3,552 matches
-
decedată, unica mea jumătate, virtuoasa Inga. Conform site-ului tolerable-sins.com, era singurul mod În care actul n-ar fi fost considerat un păcat, ci o lăudabilă aliniere la evoluția tehnologică. Pe când completam căsuța cu vârsta, am avut totuși o ezitare. Să trec anii pe care i-ar fi avut acum virtuoasa consoartă, dacă virusul zăpezii n-ar fi smuls-o din brațele mele iubitoare, sau pe cei din momentul decesului? Din respect pentru adevăr, ar fi trebuit să pun 73
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
liniștită. Nu se Întâmpla deloc ca În filmele apocaliptice, când o ciupercă de fum se Înălța deasupra orașului sau un val imens ridica În aer oameni și mașini ca pe niște furnici. Nu, scriitorii omorau În tăcere, chirurgical, trimițând fără ezitare la moarte mii de personaje . — Trebuie să găsim o notă de subsol să ne-ascundem, i-am spus Verei. Cea mai apropiată se afla În barul lui Vasea, de peste drum. Am intrat. Înăuntru era pustiu. — Unde naiba-i toată lumea? m-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și neliniștea romantică. Dacă prin Georgescu și prin Valbudea spațiul artistic românesc s-a integrat în cel european sugerînd chiar o anumită istoricitate prin experiențe stilistice diferite, prin mai tînărul Paciurea lucrurile se complică brusc. După ce-și însușește fără ezitare orizontul, reflexele și deprinderile unui sculptor european responsabil, se trezește în el, dintr-o dată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al celui care a violat interdicția, începe să se manifeste. Paciurea este cel dintîi sculptor român prin care nonfigurativismul se
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
o vom regăsi, aproape identic și în celelalte volume. Invocă gloria romanului burghez din secolul al XIX-lea, funcția de confluență a valorilor morale, sociale, filosofice, psihologice și se revendică de la modelul simfonic al construcției, definit de "începuturi greoaie", de "ezitarea sau căutarea îndelungată a motivului de bază" (p. 328, în volumul I), ocolișuri, divagări, juxtapuneri, restructurări din mers - reflexe și practici regăsibile în romanele brebaniene. Voi pleda - continuă autorul - până la ultima suflare pentru roman, așa cum îl văd eu, mărturisindu-mi
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
decât până la 7; dezorientare totală! Norocul meu a fost când am primit lista cu specialitățile / armele pentru care trebuia să optez pentru examenul de admitere în Școala Militară. Am avut pe lista armelor CHIMIA MILITARĂ! Am ales-o fără nici o ezitare! Eram prea atașat de chimie, habar nu aveam ce înseamnă chimia aplicată, dar dragostea era prea mare și, această ,,nebunie” se traduce într-un aspect și anume acela că din promoția de ofițeri chimiști 1973, am fost singurul rămas în
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
Stefan Cazimir A vorbi despre Sebastian la Centenarul nașterii sale iscă numaidecît o ezitare și o sfială. Nu cumva intrăm în conflict cu însuși spiritul celui evocat? Căci iată ce scria Mihail Sebastian în articolul intitulat Centenarul ("Cuvîntul", III, nr. 929, 17.XI.1927): "Cunoașteți filozofia casnică tălmăcită în imagini expresive a șervetelor de
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
nici nu solicită pretenția unei vorbiri tehnice greoaie, tehnică în care se târâie de obicei sobrietatea sterilă a filozofilor. Nae Ionescu, profesorul, pare simplu și elastic, condus liber de gândul pe care-l expune virtuos, fără să-l încarce cu ezitări. Ai impresia că Nae Ionescu știe așa de bine ce se întâmplă în lumea gândului, încât nu mai e nimic de căutat; în gura lui, totul e definitiv rezolvat. Iată însă că tocmai aici se strecoară și altă impresie: în spatele
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
Degeaba lupt eu pentru respectul reciproc al independenței și suveranității? NIXON: - Nici să nu-i spui! Te rog din tot sufletul. Îți dau clauza națiunii celei mai favorizate și aranjez pentru un Împrumut la FMI. Pe de altă parte... (scurtă ezitare) Știu că-ți dorești foarte mult bomba atomică și-ți promit că te voi ajuta s-o ai cît mai curînd. CEAUȘESCU (În gînd): Sper că omul ăsta știe ce spune, pare un om destul de serios. (Cu voce tare): Mi-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
