1,988 matches
-
în timpanele celor patru femei tăcute. Poate de aceea mâinile Mariei se duseră instinctiv la urechi, să nu o atingă ascuțișul acestor țurțuri. Privirile îi căzuseră pe ecranul cenușiu al televizorului. Parcă voiau să scormonească în adâncul lui misterios o fărâmă de fericire, fie ea și microscopică, pentru nefericitele de lângă ea. Peste un sfert de oră va veni și țâncul-anișor, în urlete, pocnituri și fulgere colorate. Degeaba va plânge micuțul anișor, că nimeni nu-i va respecta liniștea și nu-l
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
florilor de rai, Din ochii blănzi de ciută Și din luturi. Vreau să rămân un cântec printre ploi, Un zâmbet cald, din norii de funingini. O adiere caldă-n nopțile de mai, Un susur ce răzbate din adâncuri. Sunt o fărâmă din nimicul pieritor, Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde; Un strop de ploaie, cer nemuritor, Lumină blândă, curcubeu și zâmbet. Citește mai mult Cad stropi de purpurăși-albastru cristalin, În zorii dimineților de vară.O adiere blândă și-
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
iubirea florilor de rai,Din ochii blănzi de ciutăși din luturi.Vreau să rămân un cântec printre ploi, Un zâmbet cald, din norii de funingini.O adiere caldă-n nopțile de mai,Un susur ce răzbate din adâncuri.Sunt o fărâmă din nimicul pieritor,Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde;Un strop de ploaie, cer nemuritor,Lumină blândă, curcubeu și zâmbet.... XXI. ZBUCIUM, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017. Poate-mi
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ce mi-a înrourat genele, că veștedele flori încep să prindă iar culoare, miros, frăgezime? Le-am presărat așa, înviate și reîntinerite, în aceste pagini. Cine știe? Mă ispitește nădejdea nesăbuită că în sufletul câtorva puțini, vor putea trezi o fărâmă din gândurile și simțirea ce s-au revărsat din prea plinul inimii celui ce le-a cules, în anii de mult trecuți...”. La ceas aniversar, invitați suntem a simți mireasme de duioasă amintire dinspre grădina copilăriei eruditului Constantin Kirițescu înspre
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
îi întinde lucrarea și-l privește cu atenție, spre a se convinge că imaginea creionată pe carton îl reprezintă. În felul acesta își savurează porția de mulțumire sufletească și se încarcă energetic, sub semnul bucuriei de a fi descifrat o fărâmă de fericire răsărită, instantaneu, pe înfățișarea oamenilor. Se bucură cu suflet de copil atunci când le citește satisfacția întipărită pe chip. E ca și cum culorile folosite de el conțin lacrimi de arhanghel. Iar locul în care creează, înconjurat de câțiva oameni cărora
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
Bogza: «Numai Homer a fost un mare reporter orb. Dar noi, ăștialalți, trebuie să vedem, să vedem cu propriii noștri ochi». De aceea, crezând în acest adevăr vechi de când lumea, am dorit ca în articolele mele să surprind măcar o fărâmă din cele văzute și adnotate, cu mai mult sau mai puțin talent. Adesea m-am aflat în miezul evenimentelor în numele unei profesii care nu are normă de timp sau odihnă, ci doar frontispiciul vocației de zeci de ani. Am scris
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93101_a_94393]
-
dar tinerețea a învins. Ștefan însă nu cedă. Începu să-i facă vizite Ludmilei. Nu se puteau gândi la căsătorie niciunul dintre ei. Nu aveau curajul. Așa că au început să facă naveta când unul, când celălalt, și să fure acea fărâmă de iubire interzisă. Vestea primită de la Ludmila că vine să-și aducă fiul în vacanța de iarnă la tată și că dorește să-și petreacă cu el sărbătorile în România, l-au bucurat nespus. Ludmila vine cu băiatul. Îi este
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
ține Numai să rămâi aicea, mamă! Aș face din părul tău cărări Spre amintirile-mpreună, Când mă plimbai încet de mână, Spre lumea largă și frumoasă. Hai acasă! Scumpă și tristă ți-e privirea Ce caută în zări pierdute O fărâmă din alte clipe În care ne-agațam una de alta. Nu e-n nici un loc mai bine Ca în inima ta caldă. O,scumpă și frumoasă mamă! Nu e nici una ca tine! Și-mi pare rău că n-am știut a
MAMA de CLAUDIA ARCHIP în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383287_a_384616]
-
