1,441 matches
-
paznic a chemat-o pe Mariam, care a venit să-i vadă. Părea depășită, copleșită, cu un aer rătăcit, cu ochii roșii ca sângele și cu chipul livid. Un pârâu o despărțea de părinți, dar au putut să-i vorbească, făgăduindu-i s-o scoată de acolo cât mai repede și dându-i sfaturi. Ceea ce doreau să facă să ajungă până la ea au încredințat paznicului, strecurându-i în palmă câțiva dirhami. La întoarcerea lor, îi așteptam în fața ușii. Tata s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o salveze pe Mariam. Doar unchiul meu părea a fi în măsură să efectueze demersurile necesare. Se întâlnea cu oameni ai legii, emiri din armată, dregători din regat; unii se arătau dornici să-l liniștească, alții erau încurcați, iar alții făgăduiau găsirea unei soluții înainte de următoarea sărbătoare din calendar. Nu renunțam la o speranță decât pentru a ne agăța de o alta, la fel de zadarnică. Așa au stat lucrurile până în clipa în care Khâli a izbutit, după mii de intervenții, să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
patruzeci de ani, vârsta unchiului meu, astfel că cei doi au stat îndelung împreună, vorbind despre poezie și evocând nenorocirile Andaluziei. Când, după două ceasuri, Khâli a amintit de problema lui Mariam, prințul s-a arătat extrem de indignat și a făgăduit să facă în așa fel încât afacerea asta să ajungă la urechile părintelui său. N-a mai avut vreme s-o facă, pentru că sultanul a murit, stranie coincidență, chiar a doua zi după vizita unchiului meu la palat. Dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întinderea sahariană, apoi spre Tombuctu, misterioasa cetate din ținutul negrilor. Khâli primise însărcinare de la noul sultan din Fès să ducă un mesaj puternicului suveran al Sudanului, Askia Mohamed Ture, spre a-i vesti urcarea sa pe tron și a-i făgădui stabilirea celor mai prietenești relații între cele două regate. Așa cum îmi promisese în urmă cu cinci ani, cu prilejul periplului său în Orient, unchiul mă invitase să-l însoțesc; îi vorbisem deja despre acest lucru tatei care, din considerație pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cărțile, dar mai aveți și principi, în fața cărora vă plecați capul... Zise apoi, ceva mai precaut: — Pot să-ți vorbesc așa cum vorbește un unchi bătrân cu nepotul lui, un șeic bătrân cu ucenicul lui, fără ocolișuri în ce privește învățăturile vieții? Îmi făgăduiești să nu te simți ofuscat? Zâmbetul meu larg îl încurajă să continue. — Când trăiești într-un oraș, te învoiești să lași deoparte orice demnitate, să renunți la amorul propriu, în schimbul protecției unui sultan care te face s-o plătești scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adăugase, cu un râs care dorea să semene a scuză: — Așa va trebui să te comporți și tu când vei face politică! La puțin timp de la desemnarea lui Khâli ca ambasador, revenisem cu întrebările. Vorbise atunci cu suveranul, care îi făgăduise că, la întoarcerea lui de la Tombuctu, fata va fi deja la ea acasă. Unchiul îi mulțumise călduros și-mi dăduse vestea. Hotărâsem atunci să mă duc pentru întâia oară în „cartier“ pentru a-i transmite lui Mariam făgăduiala monarhului, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vreme de două ceasuri încheiate, iar profesorul a fost încântat. M-a poftit la el acasă și m-a încurajat să-mi notez în scris observațiile, așa cum mai făcuseră înaintea mea Ibn Battuta 1 și alți călători la fel de iluștri. Am făgăduit că o voi face într-o zi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dascălul m-a mai întrebat dacă doream să lucrez, căci fratele său, director al maristan-ului, ospiciul orașului, căuta un tânăr învățăcel pe care să-l angajeze ca secretar pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sa nu izbutea să-l scoată de acolo, atât era de puternic și de bine văzut la palat adversarul lui. Povestea lui nu putea decât să mă înduioșeze. Am înaintat și mai mult spre el, rostind vorbe de reconfortare și făgăduind să mă interesez încă de a doua zi pe lângă director. Când am fost foarte aproape, omul a țâșnit brusc spre mine, m-a înșfăcat de veșminte cu o mână, în vreme ce cu cealaltă îmi mânjea chipul cu murdărie, scoțând țipete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rivale, luptele și răfuielile ucigașe se înmulțiseră în asemenea măsură încât, spre a putea opri masacrul, sfatul