9,191 matches
-
2.2. Fungi Biomasa fungică de Aspergillus niger a fost obținută utilizând o tulpină de colecție de A. niger (ATCC 11414) care a fost inoculată într-un mediu lichid (pH=5,0) cu compoziția (g/L): dextroză, 20; peptonă, 10; extract de drojdie, 3. Culturile au fost crescute în condiții aerobice, la temperatura de 230C, sub agitare. Fungul dezvoltat sub formă de peliculă a fost separat (după 4 zile de creștere) de mediu prin filtrare (membrană cu pori de 150 µm
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
plăci Petri, pe mediu solid. Compoziția mediului a fost următoarea: clorură de potasiu (0,5 g), fosfat diacid de potasiu (1,0 g), nitrat de sodiu (2,0 g), sulfat feros (0,01 g), sulfat de magneziu (0,5 g), extract de drojdie (1,0 g), dextroză (30,0 g), agar (20,0 g), streptomicină (0,3 g) și apă distilată (1000 mL). O suspensie de spori cu o concentrație de 106 spori/ mL, în apă distilată sterilă, s-a inoculat
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
3,9% dextroză (incubate 7 zile la 30șC). S-a însămânțat un mediu lichid sterilizat cu 3,2 105 spori fungici în 100 mL. Compoziția mediului lichid (g L-1 în apă deionizată) a fost următoarea: glucoză (30); NH4NO3 (2); extract de drojdie (2); KH2PO4 (1); MgSO4·7H2O (0,5) și KCl (0,5). După agitarea flacoanelor care conțin cultura fungică la 30șC timp de 7 zile, au fost obținute granule sferice de biomasă fungică cu diametru uniform (aproximativ 2-3 mm
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
-se similar, exceptând faptul că soluția suport nu a fost amestecată cu suspensia de spori. Mediul de cultură îmbogățit utilizat are următoarea compoziție (g L-1): glucoză 15; KH2PO4 1; (NH4)2SO4 1; MgSO4·7H2O 0,5; NaCl 0,5; extract de drojdie 1. Mediul de cultură cu colorant conține (g L-1): glucoză 10; KH2 PO4, 1; (NH4 )2SO4, 1; MgSO4·7H2O 0,5; NaCl 0,5; colorant 0,2. pH-ul mediului de cultură îmbogățit a fost 5,18
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
se remarcă prin prețul de cost redus și adecvat pentru îndepărtarea Albastrului de metilen dintr-o soluție apoasă (Saeed și al., 2009). Pentru a obține biomasa imobilizată s-a utilizat fungul T. viride, menținut pe mediu solid de agar cu extract de malț. S-a realizat inocularea pentru producerea fazei staționare de suspensie hifală și imobilizarea fungică în mediul lichid de cultură cu pH=6, care conține (g L-1): glucoză (10), (NH4)2SO4 (3), MgSO4·7H2O (0,3), KCl (0
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
fazei staționare de suspensie hifală și imobilizarea fungică în mediul lichid de cultură cu pH=6, care conține (g L-1): glucoză (10), (NH4)2SO4 (3), MgSO4·7H2O (0,3), KCl (0,1), CaCl2 (0,05), FeCl3 (0,001), și extract de drojdie (0,1). Buretele loofa (LS), provenit din fructe mature uscate de Luffa cylindrica, a fost utilizat pentru imobilizarea T. viride, conform procedeului cunoscut (Iqbal și al., 2005). Discuri de aproximativ 2,4-2,5 cm și 2-3 mm grosime
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
concentrații inițiale mari (500 mg L-1) în mediul de cultură. Celulele fungice sunt capabile de a îndepărta astfel de coloranți din ape reziduale. După mojararea celulelor care conțin colorant și extracție cu solvent DB-60 a fost detectat integral în extract, încât reiese că îndepărtarea s-a datorat adsorbției colorantului de către celulele fungice și nu degradării în celule. Hu (1991) a demonstrat capacitatea celulelor bacteriene izolate din nămolul activ provenit din apele reziduale din industria textilă și sol de a adsorbi
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
în 1911, s-a aflat medicul renovator, Sun Yat- Sen. În concluzie, medicina chineză se caracterizează prin îndelungă și variată experiență, originalitate, receptivitate și s-a extins în Asia de Sud-Est, Japonia și în Europa nu numai cu acupunctura ci și cu extracte de plante. 3. MEDICINA JAPONEZĂ Miracolul japonez nu e de azi de ieri. De mii de ani acest popor se luptă cu neastâmpărul celui mai adânc ocean și cu cele mai multe cutremure de pământ. Poporul japonez locuiește în țara Soarelui Răsare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Paracelsus a ajuns în timp să fie confirmată. În diversele maladii Paracelsus propune în tratament dozarea atentă a sărurilor de plumb, fier, potasiu, sulf, după caz sau a mercurului și sărurilor de antimoniu în cazul sifilisului, a arsenicului și a extractelor sub formă de elixiruri, bioenergizante. Cu proprietăți anestezice recomandă acidul sulfuric combinat cu alcool. Ulterior tehnica utilizării acestui preparat a fost perfecționată (sec. XVIII - XIX) și folosit ca eter în anestezia generală. Recomandări pertinente a făcut și în medicina naturistă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