Priviți-mă! Pipăiți-mă! Izbiți-mă cu bastoanele! Împroșcați-mă cu ouă clocite! Ucideți-mă voi! Asasinilor! Ucigașilor! Asasi...!”. A rămas în viață ca prin minune, atunci, fiindcă, întărâtați, oamenii se năpustiseră asupra sa cu un gând să-l facă fărâme. L-au iertat, dar a făcut alte năzbâtii, aproape orice spectacol în care a jucat a fost un scandal. Datorită lui s-a desființat Teatrul. Consiliul Stațiunii a hotărât asta, Magistratul a găsit doar o formă juridică adecvată. E omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
probabil că nici figura mea nu-i dădea Evelinei mari speranțe că gluma ei ar fi reprezentat o capodoperă În materie de umor, fiindcă a schimbat tonul: - Domnule profesor, Îți cer foarte mult dacă te rog să ai măcar o fărâmă de Încredere În mine? Ți-am mai spus odată că ești de partea bună a baricadei. În ciuda aparențelor, nu mă aflu aici de capul meu, iar cei care m-au trimis nu seamănă cu Zoran - dimpotrivă. Sunt preocupați de eradicarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sigură că și contextul competitiv joacă aici un rol esențial. Poate de aceea privesc cu oarecare suspiciune, fervoarea cu care unii sărută sub privirile plutonului de execuție picioarele condamnaților la moarte, rîvnind pînă În ultima secundă să le fure o fărîmă din nimbul lor de martiri. În vremuri tulburi cînd totul se clatină și pîrÎie din Încheieturi, Îi vezi dînd tîrcoale caselor păzite, dînd telefoane, trimițînd scrisori de solidarizare, iscălindu-se cu litere roșii, strigîndu-și cu glas tare numele În receptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plin de dispreț pe el. Era o jignire neașteptată pentru mușchii de cowboy ai barmanului. Toată lumea aștepta cu bucurie urmările acestei obrăznicii. Barmanul se apropiase calm de pitic, ridicându-l în sus de hăinuța lui albastră, întrebând sarcastic: - Spune-mi, fărâmă de om, cu ce ai putea tu să faci un copil cu fata asta frumoasă? Arată că ai ceva acolo jos! Dudu fusese repus pe propriile picioare și barmanul, cu o singură mișcare, îi dăduse jos pantalonii, lăsând vederii martorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
revăd ceea ce nimeni nu trebuie să vadă vreodată. Cine sunt și de ce există oamenii aceștia ciudați care mă înconjoară, ale căror chipuri sunt acoperite de măști și din ochii cărora văd privindu-mă ființe din alte lumi, străine de orice fărâmă de umanitate? Ce sunt numerele și simbolurile acestea cărora eu, deși le înțeleg sensul și utilitatea, totuși nu le pot prevedea decât un scop necurat? Și de ce presimt că tocmai ele, în mod ciudat, vor avea ca finalitate faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
martora unei lupte fără precedent, care divide chiar lumea de dincolo, lăsând toate sufletele într-o înmărmurire neobișnuită pentru aceste tărâmuri. Trebuie să pot lupta cumva împotriva morții sufletului, trebuie... Dumnezeule, Tu, care mi-ai dat viață, fă cumva ca fărâma aceasta de credință și speranță să mă întoarcă printre cei vii! Fie ca aceste spasme turbate care se petrec numai în imaginația mea, în acea proiecție astrală a lumii nevăzute, să nu fie pur și simplu ultimele clipe pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
oarecare Adam, puțin mai contează astăzi. Măcar de-aș fi găsit un mod mai puțin banal de a păcătui atât de grav, căci nefericirea aceasta au încercat-o prea mulți, de mult prea multe ori, delapidându-i totalmente și ultima fărâmă de inedit... Dacă n-aș ști că e inutil acum, dacă n-aș fi conștient că este cu mult prea târziu, aș încerca să mă scutur, de-ar mai fi posibil, de ecourile obscure ale acelui non serviam primordial, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
visez și că e posibil ca în final nici măcar să nu realizez această faptă. Am înțeles că ea îmi este necesară doar în măsura în care, reflectându-se în conștiință, trezește în mine senzația de fericire. Și mi-am pus întrebarea: dacă o fărâmă de cocaină e atât de tare, încât e capabilă să trezească instantaneu în organismul meu senzația de fericire, cu o intensitate nemaicunoscută de mine, atunci nu cade de la sine necesitatea oricărui eveniment, nu-și pierd sensul și timpul, și eforturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cât de mare este pericolul unui detașament demotivat, cu moralul scăzut. Din această cauză nu voia să le lase timp de gândire, timp în care să rumege puținele informații de care dispuneau. Îi mâna de la spate, storcând din ei orice fărâmă de efort. Jerbele