hotărâse să-i supună oprobriului cetății pe membrii clanului care începuse ostilitățile. Pentru a se răzbuna, proscrișii făcuseră apel la suveranul din Fès, făgăduind să-i predea orașul. Orășenii se temeau așadar de un atac iminent. I-am mulțumit acelui om pentru explicații, i-am spus numele meu și motivul vizitei mele, i-am repetat puținul pe care-l auzisem despre evenimentele de la Tefza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să trec doi bărbați în straie bogate care discutau cu glas tare, uitându-se la mine. Când am ajuns în dreptul lor, au început să vorbescă amândoi deodată: fiecare mă ruga să-i fac cinstea de a găzdui în casa lui, făgăduind să se ocupe atât de slujitorii mei, cât și de animale. Nevoind să-l jignesc nici pe unul, nici pe celălalt, am refuzat ambele invitații, mulțumindu-le celor doi pentru ospitalitatea lor, și m-am instalat la han, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
suveranului și să dea cârma șefului clanului alungat, împreună cu o garnizoană care să-i stea alături. Exista totuși un argument pe care nu-l putea da la o parte: — Cât speră sultanul să obțină în schimbul protecției sale? — Clanul proscris a făgăduit douăzeci de mii de dinari pe an. Am făcut o mică socoteală în minte. — Sfatul orașului adună treizeci de notabilități, la care trebuie să adăugăm doisprezece comercianți evrei. Dacă fiecare dintre ai ar plăti două mii de dinari, asta ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și motivul pentru care numeroase orașe de-ale noastre mor, iar regatul nostru sărăcește. În calitate de reprezentant al suveranului, interlocutorul meu nu mă putea lăsa să vorbesc astfel în prezența lui. Mi-a cerut să ajung la miezul problemei: Dacă le făgăduiești notabilităților din Tefza că nu vor păți nimic, iar obiceiurile orașului vor fi respectate, am să-i conving să plătească suma. După ce am obținut cuvântul ofițerului, am plecat să mă întâlnesc notabilitățile și le-am vorbit despre înțelegere. Văzându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
astfel de sumă în lăzile lor. Când am fost gata să plec din Tefza, am primit daruri de preț de la cetățenii de vază, fericiți că își salvaseră viața și orașul, precum și o sumă de bani de la ofițer, care mi-a făgăduit să povestească suveranului ce rol jucasem în această ciudată afacere; tot el mi-a mai dat și un detașament de doisprezece soldați, care mi-au însoțit caravana până la Fès. Înainte chiar să ajung acasă, am fost să-l văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
până la Assouan. Chiar în ziua sosirii mele în acel oraș, un pilot de vas îmi propuse să mă ia pe „djerma“ sa. În acea ambarcațiune plată, el transporta deja o mare cantitate de grâne și de vite, dar mai putea, făgăduia el, să-mi facă un locșor destul de confortabil. Înainte de a urca la bord, m-am lungit pe burtă pe mal și mi-am cufundat îndelung obrazul în apa Nilului. Când am dat să mă ridic, am avut certitudinea că, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
barcă, plecăm! Îmi strânse o ultimă oară mâna, nu fără a adăuga pe un ton încurcat: — Există în casă o cruce și o icoană. Dacă te ofensează, le poți da jos și pune în cufăr până la întoarcerea mea. I-am făgăduit că, dimpotrivă, nimic nu va fi mutat din loc și i-am mulțumit pentru extrema sa delicatețe. În vreme ce eu stăteam de vorbă cu acest copt, marinarii se trăseseră într-o parte, gesticulând cu însuflețire. De îndată ce binefăcătorul meu se îndepărtă, veniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și l-a operat pe loc. Omul s-a întors o săptămână mai târziu pentru a arăta un ochi complet restabilit. Degeaba. Sultanul, spunea povestitorul meu, a preferat s-o cheme în ajutor pe o vindecătoare turcoaică, iar aceasta a făgăduit să-l tămăduiască fără să-l taie, doar aplicându-i o pomadă pe bază de pilitură de oțel. După trei zile de tratament, răul se întinsese și la ochiul drept. Bătrânul sultan nu mai ieșea, nu se mai ocupa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Izbucnise, zice-se, în lacrimi în fața magistraților, care rămăseseră înlemniți: sultanul era într-adevăr un bărbat impunător, foarte înalt și foarte trupeș, cu o maiestuoasă barbă adusă rotund din foarfecă. Jurându-se că-și regreta amarnic purtarea față de bătrânul calif, făgăduise să repare neîntârziat răul pe care-l pricinuise. Și, cât ai zice pește, dictase, adresându-se înaltului personaj decăzut, un mesaj care fusese imediat transmis de către comandantul fortăreței. Biletul era conceput astfel: Îți aduc salutul sultanului, care te roagă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