elicoptere, insistă Freyer, În jumătate de oră le ai acolo. Dacă ții neapărat, pot bombarda insula, În mai puțin de două ore ți-o arunc În aer... În rest, nu știu cum te-aș mai putea ajuta. În momentul cînd, după unele ezitări, Vic se hotăra să telefoneze la Bază, colonelul Pruritanal convocase deja Statul-major, pentru o analiză serioasă a situației. Dar ofițerii adunați În anticameră aveau să mai aștepte, căci abia terminase convorbirea cu Vic, cînd telefonul lui Pruritanal sună din nou
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu precizie. Mai tîrziu, cînd ajungeau la maturitate, ele erau pregătite pentru export, În sensul că erau Îndopate cu săculeți din plastic În care se afla heroină pură, În afacere fiind implicat, printre alții, Bill Waks. De aici provenea și ezitarea maiorului Smith, căci pentru a Întocmi un raport complet despre racolarea dr. Thomas, ar fi trebuit să se refere la traficul de droguri, despre care i se spusese clar și răspicat că nu e treaba lui. În plus, ultimele Înregistrări
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Se Întorsese acolo numai pentru a-și recupera pardesiul și Îi anunță oarecum ostentativ că nu mai e dispus la nici o concesie. N-aveau decît să se descurce singuri. Cedase și așa prea mult. Rezulta suficient de clar, din scurtele ezitări dintre fraze, că nu aștepta decît o nouă și Încurajatoare promisiune. Era demoralizat și dorea un nou motiv de a se amăgi În continuare, căci Îi venea greu să se despartă de iluziile lui. Dar Nut și Feder nu aveau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Întorci capul, și faci numai mișcările pe care ți le comand eu. Între timp, Îmi spui cu ce treburi umbli pe aici. — Sunt geolog amator. Însoțesc o doamnă bogată care vrea să facă importante investiții pe insula Roland, răspunse fără ezitare Pablo. Mai Întîi, vrea să cumpere tot muntele acesta, dar nu e sigură dacă are dedesubt petrol. — Astea-s baliverne. Ba nu, e chiar adevărul adevărat! Îl contrazise Pablo cu mai mult curaj. Doamna are un copil pe care-l
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de fapt, cuvîntul destin se referă chiar la el - poate schimba brusc configurația Întregului cîmp de semnificații, producînd finalmente ceva foarte asemănător haosului. CÎteodată e doar un fir de praf, neprevăzut de niciuna din ecuațiile mișcării; alteori, o mică, insesizabilă ezitare a jucătorului, sau un capriciu de ultim moment, numit de obicei inspirație. Și acum, iată ce au făcut niște oameni deștepți: au numit toată treaba asta impredictibilitate. Un mod mai savant de a spune că diavolul stă ascuns În detalii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de o parte, de a organiza În vreun fel haosul ce a urmat fugii lui Ceaușescu, iar pe de altă parte, de a-i imprima continuitate și stabilitate - sarcină deosebit de complexă pe care și-au asumat-o, după unele aparente ezitări, serviciile speciale. În fond, revoluția propriu-zisă (dacă e să o numim totuși astfel) a durat numai cîteva ore, mai precis de la fuga cu elicopterul a lui Ceaușescu și pînă În momentul cînd a fost capturat, Împreună cu soția lui, pe o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
am răspuns. Atunci nu știam că mint. Urmă o scurtă pauză și m-am temut că o să mă expedieze. Mi-am strivit mai tare mâinile de ușă și aproape că am început să mă rog. Am intuit un moment de ezitare înlăuntrul ei. Dacă aș izbuti să găsesc cuvintele potrivite și să o determin să vorbească în continuare, atunci aș reuși să o mai rețin în această secundă vitală; la cea mai mică greșeală m-ar alunga imediat. Alegându-mi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mele părea să se fi săturat de traiul de jos, din scrot, și a început s-o ia la deal. Inițial l-am simțit săltând sus-jos, nehotărât, la marginea pelvisului - și, pe urmă, de parcă i-ar fi trecut momentul de ezitare, l-am simțit intrând în cavitatea trupului meu, ca un supraviețuitor pescuit din valurile mării și săltat la bordul unei bărci de salvare. Iar acum se cuibărise, în sfârșit, bine mersi, în siguranță, la adăpostul fortăreței oaselor mele, părăsindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care compuneau viața fetei. Auzi pasul monoton al omului pe care-l văzuse trecând Încoace și-ncolo prin fața compartimentului și-i ieși În cale. — Sunteți doctor? Este aici o fată care a leșinat. Omul se opri și Întrebă cu o ezitare: — Unde-i? Apoi o văzu peste umărul lui Myatt. Ezitarea lui Îl enervă pe evreu. — Se vede pe ea că nu Îi este bine, insistă el. Doctorul oftă: — Bine, vin. Dădea impresia că-și adună curajul pentru un calvar. