1,932 matches
-
nu avea nici o rezistență În fața atracției de vedetă a ucigașilor. Clasa de mijloc, eșuând În a-și crea o viață spirituală proprie, investind totul În expansiunea materială, se confrunta cu dezastrul. De asemenea, cum lumea devenea dezamăgită, spiritele și demonii expulzați din aer erau acum luați Înăuntru. Rațiunea măturase și Împodobise casa, dar ultima stare putea fi mai rea decât prima. Ei, deci, ce ar duce cineva pe lună? Șterse pălăria de fetru cu cotul, ieși cu spatele În vestibul, Încuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Granadei, care fusese și cel al expulzării evreilor din Spania, un predicator din Tlemcen venise la Fès, instigându-i pe musulmani să-i extermine pe evreii din oraș. De îndată ce a fost informat în legătură cu acest lucru, suveranul a poruncit să fie expulzat agitatorul, care s-a dus să-și afle refugiul în oazele din Tuat și Ghurara, izbutind să ațâțe acolo populația împotriva evreilor; aceștia au fost aproape toți măcelăriți, iar avutul lor a fost prădat. În ținutul acela erau multe terenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
m-am gândit la utilizările Trandafirului ca la niște ritualuri. Sunt foarte nemecanice. Foarte. Când ritualul a luat sfârșit, s-a întâmplat. M-am simțit amețit. Mi-era rău, asta știu sigur. Grimus a spus: — Nu e suficient să-l expulzăm pe Deggle. Trebuie să mutăm Trandafirul într-un loc mai sigur. Am eu un plan. De-abia îi mai auzeam vocea... care se-auzea și dispărea, dispăreaă îAcum, Virgil, povestește totul cu calm, fără patimă.) Vuietul. A fost vuietul. Cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și l-a oprit În ultima clipă. Gaura glonțului Încă se mai poate vedea la intrare. Ori de cîte ori trec pe-acolo, Îmi amintesc de ziua aceea. — Ce s-a Întîmplat cu Fumero? — El și familia lui au fost expulzați din incintă. Cred că pe Francisco Javier l-au vîrÎt o vreme Într-un internat. N-am mai știut nimic de el pînă doi ani mai tîrziu, cînd maică-sa a murit Într-un accident de vînătoare. N-a existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de copilăria lui. Maturitatea, de altfel, e un fel de excrescență a copilăriei. Un fel de boală. Încercăm cu tot dinadinsul să fim raționali. Dar uităm faptul că orice judecată ține de instinct. Suntem, la urma urmei, cu toții niște fetuși expulzați În necunoscut. Un pântece ne germinează, altul ne digeră și asta-i cam tot. Însăși lumea aceasta - dar poate și cealaltă - e ca un uter sau ca un stomac. Aici e viața, dincolo moartea. Și Între ele e Întins un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ocol, rotindu-se ca un vertij deasupra meselor, Înfigându-și privirile alcătuite din zaruri În ochii fiecărui comesean. După care, lărgindu-și gura ca pe o pâlnie, absorbi Întrega tereasă În interiorul său... La un semn al iataganului, șarpele de hârtie expulză terasa Înapoi la locul ei și, Înghițindu-se Încetul cu Încetul, bucată cu bucată, se făcu nevăzut... Mult timp după derularea acestor evenimente, stomatologul Noimann rămase cu imaginea piramidei de carne din care ieșeau, amestecându-se, degetele de la mâini cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În univers. Însuși Creatorul, În momentul procreării, când intra În transă, nu reușea să oprească din mișcare, fie și doar pentru o clipă infimă, decât o mică parte din sentimentele și gândurile ce-I animau conștiința. Și această parte fu expulzată imediat afară, luând forma mai multor constelații. Dacă ar fi atins această stare, masterandul ar fi putut să se elibereze, la rându-i, de o parte din lumea lui interioară, care-i atârna Înlăuntru ca un reziduu, creând, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nedefinită, presărat de mucuri de țigări și urme de flegmă. Și totuși, praful exista și el: erau doar fire infime ce se roteau În aer... Firele se amestecau cu murdăria, cu fumul pe care-l inhala În piept și-l expulza În șuvițe subțiri pe cele două nări și printre buzele umede, Întredeschise. Oare o față sau o mână, de ce nu și-un sân sau chiar o coapsă, s-ar putea reduce la această dispersie ce plutea În jurul său? Se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și după un timp vezi că Începe să fâsâie din nou. E ca la hocus-pocus. Pocnește din degete și-am apărut. Mai face o mișcare și-am dispărut... trăim ca-ntr-un coșmar. Suntem, la urma urmei, cu toții