KorAP: Find »[drukola/base=extins & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...553 >

13,822 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391

acurate despre propria lor identitate, respectiv de a le oferi suport și de a-i încuraja să-și accepte, să-și recunoască și să-și descopere identitatea nu pot să fie decât benefice copiilor; Mediul social și atitudinile membrilor familiei extinse și ai comunității reprezintă o ultimă categorie de factori cu influență asupra reușitei adopției transrasiale. Tabelul 2.15. Studii cu privire la efectele adopției transrasiale asupra copiilor adoptați Autori, an, unde s-a realizat studiul Obiectivul studiului Eșantion Tipul studiului / Metode utilizate

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
aveau informații dincolo de naționalitatea, statusul marital și vârsta părinților. Barth și Berry 228 sintetizând literatura de specialitate identificată până în acel moment subliniază rolul important al familie extinse și al suportului social pentru reușita adopției. Acei părinți care au suportul familiei extinse și al prietenilor prezintă o nevoie mai mică de servicii sociale. Analizând toate aceste studii, putem concluziona și totodată sublinia nevoia de resurse (formale și informale) pe care o resimt familiile adoptatoare. Capitolele cinci și șase ale acestei lucrări vor

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
tuturor familiilor: nașterea și creșterea copiilor, menținerea unității familiale, dezvoltarea personală a fiecărui membru, problemele școlare și profesionale, familia adoptivă, trebuie să gestioneze situații specifice adopției: relația cu familia biologică sau asistenții maternali, formalitățile legate de nume, atitudinea membrilor familiei extinse, atitudinea în general etc.244. În domeniul adopției copiilor, teoria stresului și a copingului încearcă să explice procesul de adaptare la adopție dintr-o perspectivă multidimensională, îmbinând factorii dezvoltării individuale cu factorii contextului social. Cei care au contribuit la dezvoltarea

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
de suport Menținerea legăturii cu școala, terapeuții și grupurile de suport Familie Lipsa acordului familial extinse Normele sociale Lipsa agențiilor de suport Definirea rolului Crearea relațiilor Integrarea Atașamentul Agențiile de suport Trainingurile pentru dezvoltarea abilităților Serviciile post-adopție Suportul pentru familiile extinse Terapia de familie Esența modelului propus de Brodzinsky 249, pentru a explica adaptarea la adopție a copiilor adoptați de timpuriu, o constituie asumpția potrivit căreia copilul asociază faptul de a fi adoptat cu sentimentul pierderii. Această trăire este considerată a

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
după mamă294. Restul copiilor fie nu au frați, fie dosarele nu ofereau astfel de informații. În ceea ce privește istoricul social al fraților, constatăm că, 48,4% sunt menținuți în familia biologică, iar 12,5% se află în plasament, de regulă în familia extinsă. Nu s-a înregistrat niciun caz în care fratele sau frații copilului adoptat să rămână în asistență maternală, un procent de 14% dintre copii au rămas însă în plasament în centru de plasament. Acești frați rămași în centru de regulă

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
adopție a fost posibilă. Tabel 4.9. Istoricul social al fraților copiilor adoptați Măsuri de protecție Frați după ambii părinți Frați după mamă Total Menținuți în familie 43,6% 56% 48,4% Plasament la o persoană sau familie, inclusiv familie extinsă 7,7% 20% 12,5% Plasament la asistent maternal profesionist 0% 0% 0% Plasament în centru de plasament 17,9% 8% 14% Adoptați de familii diferite 5,1% 0% 3,1% Adoptați de aceeași familie 10,3% 0% 6,5

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
1,00 4,00 Medici 3,11 ,89 1,00 4,00 Preoți 2,70 1,09 1,00 4,00 Încrederea în persoanele apropiate este de nivel mediu, înregistrându-se o diferență nesemnificativă între încrederea investită în membrii familiei extinse și prieteni. O încredere scăzută se manifestă în grupurile de suport formate din alți părinți adoptatori, media de 2,25, este foarte apropiată de o încredere în mică măsură (vezi Tabelul 5.12). B. Suportul social. Dacă anterior constatam o

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
1,00 4,00 Medici 3,24 ,98 1,00 4,00 Preoți 2,07 1,19 1,00 4,00 Analizând indicatorii din cadrul fiecărei categorii, constatăm că specialiștii DGASPC (M=3,4), medicii (M=3,24) și membrii familiei extinse (M=3,07) sprijină cel mai mult familia adoptivă. Este important de semnalat, având în vedere probleme psiho-comportamentale frecvente la copiii adoptați, că psihologii și psihoterapeuții sunt percepuți ca fiind profesioniștii care conferă spijin redus părinților adoptatori (vezi Tabelul 5

