939 matches
-
că vine... —... mătușa! —Ala-bala, porto... —... caca. Karin izbucni într-un râs chinuit. Bonnie îl încurajă pe Mark, care era dezamăgit. — Hei, două din trei! Te descurci excelent. Îl testară și cu „Hickory Dickory Dock“. Cu fața încordată într-o concentrare extatică, Mark răspunse perfect la dock, clock, down și dock. Bonnie începu cu „Plouă, plouă cu găleata“, dar când ajunse prea departe ca să-și aducă aminte ce urma, se pierdu în scuze bâlbâite. Karin preluă ștafeta. Îl testă cu o poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu era nevoie. Daniel căpătase o aversiune irațională față de omul acela fără să-l fi cunoscut. —Trebuie să-i spun doctorului Weber, zise Karin. Voia să spună că-i scrisese deja. Chiar trebuie? Daniel intră într-o stare de liniște extatică. De parcă ar fi meditat. Păi, e unul dintre cei mai buni... Dar până la urmă poate că nu era. Poate că era doar celebru. Nu era tocmai același lucru. I-am promis că-l anunț dacă Mark se schimbă. Daniel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
proprii. Am recuperat, cu frenezie, spectacole de teatru amânate din pricina distanței, dar n-am scris despre niciunul - de altfel, nici n-aveam unde, pe atunci. Iar zâna poezie s-a abținut de la orice vizite inopinate... Explicația stă, cred, în concentrarea extatică a acelui timp în care parcă nu putea pătrunde cu adevărat nimic din exterior între mine și copilul a cărui casă eram. Niciuna dintre preocupările mele. Nu existau decât senzațiile și preocupările „noastre“, preocupările „lui“. ...Care s-au dovedit a
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
se opună cineva. Inima aceasta slabă de adolescent trebuia să fie convinsă, trebuia să fie sedusă, trebuia să fie determinată să facă acest efort suprem. Era posibil. Se poate da bice sistemului nervos uman până-l faci să accepte acțiunea extatică și sacrificiul fără limite. Ar trebui să fie cu băgare de seamă. În momentul desfășurării omorului, ar exista un pericol mortal; iar problema întoarcerii lui Gosseyn în propriul său corp, ar putea să se pună atunci. Cu toate acestea, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
E Gibbie! spuse Marjory și se ghemui luînd capul cîinelui în poală. Ce mai faci, Gibbie? Ei, Gibbie? Gibbie e un cîine cuminte, șopti ea frecîndu-i fălcile cu mîinile. Cîinele gîfîi și-și scoase limba, rînjindu-i cu ochii închiși și extatici. Ea se ridică, iar el o zbughi de unde venise. Merseră apoi pînă ajunseră la poarta unei case cu gard viu, unde era o femeie înaltă, un pic stîngace în mișcări. Femeia zîmbi prietenos și dădu mîna cu cei doi studenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se opună cineva. Inima aceasta slabă de adolescent trebuia să fie convinsă, trebuia să fie sedusă, trebuia să fie determinată să facă acest efort suprem. Era posibil. Se poate da bice sistemului nervos uman până-l faci să accepte acțiunea extatică și sacrificiul fără limite. Ar trebui să fie cu băgare de seamă. În momentul desfășurării omorului, ar exista un pericol mortal; iar problema întoarcerii lui Gosseyn în propriul său corp, ar putea să se pună atunci. Cu toate acestea, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
găsim tăblița. Ai înțeles? — Am înțeles, Salim. —Vorbesc serios, Marwan. Și trase din nou piedica pistolului ca să nu existe nici un dubiu. Capitolul 50 Ierusalim, vineri, 4.14 a.m. Se plimba de colo până colo, căutându-l pe Uri printre fețele extatice și chitarele care zdrăngăneau, dar dispăruse. Se ridică, îndreptându-se spre intrare. Atunci îl văzu, fruntea îi era brăzdată de cute adânci de îngrijorare. Stătea în pragul ușii, privind încordat spre stradă. — Uri, ce s-a întâmplat? Nu știu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și s-au refugiat Într-una sau alta din fotografiile cu drumuri atârnate pe pereți. Nu s-au grăbit, de parcă afară nu i-ar fi așteptat nimeni, de parcă nici nu exista afară, iar grimasele lor s-au preschimbat În zâmbete extatice de indiferență. Neavând nici energia, nici Însuflețirea și nici nevoia de a conversa În continuare, s-au scufundat și mai adânc În apele tulburi ale apatiei, Întrebându-se de ce naiba locul ăla se numea Café Kundera. În seara aceea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în goana sa după combustibil. Simți cum pământul îi trage spatele supraîncărcat în jos și se încumeți să reziste tiraniei gravitației, apăsându-și degetele pe șira spinării dureroase. Se ridică și se îndreptă, amețită de smucirile intens dureroase și aproape extatice. și apoi îl zări, în fața ei, cu umerii aplecați înainte și cu capul înclinat. Părea că o aștepta pe ea. Era un bărbat mare, înalt și vânjos, cu o barbă stufoasă pe măsura corpolenței sale. Purta o manta militară veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