de scântei de la aparatele de sudură străluciseră toată ziua. Unii tăiau, alții îmbinau, era o activitate ca într-un furnicar. Cu o oră înainte de lăsarea întunericului, șasiul era gata. Boris se asigură că toate aparatele sunt oprite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Siena partidul meu e În război cu dușmanii. Și luptăm prost când o avem drept scut pe Doamna Sărăcia. Eu nu sunt nicidecum unul din nătărăii cate țopăie Încoace și-ncolo cântând laude tolomacului din Assisi, conchise el cu o fărâmă din veselia sa obișnuită. - Cecco, În noaptea asta vei dormi la Stinche. Sienezul păli. Dar numai pentru o clipă, după care Își reluă de Îndată atitudinea dezinvoltă. - Hai, Dante, doar nu vrei să-i faci una ca asta vechiului tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
arse de soare. Nu era nimeni pe stradă, cu excepția câte unui câine vagabond care scormonea ici și acolo. Însă din clădiri Îi ajungeau la urechi toate sunetele Înăbușite ale unei omeniri Întemnițate Îndărătul acelor uși umile, naufragiați agățându-se de fărâmele unei epave plutitoare. În cele din urmă, ajunse la destinație. În depărtare se zărea deja umbra Întunecată a centurii de ziduri, Împodobită În Înălțime, ca de o constelație, de torțele santinelelor din gardă. La mică distanță de stradă se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
coroana de foc Își pierdea din vigoare pe măsură ce amestecul de fosfor Își epuiza forța. Mai rămăsese doar o umbră palidă a jerbei de lumină ce aprinsese de strălucire Baptisteriul. Dante ridică de pe jos arma Încă plină de sânge și de fărâme de carne. Mecanismul lui al-Jazari se oprea cu un ultim zumzet. Apoi, emoția Îl copleși. Își dădu drumul să alunece În jos pe zid, În timp ce simțurile i se scufundau În neant. Când Își reveni În simțiri, se pomeni adâncit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se udă, curentul îl vântură într-o parte și-n alta, îl face să se miște, ca o mână care bate măsura, se scufundă puțin și apoi reapare. Dar judecătorul nu vede nimic. Ascultă relatarea junelui Brăchut, nu pierde nici o fărâmă din ea, a uitat de ouă. Celălalt are și acum idei clare, dar mai târziu, după ce va fi cutreierat toate cafenelele ca să-și istorisească povestea, și să fie cinstit de toți patronii, va scorni un întreg roman. Către miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de aramă, la fel le-aș agăța, și asta ar avea același efect, impresia că lumea nu e atât de urâtă, că mai sunt și mici străluciri și că, în fond, viața nu e altceva decât o căutare a acestor fărâme de aur. I-am simțit mâna pe umărul meu. Apoi cealaltă mână, și în sfârșit căldura unei stofe de lână. — De ce te întorci aici, Dadais? Josăphine îmi spusese întotdeauna așa, de când aveam șapte ani, dar nu știusem niciodată de ce. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vorbăreață. Dacă o blondină nu deschide gura, Îi spunem „păpușă“; dacă un bărbat cu părul deschis la culoare tace, Îl considerăm prost. Cu toate acestea, lumea forfotește de „bruneți Întunecați și tăcuți„ și de „brunete languroase“ care nu posedă nici o fărâmă de creier sub țeastă, dar, nu se știe de ce, nu sunt niciodată acuzați de penurie de inteligență. — Iar gura mare, bărbia lată și nasul mai voluminos sunt, indubitabil, indicii ale unui chip rasat. Nu sunt sigur. Amory era partizanul trăsăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ține la personalitate mai mult decât mine. O, numai o persoană din cincizeci are o idee cât de mică despre ce Înseamnă de fapt sexul! Sunt fascinată de Freud și așa mai departe, dar e o adevărată porcărie că orice fărâmă de iubire reală din lume este nouăzeci și nouă la sută pasiune, plus un mic soupçon de gelozie. A terminat la fel de brusc precum Începuse. - Sigur că ai dreptate, a aprobat-o Amory. Este o forță copleșitoare, destul de neplăcută, parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
jalnică. Ajută‑mă, Anni, te rog, te ador de multă vreme, iar acum am nevoie de un pic de amabilitate și bunăvoință, fiindcă altfel n‑o să mi se scoale și ca atare n‑o să pot să ți‑o bag. O fărâmă de iubire, baby, ar fi pentru mine cel mai frumos cadou. Tocmai ăsta trebuia să fie, îi spune Rainer soră‑sii. Anni, sper că nu va fi nevoie să vin să te extrag cu cleștele din slănina lui. Ai prezervativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]