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
iar într-un caz a fost menționat un sentiment de furie manifestat de unul dintre soți asociat cu sentimentul de vinovăție trăit de celălalt. Principala sursă de suport pentru depășirea problemei infertilității a fost partenerul marital (șase cazuri), apoi familia extinsă (cinci cazuri) și în puține cazuri prietenii (două cazuri). Acolo unde trăirile au fost mai intense, a lipsit, în etapa imediat următoare identificării problemei, suportul partenerului marital. Într-un singur caz s-a adăugat și lipsa de consens în cuplu

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
adoptate au fost cele de acceptare a riscurilor și de asumare a lor. Principalele resurse sunt cele individuale și ale cuplului și rezultă din motivația de a avea un copil. Resursele sociale, în special suportul din partea apropiaților (în special familie extinsă și prieteni) au fost importante pentru șase familii. Pentru două familii a fost util să identifice și să observe alte familii adoptive. Procedura de adopție, prin solicitările sale, reprezintă un important factor de stres pentru majoritatea părinților adoptatori (opt cazuri

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
unui copil care, prin tulburările de nutriție și problemele emoționale a făcut acomodarea foarte dificilă: eram total nepregătită... nu aveam nimic din ce-i trebuie unui copil. Cea mai importantă resursă pentru părinții adoptatori în acest momentul o reprezintă familia extinsă și prietenii. Adoptarea instantanee a status-rolului parental. Sintagma este întâlnită la Barth și Berry (1988) și preluată ulterior și de alți autori. Potrivit acestora, părinții adoptatori resimt presiunea de a trata copilul adoptat ca fiind al lor. Această presiune creează

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
stres constant în legătură cu acest subiect. În afara lipsei de comunicare și a resemnării privind problemele de natură emoțională și comportamentală, în general părinții adoptatori recurg la strategii de coping adecvate rezolvării problemelor. Suportul îl primesc în general din partea apropiaților: partener, familie extinsă și prieteni. Suportul formal este solicitat și acceptat cu precădere pe dimensiune medicală. În unele cazuri cadrele didactice sunt văzute ca persoane resursă, iar într-un număr mic de situații părinții se adresează psihologilor sau consilierilor pentru a primi sprijin

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
probleme educaționale 0,948 Resurse sociale Încrederea în apropiați Index sumativ construit din 2 itemi, măsurat pe o scală de la 1 la 4, unde 1 semnifică în foarte mică măsură, iar 4 în foarte mare măsură; Itemi: a. membrii familiei extinse; b. prieteni 0,834 Încrederea în grupuri de suport Măsurată printr-un singur item, pe o scală de la 1 la 4, unde 1 semnifică în foarte mică măsură, iar 4 în foarte mare măsură; Încrederea în reprezentanți ai diferitelor categorii

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
d. medici, e. preoți 0,804 Suportul din partea apropiaților Index sumativ construit din 2 itemi, măsurat pe o scală de la 1 la 4, unde 1 semnifică în foarte mică măsură, iar 4 în foarte mare măsură; Itemi: a. membrii familiei extinse; b. prieteni 0,664 Suportul din partea grupurilor de suport Măsurată printr-un singur item, pe o scală de la 1 la 4, unde 1 semnifică în foarte mică măsură, iar 4 în foarte mare măsură; Suport din partea reprezentanților diferitelor categorii profesionale

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
Groza, 1999, op. cit.; et seq. Victor Groza, Successful Adoptive Families: A Longitudinal Study of Special Needs Adoption, Praeger Publishers, Westport, Connecticut, 1996. 317 Menționăm că, în majoritatea acestor cazuri, este vorba despre acei copii care au fost adoptați de către familia extinsă sau de către soțul/soția unui părinte biologic sau copilul s-a aflat anterior adopției în plasament simplu la familia adoptivă, fără a beneficia de alte măsuri de protecție. 318 Réjean Tessier, Simon Larose, Ellen Moss, Line Nadeau și George M.

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441

fiul său Constantin, student la Teologie la București, ar fi instigat la răscoală țăranii din localitate, fapt ce a dus la arestarea acestora alături de 40 de țărani 10. Din păcate, Păcurariu nu preciza sursa de unde a preluat informația, cea mai extinsă lucrare istoriografică asupra răscoalei din 1907, publicată în perioada comunistă, menționându-l doar pe tatăl viitorului arhimandrit 11. Mircea Păcurariu, precum și alți teologi ortodocși, unii dintre ei în studii recent publicate 12, invocînd implicarea preotului Ioan Șerboianu la răscoala din