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care-l văzuse trecând Încoace și-ncolo prin fața compartimentului și-i ieși În cale. — Sunteți doctor? Este aici o fată care a leșinat. Omul se opri și Întrebă cu o ezitare: — Unde-i? Apoi o văzu peste umărul lui Myatt. Ezitarea lui Îl enervă pe evreu. — Se vede pe ea că nu Îi este bine, insistă el. Doctorul oftă: — Bine, vin. Dădea impresia că-și adună curajul pentru un calvar. Dar teama păru să-l părăsească imediat ce Îngenunche lângă fată. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nu era obișnuit ca pericolul să aibă Înfățișarea unei englezoaice, fată bătrână, puțin beată de gin - putea simți mirosul. Riscurile pe care le Înfruntase până acum ceruseră doar capul plecat, degetul ager, minciuna pregătită. Domnișoara Warren ezită și ea, iar ezitarea ei i-a fost bărbatului ca o gură de aer pentru un pușcăriaș. — Am crezut că v-am văzut la Belgrad, spuse ea. — N-am fost niciodată acolo. Ieșise dură la bătaie, lăsând la o parte orice subterfugiu. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ei. De pe o mică etajeră din spatele biroului scoase șase volume grele din Activitățile feroviare și administrația căilor ferate, după care se ascundea o ușiță de oțel. Mintea lui Josef Grünlich era acum limpede și concentrată. Se mișcă fără grabă sau ezitări. Înainte de-a se așterne la lucru, se uită la ceas - nouă și zece - și calculă că avea la dispoziție o jumătate de oră. Timp berechet, se gândi el și-și apăsă degetul mare, umezit, pe ușa seifului. Oțelul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și să-și perie pălăria. Apoi părăsi Încăperea, Închizând ușa În urma lui și aruncând cheia Într-un coș pentru umbrele din hol. Nu mai avea intenția să se cocoațe pe acoperișuri Încă o dată În acea noapte. Singurul lui moment de ezitare fu când văzu liftul așteptând cu ușile deschise, dar se decise aproape imediat să folosească scările, pentru că zgomotul făcut de lift Îi va marca drumul prin fața celorlalte apartamente. Câtă vreme coborî scările, ascultă cu urechea ciulită s-audă țipetele Annei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sale acum eșuate prematur. Ai scris? Acum ascultă cu atenție. Dacă nu primești restul de informații Într-o jumătate de oră, anulează tot ce vine după „a ajuns În Würzburg“ și continuă după cum urmează: Și, după o lungă și chinuitoare ezitare, s-a hotărât să-și continue călătoria spre Belgrad. Avea inima zdrobită și nu putea face altceva decât să murmure: „Băieții ăia minunați! Cum aș putea să-i părăsesc?“ Când și-a revenit puțin, i-a explicat corespondentului nostru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
putea să-i explice omului În limba germană cine este ea. Dar Myatt nu se afla În compartiment - Încă fuma În vagonul-restaurant. Tânăra ezită o secundă. Mă duc la vagonul-restaurant și bat cu degetul În geam. Dar a doua ei ezitare dură prea mult. O mână o atinse pe cot și o voce Îi spuse ceva cu blândețe Într-o limbă străină. Ea se Întoarse Împrejur, gata să protesteze, să implore, s-o ia la goană dacă trebuia, și să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi destul de scump, nu-i așa? O privi pe femeie cu atenție și se opri, de parcă s-ar fi așteptat ca femeia să-i răspundă la Întrebare. Se socotește, evident, ce-ar avea de câștigat din asta, se gândi Myatt. Ezitarea lui Savory și femeia ce aștepta În tăcere Îi treziră instinctul de competiție. Voia să-și desfășoare În fața ei gloria de-a fi bogat ca pe o coadă de păun și să-i ia vederea cu frumusețea averii sale. — Șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
al celor de profesia lui, spiritul de pocherist menit să țină mândria În frâu: — Nu se știe niciodată. Își trecu degetul roată pe după guler, pe dinăuntru, și spuse nepăsător: — A trebuit s-o fac. A fost o chestiune de onoare. Ezitarea lui fusese infinitezimală: — Tipul a lăsat-o pe fiica mea - cum spuneți voi? - cu burta la gură. Își Înăbuși cu greu râsul când se gândi la Herr Kolber, mic și uscat, și la exclamația lui iritată „Frumos Îți mai șade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]