formă de elixiruri, bioenergizante. Cu proprietăți anestezice recomandă acidul sulfuric combinat cu alcool. Ulterior tehnica utilizării acestui preparat a fost perfecționată (sec. XVIII - XIX) și folosit ca eter în anestezia generală. Recomandări pertinente a făcut și în medicina naturistă a extractelor de plante ca și în cea a tratamentelor termale și a împachetărilor cu nămol. Paracelsus gândind la necesitatea laboratoarelor, la biochimie, vedea în biochimiști renovatorii medicinei. La legenda lui Paracelsus se adaugă și dispariția sa enigmatică, se pare în Salzburg
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
acidul azotic. Al Razi, unește în cartea sa Al- hawi (Cartea completă), tradusă în latină cu titlul De Continens, ca și în cărțile sale farmaceutice, mijloace din orizontul universal al cunoștințelor sale medicale și proceduri alchimice, adică substanțe chimice ca extracte vegetale. În sec. al XII-lea chimiștii și medicii arabi aprofundează procedurile practicate de Geber și Al Razi, realizează sarea de amoniac, alaunul, salpetru, acizii sulfuric, nitric, clorhidric, deci acizii minerali și unii acizi organici. Toate aceste produse au implicații
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
furnizate de alchimie, de fapt unesc cunoștințele diverse ca ceramica și faianța din artele decorative cu știința și de asemenea cu medicina. Paracelsus, vizionarul, a gândit și întrevăzut sănătatea lumii prin dezvoltarea laboratoarelor chimico-medicale, el însuși îmbogățind farmacopeea cu unele extracte, tincturi etc. Tot în sens medical corectiv și cu interpretare alchimică, au gândit și contemporanii Roger Bacon, Sf. Albertus cel Mare (Bollstaedt), toți ecleziastici, filosofi pasionați de știință; primul „doctor admirabil“, al doilea „doctor universal“, al treilea „ca primii doi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de a le realiza. Centrele de experimentare erau spitalele pline de bolnavi. Medicii încearcă tratamentul cu fier în combaterea anemiilor; cu sulfatul de cupru și de zinc în boli de piele; se încearcă mercurul în combaterea sifilisului, se dau ceaiuri, extracte de plante împotriva stărilor febrile, dezinteriei etc. Se studiază apele minerale, se caută remedii din medicina naturistă în boli intestinale, plăgi, parodontoză, reumatism etc. Priceperea și eforturile sunt mari, dar bolile sunt multe și bolnavii nenumărați. Mijloacele sunt în raport
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
apeductul pe care l-a descoperit = canalul Sylvius. Susținător al lui Harvey și de acord cu „gazul“ și „fermentația“, respectiv iatro-chimia lui Van Helmont, François De la Boë introduce în medicină, doctrina biochimică. În farmacopeea sa utilizează săruri volatile, antimoniu, tincturi, extracte, uleiuri vegetale. Ca și Jean Baptiste Van Helmont, De la Boë, explică alternanța între „fermentație“ și „efervescență“, face deosebirea între „aciditatea“ și „alcalinitatea“ umorilor. Tot între novatori se înscrie și englezul Francis Glisson (1597 - 1677). Medic și anatomist, cu studii la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
chimice, terapia vegetală își dezvăluie secretele. Laboratoarele își vor spune cuvântul și lumea va înțelege miracolul plantelor medicinale care vor continua să fie căutate și utilizate atât în medicina curativă cât și în cea preventivă, fie sub formă de tincturi, extracte, comprimate etc., cum recomandase Paracelsus, fie tradițional prin conservarea părților plantei. în acest secol numărul speciilor utilizate în terapeutică ajunge la peste 10.000. SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA SEC. AL XVII-LEA MEDICAL Medicina este ilustrată și de învățământul medical teoretic
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Withering (1785) descoperă proprietățile miraculoase ale digitalei (degețel), din ale cărei frunze se extrage digitalina, cu efecte cardiotonice, reglatorii și ca diuretic. Experimente asupra acțiunii digitalei face și medicul, fiziologul și poetul, de asemenea englez, Erasmus Darwin (1751 - 1802), recomandând extractul în cardiopatii hidropice. Chimia acestei plante va fi aprofundată în secolul următor. Chimia secolului lucrează cu acizi, baze, săruri, pe care le descoperă rând pe rând: 1702, acidul bazic; 1792, alcoolul absolut; se folosesc uleiuri analgezice și se prepară unguente
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ca fondator al fiziologiei endocrine, traducând în concret visul alchimiștilor de prelungire a vieții, prin promovarea în premieră a opoterapiei sexuale și a unor idei ale geriatriei de mai târziu, prin opoterapie. Instituie tratamente cu glande proaspete, conservate sau uscate; extracte apoase sau lipidice; tiroidă uscată de oaie pentru hipotiroidism și gușă; extracte de suprarenale, ovar, testicul, pancreas, hipofiză în carența glandelor respective. Brown Séquard îl completează astfel și pe Galen îmbinând tradiția cu noncomformismul. Oricum, chimia și fizica au ajutat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a vieții, prin promovarea în premieră a opoterapiei sexuale și a unor idei ale geriatriei de mai târziu, prin opoterapie. Instituie tratamente cu glande proaspete, conservate sau uscate; extracte apoase sau lipidice; tiroidă uscată de oaie pentru hipotiroidism și gușă; extracte de suprarenale, ovar, testicul, pancreas, hipofiză în carența glandelor respective. Brown Séquard îl completează astfel și pe Galen îmbinând tradiția cu noncomformismul. Oricum, chimia și fizica au ajutat mult progresul medicinei din acest secol, progres la care adăugăm și contribuția