unii cădeau răsturnați, alții amenințau să răstoarne mașina lui Cugnot. Am auzit - așa cred, cel puțin, doar nu mi-oi fi imaginând eu un amănunt atât de grotesc - vocea lui Garamond spunând: „Vă rog, domnilor, un minim de educație...“ Bramanti, extatic, Îngenunchea În fața corpului Lorenzei, declamând: „Asar, Asar! Cine mă apucă de gât? Cine mă țintuiește la pământ? Cine Înfige pumnalul În inima mea? Sunt nedemn să trec pragul casei lui Maat!“ Poate că nimeni nu voia, poate că sacrificarea Lorenzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acestor obsesii. Uneori obsesia se transformă în idei fixe, iar conștiința își pierde capacitatea de a discerne realul se ireal; atunci apar cazurile de halucinații și de delir, în timp ce la nivelul cel mai înalt apare starea de extaz. În stările extatice zonele cerebrale excitate sunt supuse unor reacții violente, iar activitatea restului creierului este suprimată: Extaticul este în mod complet insensibil excitațiilor exterioare. El nu mai are nici o percepție, nici o reunire a percepțiilor în noțiuni și a noțiunilor în idei și
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
a discerne realul se ireal; atunci apar cazurile de halucinații și de delir, în timp ce la nivelul cel mai înalt apare starea de extaz. În stările extatice zonele cerebrale excitate sunt supuse unor reacții violente, iar activitatea restului creierului este suprimată: Extaticul este în mod complet insensibil excitațiilor exterioare. El nu mai are nici o percepție, nici o reunire a percepțiilor în noțiuni și a noțiunilor în idei și raționamente. O singură percepție sau un singur grup de percepții umple conștiința. aceste percepții sunt
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
dezagregare excesivă, asemănătoare unei explozii, a materiei nutritive nervoase. Nordau diferențiază misticii autentici, ce au un suport spiritual real, de falșii mistici ce epatează cu niște noțiuni de proveniență îndoielnică sau a căror viziuni sunt plăsmuiri sau halucinații paranoice. Astfel, extaticii veritabili precum Sfânta Tereza de Ávila, Mahomed sau Ignațiu din Loyola ar fi demni de încredere atunci când afirmă că stările ce le însoțesc extazul nu se compară cu absolut nimic din trăirile terestre și sunt aproape indescriptibile. Această observație denotă
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
celulelor cerebrale supraexcitate. În decursul istorie artei reflecții ale spiritualității apar imortalizate în nemumărate capodopere ale artelor vizuale precum în sistemul sculptural realizat în 1652 de către unul dintre cei mai reprezentativi artiști ai barocului, Gian Lorenzo Bernini, ce transpune stările extatice ale Sfântei Tereza de Ávila într-un ansamblu integrat în Capela Cornaro din Biserica Santa Maria della Vittoria din Roma. Capela reprezintă supremația arhitecturii baroce fiind realizată într-o multitudine de marmură policromă, de metal aurit și de detalii plastice
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ale Sfântului Ignațiu de Loyola. Nordau precizează că apariția unor astfel de situații contradictorii sunt posibile datorită faptului că singura senzație organică normală cunoscută de toți care seamănă cu senzația de extaz, este senzația de voluptate, ce explică faptul că extaticii leagă prin asociația de idei anumite reprezentări erotice de percepțiile lor extatice; ei interpretează extazul ca pe un act de amor supraterestru, ca o uniune a speciei nespus de elevată și pură cu Dumnezeu și Sfânta Fecioară. Interpretările incorecte cu privire la
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
situații contradictorii sunt posibile datorită faptului că singura senzație organică normală cunoscută de toți care seamănă cu senzația de extaz, este senzația de voluptate, ce explică faptul că extaticii leagă prin asociația de idei anumite reprezentări erotice de percepțiile lor extatice; ei interpretează extazul ca pe un act de amor supraterestru, ca o uniune a speciei nespus de elevată și pură cu Dumnezeu și Sfânta Fecioară. Interpretările incorecte cu privire la extazul mistic reflectat în unele lucrări de artă precum cea a lui
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
pe care l-am creat în anul 2006. Arta holotropică este arta rezultată în urma unor experiențe transpersonale și care poate transpune privitorul în stări de supraconștiință. Cu alte cuvinte arta holotropică este atât o artă ”inspirată”, realizată în urma unor experiențe extatice, dar și o artă ce poate induce stări modificate de conștiință privitorului sau, în cazuri ideale, îmbină cele două caracteristici ale sale reușind prin calitățile sale ”acumulate” să aibă efecte asupra psihicului admiratorului. Nietzsche consideră că arta este dependentă de