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

de vedere cantitativ, familia monoparentală poate fi compusă din părinte și unul sau mai mulți copii. Aceștia pot constitui un menaj autonom sau pot coabita cu alte rude: bunici, unchi, mătuși, verișori etc. În ultimul caz, vorbim de o familie extinsă. Din punct de vedere calitativ, adică legat de modul de distribuire a rolurilor și cel în care se exercită autoritatea, familia monoparentală poate gravita în jurul autorității incontestabile a adultului sau poate îmbrăca forme democratice, egalitare, în care adultul apare ca

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
caută împlinirea, chiar dacă aceasta implică și grija de tip matern. 3. Familia monoparentală și politicile publicetc "3. Familia monoparentală și politicile publice" Familia a fost considerată, în mod curent, ca o sursă de producere a bunăstării. Specifică societății tradiționale, familia extinsă constituia modalitatea de organizare a activității producătoare de venituri, presupunând participarea membrilor ei din mai multe generații. La baza acestei stări de fapt se aflau relațiile de rudenie și proprietatea acumulată în timp. Chiar sprijinul intergenerațional era întărit prin moștenirea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
și a teoriilor normative asupra binelui sau a altor sisteme colective de judecată. Teoriile comunitariene articulează valorile comune, dar păcătuiesc limitând libertățile individuale și pluralismul social. Într-o astfel de abordare, familia monoparentală va primi un sprijin puternic din partea familiei extinse, a vecinilor, a colegilor, a comunității, formându-se probabil un tip de solidaritate analoagă oricărei stări de criză resimțită de vreunul dintre membrii comunității. Pentru familiile ale căror valori prioritare sunt cele ale comunității etnice, religioase ș.a.m.d., raportările

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
redus; tradiția circumscrie femeile mai mult în gineceu, să aibă grijă de familie...” (M. Miroiu, 2003, p. 99) Pentru părintele singur, mobilitatea este redusă fiindcă pur și simplu nu există persoane care să îngrijească de copii (chiar dacă există o familie extinsă, în multe situații, membrii acesteia nu sunt dispuși să-și aloce timp pentru a avea grijă de copiii altora sau, dacă o fac uneori, nu sunt dispuși să o facă frecvent); - lipsa de suport din partea celorlalți (atitudini conforme cu sex-rolurile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de capacitare presupune în primul rând o raportare pozitivă la situația de viață în care se află. De cele mai multe ori, starea de monoparentalitate este resimțită ca o pierdere. Una efectivă, prin dispariția reală a unor persoane (soț, persoane din familia extinsă, prieteni comuni, cunoștințe), a unor libertăți de acțiune posibile în grup, dar riscante sub aspectul securității pentru o persoană singură (de pildă, a te afla în spațiu public după lăsarea întunericului), a unui anume sentiment de siguranță, rezultat din relaționarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
ori tacit) prejudecata. De exemplu, o femeie căsătorită are șanse mai mari să se simtă superioară unei femei singure, dacă gândește în paradigma tradițională, conform căreia cuplul e singurul aranjament social în care este posibilă fericirea. Chiar femeile din familia extinsă (mătuși, verișoare etc. ale persoanei singure) întorc adesea prejudecățile în favoarea lor, astfel încât să se justifice de ce au făcut anumite opțiuni (cum ar fi aceea de a se căsători) și de ce au rămas consecvente lor. Are loc, după o expresie a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
șansele diminuate pe piața muncii până la inexistența timpului lor liber. Mamele singure sunt frecvent plasate în grupuri socioprofesionale mai defavorizate decât tații aflați în situații similare. În cele mai multe cazuri, aceștia își păstrează locul de muncă și fac apel la familia extinsă sau la persoane care-i pot ajuta la îngrijirea copiilor, în timp ce femeile părinți singuri, având și venituri mai mici, încearcă să facă față, mai cu seamă prin efort propriu, atât solicitărilor de la locul de muncă, cât și celor din spațiul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
este că familia trece printr-un proces de restructurare, iar acest fapt are loc ca un demers menit să creeze o anumită coerență comportamentelor indivizilor la condițiile lor specifice de viață: Ca o modalitate de adaptare la epoca industrială, familiile extinse s-au transformat în familii nucleare. Aceasta pare să fie însă doar o etapă în procesul evolutiv, fiind foarte probabil ca în viitor ea să fie înlocuită cu familii monoparentale sau cu alte forme de asociații libere (F. Fukuyama, 2002

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

și relațiile pe care le întrețin. Pentru aceasta, va trebui să ținem încă o dată cont de organizarea politică: Dacă Statul este dotat cu o structură federală, precum S.U.A. sau Germania, nivelele locale ale puterii politice au un cîmp de acțiune extins și sunt destul de autonome față de puterea centrală. Ele dispun de bugete proprii importante și de largi puteri legislative și de reglementare. Acesta este și cazul Elveției, autodeclarată confederație, care are doar cinci legi federale, în rest toate responsabilitățile revenind cantoanelor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]