654 matches
-
ca a unei răni, existau într-adevăr subterane, și poate că această gospodină extrem de lubrică și care (dintr-un capriciu?) nu mi se arătase goală niciodată fusese cumva un centru, o matcă a acestei vieți subterane. Acum alveola ei se fărâmița ca ipsosul. Curând, toată partea de vizavi a șoselei arăta ca o dantură ruinată, cu cioturi îngălbenite și locuri goale și goluri de o putreziciune metalică. Zăpada mirosea așa bine, cum deschisesem treimea uriașă de geam subțire și umed, scoțând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
oraș pe care-l numeam "acasă", era și o prelungire în timp, adânc în vremurile imposibile de dinaintea primelor mele amintiri, de dinainte de momentul venirii mele pe lume. Coborând în timp, era ca și când ai fi coborât spre marginea satului: el se fărâmița treptat, putrezea într-o vermină de povești și imagini neclare până se dizolva cu totul în întunericul rânced. Așa cum mijlocul satului, cu bodega, biserica și Sfatul Popular - iar înspre Băcanu magazinul sătesc, "coperativa" - erau partea tare, bătătorită, a Tînta-vei, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de zbor și plutire care apoi mi-a invadat spectralizat atâtea vise. Plutesc deasupra Bucureștiului în amurg. Dau ocol cupolelor, privesc de foarte aproape statuile alegorice de pe frontoane. Fiecare ornament, fiecare nervură, fiecare curbă șarpantelor, fațadele clădirilor vechi din centru, fărâmițate de timp, sânt la locul lor și, zburând lent pe lângă ele, le văd cum nu le-a văzut nimeni, niciodată. În lumina portocalie a înserării mă apropii de clădirea Universității, ale cărei gemulețe rotunde de sub acoperiș sclipesc roșii ca flacăra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
jos ca o săgeată, țipând atât de tare, încît întregul trup îi arse în țipăt. Se prăbușea printr-un puț atât de îngust, că-i rupea umerii, îi sfâșia carnea, îi lăsa scheletul curat și-apoi și oasele i se fărâmițau de frecarea cu vântul năpraznic prin care aluneca. Și deodată izbi pământul ca și când s-ar fi zdrobit, întorcîndu-se-n trup, de propria lui piele de piatră. Își veni-n fire brusc, tresărind, și se găsi în brațele cuiva, ale mamei lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Treptele erau buretoase, negre ca zmoala, și balustrada de altădată dispăruse. Urcă, rupând mai toate treptele-n urma lui. Se opri pe mica platformă din capăt, în fața cadrului fostei uși, acum zidite. Cărămizile ei, mai palide ca restul zidului, se fărâmițau în șuierul timpului. Rămase acolo, nemișcat, privind zidul orb, până ce tot sângele serii se resorbi în adânca, indiferenta, definitiva noapte. Deși nu-i promisese nimeni că după moarte avea să renască din apă și Duh Sfânt și că o să fie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
altă rotiță, ce la rândul ei declanșează un mecanism cu clichet, tot angrenajul primind energie de la arcușorul rotit în spirală ca o trompă de fluture) nu se-ndurase să nu-i introducă în codul genetic gena textuală a-mbătrînirii, cronologia care fărâmițează și preface-n pulbere până și cel mai robust mecanism - Cedric avea senzația că se născuse din nou în momentul în care, cu o oră în urmă, se scobea plictisit în dinți, sprijinit de stâlpul din dreptul restaurantului "Leeuw". Între
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai târziu, ne vor găsi ei pe noi. 4 A doua zi, peisajul din jur se schimbă din nou. Se văzură înaintând pe un teren moale și dezolant, o câmpie în care nu se vedeau urmele prezenței umane, cu suprafața fărâmițată de nenumărate bălți rotunde, înconjurate de trestie și desișuri de arini. Se găsiră curând într-o adevărată mlaștină, în care Divicone era singurul capabil să se orienteze. Copitele cailor se afundau în pământul mocirlos, iar cărarea pe care o străbăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înainte, trăgând după sine mai mult de două mii de tovarăși; aceștia, scoțând un unic și imens strigăt, se revărsară ca o undă de viitură asupra barbarilor și chiar a romanilor ce se retrăgeau în fugă. între timp, aliniamentul romanilor se fărâmița și în dreptul poziției lui Metronius, în vreme ce bagauzii, încordați la maximum, aplecați înainte cu armele strânse în mână, fremătaum, privind cu ochii strânși dușmanul ce le venea împotrivă îmbătat de măcel. Unii dintre ei, nemaisuportând tensiunea, dădeau semne că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