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ordinea naturală” a creației artistice sînt menționate „procesul de supraspiritualizare în dauna naturii”, „tendința spre irațional” care „face concurență gîngurelii copiilor” și proclamă dezordinea „sacră”, în fine, „absolutismul” în artă (avînd drept reflex predilecția pentru mit și mistică, pentru „stările extatice și vizionare”). Opinînd că „Domeniul psicologic a fost invadat nu numai de fiziologic, ci și de patologic”, autorul se situează în linia adepților „sănătății” organice a operei, taxînd - în spirit dogmatic-clasicizant - „aspectul morbid al poeziei anarhice”. Deși uneori pare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu mai este haină, ci esență”. Remarcabilă este observația privind imanența poeziei acestuia, al cărei principiu constitutiv refuză interpretarea (în sensul de descifrare): „Poemul — o criptografie, hieroglife al căror sens trebuiește căutat — dar nu încercați nici o interpretare, ci lăsați-vă, extatici, în prada valului cu legănări fără contenire”. Poetica avangardistă/suprarealistă (cu reverberații pînă la critica unor Susan Sontag sau Roland Barthes) este asumată astfel în „esența” ei. „Levitația poetică” a imaginilor lui Voronca trimite către „marele său concetățean întru viziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
drumurile toate pe cari ai umblat. Oglinda-ți mai păstrează chipul și după ce-ai plecat. Fără gând, fără-ndemn, fără glas, cu mâneca șterg ochiuri ude. Un vecin prin zidul meu aude răbdarea neagră a aceluiași pas. [1929] * NOAPTE EXTATICĂ Adânc subt bătrânele verzile zodii - se trag zăvoarele, se-nchid fântânile. Așază-ți în cruce gândul și mînile. Stele curgând ne spală țărânile. [1929] * DRUMURI Cetate de veac, prăsilă de painjeni verzi subt mușchi și scocuri. Pe turn între semnele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și-a pierdut cunoștința și se poate crede că va muri; dar stăpâna reușește să-l reanimeze făcându-i respirație artificială și totul se termină cu bine, cățelul e vesel din nou. Bruno tăcu dintr-odată. Acum părea senin, aproape extatic. Michel se uită la ceas, apoi privi În jur. Muribunda nu mai făcea nici un zgomot. Era aproape amiază; atmosfera era extrem de calmă. Se ridică, reveni În Încăperea centrală. Lăsându-și baltă morcovii, Hipiotul-Cărunt dispăruse. Își turnă o bere, merse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să depășească dificultatea calculelor de stabilitate energetică la macromoleculele Întâlnite În biologie. Fără a accepta neapărat toate afirmațiile lui Hubczejak, trebuie să recunoaștem că, de-a lungul veacurilor, Book of Kells le-a inspirat mereu comentatorilor elanuri de admirație aproape extatice. Putem, de pildă, să cităm descrierea pe care i-o face Giraldus Cambrensis În 1185: „Această carte conține concordanța celor patru Evanghelii după textul Sfântului Ieronim, cu numeroase pagini și aproape tot atâtea desene, toate În culori admirabile. Aici putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu ești. Imaginați‑vă Însă că‑ți vâri mâna În buzunar ca să lași un bacșiș boieresc și nu dai decât de scame pe cusătura căptușelii. Dar În seara aceasta, Ravelstein, cu mâna lui tremurătoare, a completat cecul, Într‑o stare extatică. Chelnerul adusese o dată cu nota de plată un platou cu trufe de ciocolată, iar Ravelstein părea topit când a văzut‑o pe Rosamund Învelind Într‑un șervețel micile sfere presărate cu praf de cacao și vârându‑le În poșetă. - Ia‑le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Debilitat, devenise lăcașul unui șir nesfârșit de infecții. Și totuși insista să‑mi explice iar și iar ce anume Însemna dragostea - nevoia inexorabilă, conștiința mutilării, jindul după Întregire și felul În care chinurile lui Eros se Îmbinau cu cele mai extatice plăceri. Acesta este poate momentul cel mai prielnic să amintesc că, din punctul meu de vedere, mă simțeam liber să‑i destăinuiesc lui Ravelstein ceea ce nu aș fi putut dezvălui nimănui altcuiva, să‑i divulg slăbiciunile mele, rușinoasele mele secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Eheee... Iiii... Țțțț... Buah... Izbucnește într-un râs hilar.) Ce... nebun! (În oglindă.) Nebuniile! (Se lipește cu fața de oglindă.) Ehe-he... (Se privește admirativ.) Nebuniile! (Duios.) Nebunaticule! Se sărută pe sine de câteva ori, zgomotos, în oglindă.) Brrr... (Se privește extatic.) Bzzz... (Își rotește buzele, cu alint, pe suprafață oglinzii.) Bzzz... Na! (Pupătură macabră.) Țoc! (Extaz, își apropie ochiul de oglindă, se privește atent în ochiul stâng.) Uuuu... Își mângâie ochiul, clepfăie, își smulge câteva fire de păr din geană.) Na
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]