niște fetuși expulzați În necunoscut. Un pântece ne germinează, altul ne digeră și asta-i cam tot. Însăși lumea aceasta - dar poate și cealaltă - e ca un uter sau ca un stomac veșnic nesătul. Aici e viața, dincolo moartea. Și Între ele e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să vrei, la disputele din familiile învecinate, auzi lecțiile de morală și corecțiile fizice aplicate de părinți odraslelor lor, nu trebuie să-ți mai frămânți mintea pentru a descoperi ce feluri de mâncare să mai faci pentru că mirosurile din bucătării, expulzate prin ușile larg deschise ale apartamentelor spre casa scărilor, îți oferă sugestii din belșug. Dacă vrei să comunici ceva prietenei de la șapte sau să-i faci o invitație la cafea nu ai decât să scoți capul pe ușă și să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și schimbând priviri lungi cu hijra, care le răspund la ocheade. Nici atunci când se îndreaptă spre ieșire, nababul nu pare mai falnic. Nu stă niciodată prea mult la zenana și de obicei iese pe jumătate alergând, de parcă ar fi fost expulzat de acolo, cu presiune. De obicei, are o privire neputincioasă și îndurerată: chipul unui om care n-a reușit să se ridice la nivelul așteptărilor. În timp ce soldățoii își dau coate, iar hijra lasă ochii în podea, deznădejdea se depune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se întoarce definitiv la egalitate. Rațiunea nu se mulțumește cu simpla observație, ea trebuie să creeze. Vom construi alt tip de om. Relațiile raționale se vor întemeia pe o morală conștientă care să-i facă pe toți egali. - Mă simt expulzat din această lume, se împotrivi pictorul. Prin tot ce sînt eu, am dreptul la un loc și la o clipă de reverie care să nu fie controlate. Mă neliniștește rolul de papagal ce mi-l rezervi. Cine anihilează un individ
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
le ridica din craterele clădirilor prăbușite. In dreptul Hotelului Ambasador, pensionarul se opri. „Nu, n-are rost, nu pot. Isteria asta generală nu-mi priește.“ Într-adevăr, mulțimea fierbea, gesturi și voci, accelerație și expansiune, orașul asediat, răvășit, insurecția locuitorilor expulzați din adăposturi. „Nu, n-are rost, îmi face rău. Mai bine merg s-o caut pe soră-mea. În Drumul Taberei, acolo locuiește.“ Tolea încercă să-l descurajeze: e târziu, autobuzele nu circulă, hoții împânzesc orașul în asemenea ocazii. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
venerabilă la care a ajuns, de rugi speciale pentru sănătatea lui.) Când am început să scriu, împrumutându-l ca model pe Hoffmann, probabil unul dintre cei mai avangardiști scriitori pentru secolul al XIX-lea, nici nu descoperisem Istoria motanului Murr, expulzat din grațiile stăpânului său pentru că învățase să scrie. În București, peste care iarna își arată probabil ultimii colți albi de lup, plugurile de zăpadă ieșite de cu noapte pe strada noastră, ca într-un adevărat oraș european, o țin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pot face pasul Înapoi, la adăpost (cel refuzat lui Rilke, Poetul-Fiu din Pietà: „Acum Îmi zaci, cruciș, În poală, / Acum nu te mai pot naște”). Pe mine mama nu m-a trimis: m-a adus pe lume; nu m-a expulzat, m-a condus de mână. Iar atunci când a plecat, când a reintrat ea, definitiv, În mama ei, pe când Își desprindea mâna de o mână a mea, cu cealaltă mână Îmi punea În cealaltă mână a mea mâna fiului meu, Filip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Cei care continuă să creadă, ca acest Gacel, că viața în deșert trebuie să se conducă după vechile lor obiceiuri? Ce-o să facem cu ei? O să-i urmărim și o să-i împușcăm ca pe pieile roșii? Nu, bineînțeles... O să-i expulzăm, pur și simplu. Chiar dumneata ai spus că granițele în deșert nu sunt stabilite și că ei nu le respectă... Să le treacă... Să se ducă la frații lor din alte țări - dădu din mână. Dar, dacă rămân, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mult mai complicate, pentru că o asemenea tâmpenie nici nu admite discuție. Făcu o pauză, socotind încheiat subiectul, și întrebă: — Ai auzit vreodată de Abdul-el-Kebir? — Toți am auzit de el, interveni șeful beduinilor, luându-i-o înainte „zlătarului“. El i-a expulzat pe francezi și a condus țara în primii ani. Ce fel de om este? Un om drept, admise celălalt. Care a greșit, dar e drept. — De ce a greșit? — Oricine are încredere în ceilalți până la punctul de a se lăsa îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