procedând astfel, legea noastră supremă a fost acceptată așa cum este. Chiar dacă nu s-a mai mers la urne cu elanul din mai și nu s-a mai făcut coadă la secțiile de votare în sprijinul Frontului care începe să se fărâmițeze ca să cuprindă încă o dată totul. Acum, că referendumul a trecut cu bine, s-au găsit niște soluții să mai supraviețuiască o vreme și ziarele de opoziție dacă mai au pentru ce. Acum, dacă vrea, poate să ne viziteze țara și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
fost nevoit să recurgă la un apreciabil număr de arestări pentru a-și asigura o adunare liniștită căreia să-i poată da vestea cea bună, șansele sale nu sunt chiar atât de mari cum apar ele în ochii opoziției noastre fărâmițate datorită unor interese meschine. Aceste șanse trebuiau să fie ajutate într-un fel, iar tovarășul Iliescu le-a ajutat cum a putut. (Imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi avut ideea nefastă de a anunța în Piața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
un spațiu interior, care îmi era la fel de străin ca acele cuvinte noi, „o mână de ajutor“, „târguială“, „verzătură“ și „giugiuleala“ pe ascuns. VItc "VI" Generațiitc "Generații" Mama simțea cum lumea ei se retrage, rămâne în urmă și începe să se fărâmițeze în ea însăși. Din acel milieu - cum îl numea ea - rămânea tot mai puțin; mediul în care crescuse și singurul care îi corespundea. După întoarcerea de la București nu a mai trăit decât o singură dată ceva asemănător cu stilul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mâneca sudoarea de pe frunte și era o femeie care începea să semene puțin cu mamele prietenilor mei. Dar, altfel decât ele, mama stătea adesea minute în șir nemișcată la marginea unui răzor, se uita fix la el și pământul brun fărâmițat în bulgări se umplea de buchete, deschidea corole deasupra frunzelor cărnoase, desfășura petalele într-un evantai de culori care trebuiau să se asorteze, nuanțe de un maroruginiu treceau imperceptibil într-un roșu închis sau într-un galben saturat care forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aceeași fereastră, iar și iar, ca și cum corpurile care nu se mai terminau erau de fapt oile pe care ar fi trebuit să le număr ca să adorm. Uneori se transforma în Humpty Dumpty, un ou uriaș cu mânuțe și piciorușe, coaja fărâmițându-se într-o sută de bucăți la picioarele zidului. Dar de multe ori era Walter, iar sunetul pe care îl făcea când atingea pământul nu era cel al unei coji de ou, ci al unui corp de om, în cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
circa 6 rămurele de plantă proaspătă, leam spălat, le-am șters cu un prosop. Apoi le-am presat și frecat pe o răzătoare de plastic (cea pentru ras mere pentru sugari). Prin presare și frecare, plantele se zdrobesc și se fărâmițează în particule mici. Pe acestea le presez și le storc între degete, până picură sucul din ele. Partea solidă, presată o arunc. Sucul îl colectez în canalul răzătorii. Mă așez pe pat cu fața în sus. În mâna stângă țin
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
dar nu știu unde s-a dus, i-am răspuns. S-a apropiat. - Am găsit asta în pod. Cred că are vreo trei sute de ani. Teaca era din lemn și a putrezit, n-am mai putut s-o salvez. Mi s-a fărâmițat în mână. Sunt totuși bucuros. În vale, o turmă de capre negre făcu să se rostogolească niște pietre. Vântul brusca ierburile de pe versantul aproape vertical din față. Din sala de mese se auzi un ooooo în crescendo, plin de satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
valori, să inspire. Comunicarea și relațiile publice sunt cuvintele cheie ale secolului XXI. Cursurile începură într-un amfiteatru larg, cu bănci galbene, printre fețe îmbujuorate și zâmbitoare. Începură să se închege relațiile, începură tatonările. Masa anonimă deveni diferențiată și se fărâmiță într-o puzderie de nume, fețe și tabieturi. În amfiteatrul galben, sub pupitre, se aprindeau telefoane mobile care stocau lacome în memorie zeci de numere, de parcă n-ar mai fi avut răbdare până la pauză sau până la sfârșitul zilei. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