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Despre timus endocrinologii spun că e și mai învăluit în secret. Fiziologul și pediatrul francez Jean Comsa (n.1907) a crezut, în 1950 că a descoperit și extras hormonul timic, dar Selye a observat că după timectomie și injecție cu extract timic nu se înregistrează nici o schimbare, timusul păstrându-și taina. în fața științelor medicale, respectiv a cercetătorilor, teoreticienilor și practicienilor se ridică semnele de întrebare ale neîmplinirilor și necunoscutul de dincolo de toate reușitele medicale. DESCOPERIREA VITAMINELOR În conservarea echilibrului nutrițional și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
este 5-hidroxi-indocetaldehida, care sub influența aldehid-dehidrogenazei se transformă în acidul 5-hidroxi-indolacetic (5-HIA), ca produs final. Dozarea acestuia în urină oferă indicații asupra capacității de sinteză, eliberare și inactivare a serotoninei. I.6.6. HISTAMINA Descoperită la începutul secolului trecut în extractele de mucoasă intestinală și implicată în reacțiile alergice (Lewis și colab., 1927), histamina a dobândit statut de mediator chimic după 1959, când i-a fost dovedită prezența în țesutul nervos cerebral (White, 1959). Există numeroase dovezi experimentale privind atât distribuția
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de numeroși cercetători, a determinat cercetări sistematice asupra naturii produșilor de secreție ai acestor granule. În timp ce unii autori au adus dovezi histofluorescente în favoarea conținutului bogat în catecolamine al granulelor respective, alții au demonstrat natura lor polipeptidică. Studiind efectele biologice ale extractelor atriale, De Bold și colab. (1981) au constatat o puternică diureză la șobolan. Alți autori (Deth și colab., 1982) au arătat că proprietățile diuretice sunt dublate de o evidentă acțiune natriuretică și vasodilatatoare. Factorul biologic activ de natură peptidică producătoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
constatat o puternică diureză la șobolan. Alți autori (Deth și colab., 1982) au arătat că proprietățile diuretice sunt dublate de o evidentă acțiune natriuretică și vasodilatatoare. Factorul biologic activ de natură peptidică producătoare de efecte diuretice, natriuretice și vasodilatatoare din extractele atriale a fost denumit peptid natriuretic atrial, atriopeptin, cardiodilatin sau cardionatrin. Comitetul internațional de nomenclatură a propus denumirea comună de factor natriuretic atrial (ANF). În prezent se admite că există mai mulți factori secretați de cardiomiocitele atriale ale mamiferelor inclusiv
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Uvnäs (1945), secreția produsă de stimularea vagală este foarte redusă dacă se suprimă aportul sanguin arterial la pilor sau se obstruează circulația venoasă eferentă a acestei regiuni, fapt ce demonstrează rolul substanțelor secretagoge elaborate de mucoasa pilorică. Injectarea intravenoasă de extract activ de mucoasă pilorică are un efect secretor slab, care se intensifică însă dacă se asociază cu stimulare vagală. Secreția gastrică continuă, la un nivel mai redus, și după golirea stomacului, timp de încă 6-8 ore cât chimul persistă în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
producerea ei printr-un mecanism predominant umoral, care va fi discutat în paragraful următor, consacrat secreției intestinale. II.4.5.2. Reglarea hormonală Reglarea hormonală a secreției gastrice este dominată de gastrină. Gastrina a fost descoperită de Edkins (1905) în extractele de mucoasă pilorică. Prezența în aceste extracte a histaminei cu putere gastrostimulantă a făcut să se abandoneze pentru un timp ipoteza gastrinei. Ulterior, Komarov (1938) a separat gastrina de histamină cu ajutorul acidului tricloracetic, demonstrându-i individualitatea. Preparatele de gastrină aveau
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care va fi discutat în paragraful următor, consacrat secreției intestinale. II.4.5.2. Reglarea hormonală Reglarea hormonală a secreției gastrice este dominată de gastrină. Gastrina a fost descoperită de Edkins (1905) în extractele de mucoasă pilorică. Prezența în aceste extracte a histaminei cu putere gastrostimulantă a făcut să se abandoneze pentru un timp ipoteza gastrinei. Ulterior, Komarov (1938) a separat gastrina de histamină cu ajutorul acidului tricloracetic, demonstrându-i individualitatea. Preparatele de gastrină aveau însă activitate variabilă. Gregory și Tracy (1969
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]