplu aleile de fiori. Am închis portiera jeepului și mi-am strâns mai bine haina pe lângă corp. Și Scout tremura în jacheta ei mare, de camuflaj, frecându-și brațele cu palmele și lovind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
motanul se foi în cușcă, amintindu-ne că era de față la discuția noastră despre el, apoi se prefăcu iarăși că doarme. — Tot nu știu unde mergem. — Of, termină cu asta, o să vezi în curând cu ochii tăi. Scout inspiră adânc și expiră încet, încercând să-și controleze tremurul, apoi spuse, ca pentru sine. — E ca-n Dimineața morții sau cam așa ceva, nu? Apoi mie, zâmbind: — Ai încredere în mine? — Mda, am recunoscut, punând rucsacul în spate. Doar că nu-s prea sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
reușeam să-l înțeleg, totul făcea parte din același mare ceva, iar coborârea lui Scout în apă era și ea parte din același lucru. Trebuia să se întâmple. O știam pur și simplu. — Scout, am spus, ce se petrece? Ea expiră scurt. — Sunt bine, nu? Am aprobat din cap, trăgând-o strâns lângă mine. După câteva momente, Fidorous urcă din cabină cu un tub de oxigen pentru scufundări și ceva aidoma unei jachete gonflabile de salvare strânsă la subsuoară. Am ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
realității politice? Renunță". Nu renunț. Reușesc să dau de-un redactor care-mi cere numele și adresa, mă trece altuia, care-mi cere numele și adresa, unui al treilea care-mi cere iarăși numele. În direct nu intru, pentru că a expirat (mi-a expirat) timpul, dar mă aleg cu un premiu în cărți. Mă uit în oglindă. Ce față galbenă și răvășită am de la enervare! Pînă la cîte trebuie să număr ca să-mi revin? O să fie aiurea, știu, dar îi telefonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu renunț. Reușesc să dau de-un redactor care-mi cere numele și adresa, mă trece altuia, care-mi cere numele și adresa, unui al treilea care-mi cere iarăși numele. În direct nu intru, pentru că a expirat (mi-a expirat) timpul, dar mă aleg cu un premiu în cărți. Mă uit în oglindă. Ce față galbenă și răvășită am de la enervare! Pînă la cîte trebuie să număr ca să-mi revin? O să fie aiurea, știu, dar îi telefonez lui Rusalin. Pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
streașină, mă liniștesc dintr-o dată, deja știu că am să adorm în următoarele minute. Burta mea ascuțită, dezumflată pe-o parte, respiră ca o bășică spartă; copilul adormit și ploaia invită la somn. Întunericul răzbate prin toate orificiile feței; îl expir lent, ca pe un fum, gura și nările se umplu de gustul ploii, pleoapele se apleacă ușor, înlăuntrul lor. O lumină albă, de zori, dislocă întunericul și mă umple pe dinăuntru. Copilul meu doarme... dorm și eu. Bunica mea țestoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vor afla celelalte determinări hematologice (hematocrit, numărători, frotiu de sânge). E pierdută. Mitică o sărută în văzul lumii. Cineva cheamă Poliția. Îl arestează pe Președintele Franței pentru că nu avea actele la el. Cartea de identitate, s-a dovedit ulterior, era expirată de pe timpul unchiului său, de când începuse în 1792 primul război dintre cele 23 pe care le comandase. Se speriase atunci când șeful Poliției a întârziat o secundă lângă ea, admirându-i rochia. După ce-și însemnă toate acestea, începu memorarea, deschizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
străduia să fie. Era pur și simplu. D e-atâta liniște Dumnezeu își încetase freamătul. O ascultă și noaptea ținând în palmă globul magic al Lunii. Era auzită de la mari depărtări de Lumile care inspirau prima gură de necunoscut, inima expirând primul gong al singurătății. Celălalt avea să fie ecoul întâiului care punea în vibrație pulsul existenței. Ursitoarele și-au înfășurat tălpile cu apă pentru a nu fi auzite de antenele ierbii, s-au furișat lângă scâncetul unui pui de tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în scuipatul lui Dumnezeu, vreme de secetă, obsesia mușuroaielor goale întregesc intențiile oamenilor singuri. În mănăstire sunt 36 de gropi, unele mai adânci pentru sine, altele mai adânci pentru alții. În mânăstiri timpul scormonește câteva frunze pentru a înlocui aparențe expirate; fiecare risipire este o înfrângere; mai bine pe de-a-ntregul întregesc nedefinirea. Singurătățile sunt precum lupii: după ce urlă la stele, se sfâșie între ele. Singurătatea zilei de ieri avea colții mai ascuțiți, astăzi îmi ling rănile, mâine îmi voi răcori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În acea seară, În internat, Îmi venea să mă dau cu capul de toate sobele de teracotă. Ce-mi trebuise mie să mă Îmbățoșez Într-un rol pe care Îl jucasem cum nu se poate mai prost?... Sancțiunea ar fi expirat, iar În săptămînile următoare aș fi putut ieși cu ei pentru cîteva ore, aflînd totodată noutăți de la Rătești. Aș fi reînnodat prietenii ce mi-ar fi fost de mare folos În vacanțele plicticoase de vară de la Satu Mare unde ai mei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o noțiune cam ciudată în epoca asta ultraraționalistă și ultrapragmatică în care trăim, dar mă abțin, în fine... ... Apoi, la sfârșit, te ridici de pe scăunel, întinzi brațele lateral, în poziția crucii, și inspiri lumină albă, cu atribute dumnezeiești, iar când expiri îți imaginezi că o faci cu vârful degetelor și spui: Expir și dăruiesc lumină, pace, armonie - ce vrei să dăruiești. Eu spun: dăruiesc lumină, pace, armonie înțelepciune, har, toleranță, iertare. Dăruiești spre locul în care te afli și apoi spre
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
care trăim, dar mă abțin, în fine... ... Apoi, la sfârșit, te ridici de pe scăunel, întinzi brațele lateral, în poziția crucii, și inspiri lumină albă, cu atribute dumnezeiești, iar când expiri îți imaginezi că o faci cu vârful degetelor și spui: Expir și dăruiesc lumină, pace, armonie - ce vrei să dăruiești. Eu spun: dăruiesc lumină, pace, armonie înțelepciune, har, toleranță, iertare. Dăruiești spre locul în care te afli și apoi spre lumea întreagă. Mie îmi place să merg cu dăruirea și mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]