singură, iar eu eram una cu ea. Timpul nu exista pe atunci. După aceea s-a întâmplat ceva și lumea s-a rupt în două. Din acel moment timpul a început să curgă. iar de când cu tine, lumea s-a fărâmițat, și fiecare bucățică reflectă doar o mică parte din întreg. Viața a devenit fragmentată, însă întâlnirea cu fostul meu iubit a făcut un fel de punte între trecut și prezent. Da, încă îl mai iubesc. Pe neașteptate, în secunda următoare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și roșu, era de fapt sânge. Atunci am luat un cuțit și m-am tăiat puțin la deget, ca sângele să intre din nou în palma mea, dar cum atingeau palma, picăturile de sânge se uscau pe loc și se fărâmițau și deveneau praf, care îmi scăpa printre degete. În același timp, o voce striga undeva în spatele meu : „Dacă totuși ai reuși să salvezi măcar o picătură, ai deveni nemuritoare. Salvează o picătură, o singură picătură...“. Tinctura Soarelui Planul lui Jean-Claude
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Întunecimea verandelor și a apartamentelor fără curent electric părea să se prelingă pe străzi, iar norul de furtună al sărăciei care atârna deasupra cartierului direcționa atenția În jos, spre claritatea unor obiecte fără umbră, date uitării: cărămizile roșii care se fărâmițau de pe un pridvor, maldăre de gunoaie și ciolane, cauciucuri uzate, moriști de la bâlciul de anul trecut, un pantof rătăcit. Tăcerea de loc părăsit dură Însă doar o clipă și apoi Groapa Neagră erupse din toate aleile și pragurile sale. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în adolescență și verificat din ce în ce mai rar, devine evident când lumea "își iese din țîțîni" și se manifestă cu adevărat în măreția ei mereu schimbătoare. Bietele noastre valori - cu cât mai sistematizate, cu atât mai iluzorii - sânt zdrobite atunci așa cum pescarul fărâmițează între degete căsuța de nisip a larvei pe care, fragedă și roză, o va înfige-n cârlig. Nu e nevoie însă de o apocalipsă ca să ne dăm seama de asta ("căci înțelepciunea lumii e nebunie în ochii Domnului"). E suficientă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cărților, un muzeu al comorilor uitate, un cimitir al lucrurilor necitite și de necitit. Volume vechi, legate În piele, crăpate și roase de mucegai, se Învecinau cu cărți ieftine mai noi, ale căror pagini Îngălbenite se făcuseră maronii și se fărîmițau pe la colțuri. Erau westernuri de Zane Grey cu toptanul, mormane nesfîrșite de cărți cu predici lugubre, vechi enciclopedii, memorii din Marele Război, diatribe Împotriva New Deal-ului, ghiduri despre Noua femeie. Însă, firește, Flo nu știa că lucrurile astea sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care Soarele explodă, aruncând în spațiu, sub forma unei văpăi purpurii și violete, scânteind din milioane de franje, materie volatilă ca eterul, arhitectul își începu migrația lentă spre centrul galaxiei. Universul îmbătrînea, se scofâlcise ca o smochină. Materia lui se fărâmița ca putregaiul. Până și spațiul interstelar, altădată flexibil, aburos, plin de nori de metan și fire de praf auriu, devenise aspru și rigid. Prin el înainta acum arhitectul, ca o nebuloasă din ce în ce mai întinsă, înghițind constelații întregi, fluturând în bătaia câmpurilor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tocmai ne cheltuim studențește tinerețea cântând cântarea cu omul pădurii pe care nu l-au mâncat lupii. "Asta așa este", îi dau dreptate omului meu, "țăranii nu pot, nu sunt în stare să lucreze pământul, s-au mulțumit să-l fărîmițeze și acu' gata, vin străinii și-l cumpără pe nimic"; "da, dom' șef", zice tehnicianul; îl privesc melancolic, plusez: "să nu mai vină străinii la noi în țară, ce tot vin și pleacă, la revedere, să stea acas' la ei
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
XIX, la imperialismul sovietic din secolul XX. Obsesia clasei politice ruse are la bază un criteriu decisiv: să te aliezi mereu cu cel mai puternic. Petru cel Mare era captivat de modelul european. Nu era însă încântat de Germania fiind fărâmițată, divizată în state mici. El dorea centralizare internă și expansiune imperială. Se orienta mai curând spre Olanda, Danemarca Anglia. După Petru cel Mare, cohorte de aventurieri germani au migrat spre Rusia pentru a înjgheba acolo un mare imperiu pe care
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
materialului în gândul care-l însoțește; mai exact, gândul se însoțește cu o mulțime de gânduri; și gândurile se leagă, se încheagă și se cristalizează, într-o putere de a gândi. Și când gândul își arată puterea, el nu se fărâmițează doar într-o mulțime de gânduri, ci sporește înmulțindu-se pe sine: el este puterea de a face gândurile să se miște; nu se mai reduce la o suită de gânduri, ci se lasă prefăcut de sine, de puterea acestei
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]