n-am început să punem bombe și să demonstrăm că putem fi independenți? Gacel ăsta, sau cum s-o fi numind, a demonstrat că ne poate învinge. Dacă toți ai lui i s-ar alătura, îți garantez că ne-ar expulza din deșert. Și jumătate din planetă ar fi dispusă să-i ajute în schimbul petrolului din ținuturile lor... Nu - spuse convins -, nu trebuie să le dăm ocazia să constate că și-ar putea schimba cămilele în Cadillacuri de aur. — De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
n-ar fi consimțit ca alții să-l trădeze, pentru că atunci când cei din neamul lor jură credință unui conducător, un amenokal, supunerea lor continuă și după moarte. Dar oamenii de la mare, cei ce îl aclamaseră înnebuniți când reușise să-i expulzeze pe francezi, oferindu-le pentru prima oară o patrie și un motiv de a se simți mândri de ei înșiși, nu știuseră să-și păstreze jurământul de credință și se ascunseseră în fundul mizerabilelor lor cocioabe de cum simțiseră primejdia. Ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
suprem voi să le orânduiască adepților săi fiecare clipă a vieții. Interzise toate instrumentele muzicale; dacă descoperea cel mai mic flaut, Îl spărgea În public, Îl arunca În flăcări; vinovatul era pus În fiare și ciomăgit zdravăn, Înainte de a fi expulzat din comunitate. Uzul băuturilor alcoolizate era Încă și mai aspru pedepsit. Propriul fiu al lui Hasan, surprins Într-o seară, de către tatăl său, amețit de vin, a fost condamnat la moarte pe loc; În ciuda implorărilor mamei sale, a fost decapitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
scurtă perioadă În această țară. Exilat În India, a reușit să trezească și acolo un formidabilă curent de opinie. Sub influența sa, s-au fondat ziare, s-au organizat asociații. Viceregele s-a alarmat, a cerut ca Djamaledin să fie expulzat, iar acesta a hotărât atunci să se instaleze În Europa și și-a continuat, de la Londra, apoi de la Paris, extraordinara activitate. Colabora regulat la L’Intransigeant, ne Întâlneam adesea. Mi i-a prezentat pe discipolii săi, musulmani din India, evrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
descumpănit, nu făcea altceva decât să repete: „Șahul trebuie răpus”. Era un om rănit, umilit, nu se gândea decât să se răzbune. Cu atât mai mult cu cât monarhul, urmărindu-l cu ura sa, Îi scrisese Lordului Salisbury: „L-am expulzat pe acest om pentru că acționa Împotriva intereselor Angliei, și unde merge el să se refugieze? La Londra”. Oficial, i se răspunsese șahului că Marea Britanie era o țară liberă și că nu putea fi invocată nici o lege pentru a Împiedica un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lor. Desigur, ei sunt Întotdeauna bineveniți, mai ales dacă vin de la Paris. — Eu nu trăiesc, de fapt, la Paris. Mama e franțuzoaică, numele meu sună franțuzește, dar sunt american. Locuiesc În Maryland. Asta păru să-l amuze. — Când am fost expulzat din India, În 1882, am trecut prin Statele Unite. Imaginați-vă că am avut chiar de gând să cer cetățenia americană. Zâmbiți! Mulți dintre coreligionarii mei ar fi fost scandalizați! Seyyed-ul Djamaledin, apostol al renașterii islamice, coborâtor din Profet, adoptă naționalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Mă preumblam pe străzi străvechi, vrăjit de numele lor ce păreau niște cântece, Rua da Agonia, Avenida dos Amores, Travessa de Chico Diabo... Mă nimerisem la Salvador În epoca În care guvernul, sau cine Îl reprezenta, tocmai curăța vechiul oraș, expulzând din el miile de bordeluri, dar era abia la jumătatea drumului. La picioarele acelor biserici goale și leproase, Împiedicate În propriul lor fast, se Întindeau Încă fundături rău mirositoare În care furnicau prostituate negre de cincisprezece ani, bătrâne vânzătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
încredere: ― Atunci tot aș putea spera, căci cumnată-mea mi-a arătat mare simpatie când ne-am întîlnit, astă-vară... ― Nici prea multă să nu fie, surâse Iuga. Gogu e gelos ca un turc și ar fi în stare să te expulzeze din țară, dacă ar intra la bănuială că... În visările lui, Titu întrezărise o zi când Eugenia, pe care la Sîngeorz o văzuse ca o rară frumusețe, îi va cădea în brațe, cucerită de versurile lui devenite celebre. Dar să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]