propria sa boală. Dădu poruncă mai-marelui peste grânare, emirul Khușkadam, să-l însoțească pe solul hindus cu alai până la Djeddah, apoi să se instaleze acolo spre a pune pe picioare un serviciu de informații care să sondeze intențiile portughezilor; mai făgădui de asemenea să înarmeze o flotă și s-o conducă el însuși, dacă Dumnezeu îi va dărui sănătate. * * * Kansoh a fost văzut arborându-și iarăși greoaia noria, acoperitoarea de cap, dar nu înainte de luna șaaban. S-a înțeles atunci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au adunat la mine la o masă, printre ei aflându-se și un notar andaluz. În momentul stabilirii contractului, acesta băgă de seamă icoana și crucea de pe perete. Mă rugă să le dau jos. Nu pot, i-am spus. Am făgăduit proprietarului acestei locuințe să nu mă ating de ele până la întoarcerea sa. Omul legii părea încurcat, musafirii așijderea. Până ce interveni Nur: — Dacă nu pot fi scoase aceste obiecte, nimic nu interzice să le acoperim. Și, fără să aștepte vreun răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așezase în vârful ei o oglindă mare din oțel care făcea să se aprindă, se spune, orice vas inamic ce încerca să se apropie de coastă. Mai erau desigur și alte lucruri de vizitat, însă noi eram zoriți să plecăm, făgăduindu-ne să ne întoarcem într-o zi în Alexandria, dar cu sufletul liniștit. Ne-am îmbarcat așadar pe o corabie egipteană care pleca spre Tlemcen, unde ne-am odihnit o săptămână încheiată înainte de a porni la drum. Îmi îmbrăcasem straiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aflat că tocmai asedia garnizoana castiliană din Bougie. Cum acest oraș se afla pe drumul meu, am hotărât să mă duc într-acolo, lăsându-i pe ai mei la câteva mile distanță, alături de imamul unei mici moschei de țară, și făgăduindu-mi să mă întorc să-i iau după ce voi fi inspectat câmpul de luptă. La Bougie l-am întâlnit pe Barbă Roșie, așa cum am scris în Descrierea Africii. Avea cu adevărat o barbă foarte roșcată, de culoare naturală, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să pierzi un oraș după altul, o patrie după alta, o femeie după alta, fără să te lupți niciodată, fără să regreți niciodată, fără să întorci niciodată capul? — Între Andaluzia pe care am părăsit-o și Raiul care îmi este făgăduit, viața nu e decât o traversare. Nu mă duc nicăieri, nu râvnesc nimic, nu mă agăț de nimic, mă încred în pasiunea mea de a trăi, în instinctul meu de fericire, cât și în Providență. Oare nu asta ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de tunuri și un avantaj numeric atât de zdrobitor, încât oastea egipteană a fost risipită în numai câteva ceasuri. Și astfel, în chiar ultima zi a anului, Marele Turc și-a făcut intrarea solemnă în Cairo, precedat de heralzi care făgăduiau locuitorilor că le va fi cruțată viața, chemându-i să se întoarcă încă de a doua zi la ocupațiile lor. Era într-o zi de vineri, iar califul, luat prizonier în Siria și adus în alaiul învingătorului, a pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
e băiat. Când a văzut fragila brazdă trandafirie dintre coapsele dolofane ale pruncului, mi-a strigat foarte înciudată: — Doi dinari! La care i-am răspuns: — Dacă totul se termină cu bine, o să capeți totuși patru! Copleșită de atâta mărinimie, a făgăduit să se întoarcă peste câteva zile pentru excizie, pe care avea s-o facă pe gratis. I-am spus că nu era nevoie, explicându-i că în țara mea nu exista obiceiul ăsta, lucru de care s-a arătat surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dulgheri, cioplitori în marmură, pavatori, fierari, meșteșugari de toate felurile. Am aflat curând că funcționarii otomani se ocupau cu întocmirea de liste nominale ale tuturor maghrebinilor și ale tuturor evreilor din oraș în vederea trimiterii în surghiun. Hotărârea mea era luată. Făgăduindu-mi să plec peste trei zile, dădeam o ultimă raită prin oraș pentru a pune în ordine câteva treburi, când un zvon mi-a ajuns la urechi: Tumanbay ar fi fost, pare-se, capturat, trădat fiind de șeful unui trib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]