470 matches
-
acest fond sufletesc colectiv, încep să apară forme de prelucrare a „factorilor de propagandă”, cu caracterul deformat emoțional-afectiv al absurdității, care înlocuiește treptat gândirea critică. Se menționează ca fiind specifice pentru aceste etape de criză socială proliferarea zvonurilor, a unor fabulații absurde sau fantastice, a unor știri neîntemeiate, zvonuri, informații false etc. Ele sunt preluate în mod automat și necritic de populație favorizând apariția unor reacții și conduite anormale, a unor idei colective absurde și a unei stări de tensiune psiho-socială
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
durată, cu caracter reversibil sau ireversibil. Complex: o tendință instinctivă sau o stare afectivă particulară în jurul căreia se grupează idei, amintiri, percepții, reprezentări și atitudini motorii, raportată la o experiență psihotraumatizantă anterioară și care marchează persoana și conduita acesteia. Confabulație: fabulație morbidă legată de o tulburare de imaginație, adesea de factură delirantă. Dispoziție constituțională patologică a unor indivizi. Confuzie mintală: tulburare psihică caracterizată printr-o disoluție, mai mult sau mai puțin rapidă a conștiinței, cu obtuzie intelectuală, lentoarea percepțiilor, a orientării
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
infecțioase sau traumatice) au o cauză exterioară persoanei bolnavului. Extaz: stare paroxistică particulară în cursul căreia bolnavul pierde contactul cu realitatea, nu mai comunică, simțindu-se transportat într-o altă realitate impenetrabilă, inaccesibilă și care exprimă o stare de beatitudine. Fabulație: producție imaginară, narativă, ireală, fantezistă, de regulă tematică, neconformă cu realitatea, ilogică, traducând o dispoziție constituțională de alterare a adevărului. Fetișism: perversiune sexuală în care plăcerea erotică este deturnată asupra obiectelor aparținând unor persoane de sex opus. Fobie: frică nejustificată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin derularea rapidă a unor imagini cu caracter angoasant, incoercibil, asupra cărora bolnavul nu se poate fixa. Mitomania: alterarea patologică intenționată, adesea involuntară, a adevărului. Dorința de a schimba și de a prezenta realitatea în virtutea tendințelor personale. Este înrudită cu fabulația și tulburările de imaginație. Mongolism: sau sindromul Down, se datorește unei aberații cromozomiale, caracterizat prin facies mongoloid, malformații somatice, renale și cardiace, stare de idioție. Monomanie: termen ieșit din uz, desemnând tulburări psihice izolate, de regulă unice, sau deliruri parțiale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Coprolalie Criză Culpabilitate Degenerescență Déja vu Delir Demență Demență precoce Demonopatie Dependență Depersonalizare Depresie Derealizare Deteriorare psihică Dezechilibrul psihic Dezorientare Dipsomanie Discordanță Disimularea Dismorfofobie Disociația Dispoziție Dromomania Ecolalie Ecomimie Ecopraxie Encoprezis Endogenie Enurezis Epilepsie Erotomanie Euforie Excitație Exhibiționism Exogenie Extaz Fabulație Fetișism Fobie Frigiditate Frustrare Fuga Fuga de idei Gatism Glischroidie Halucinație Heautoscopie Hiperestezie Hiperstenia Hipnagogice Hipnapompice Hipoestezia Hipomanie Hipostenia Homosexualitate Iatrogenie Idee fixă Identitate Iluzie Imaginea de sine Imaturitate Impulsiune Incest Incoerență Indiferență Inhibiție Insatabilitate psihomotorie Involuție Ipohondria Isterie Iterație
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Minciuna Este acțiunea de a altera cu bună știință adevărul, o afirmație contrară adevărului. La copil, distincția dintre adevăr și fals, adevăr și minciună este progresivă. Pentru Piaget, înainte de 6 ani, copilul nu face distincția între minciună, activitate ludică și fabulație. Treptat, după vârsta de 8 ani, minciuna își va dobândi dimensiunea intențională. Înainte de 6 ani fiind prevalent jocul, fabulația, fantasma, iar după 8 ani minciuna este intențională, între aceste două etape există o perioadă în care adevărul și falsul sunt
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și fals, adevăr și minciună este progresivă. Pentru Piaget, înainte de 6 ani, copilul nu face distincția între minciună, activitate ludică și fabulație. Treptat, după vârsta de 8 ani, minciuna își va dobândi dimensiunea intențională. Înainte de 6 ani fiind prevalent jocul, fabulația, fantasma, iar după 8 ani minciuna este intențională, între aceste două etape există o perioadă în care adevărul și falsul sunt distincte, dar minciuna se confundă cu greșeala. Minciuna poate fi un delict (copilul minte pentru a se răzbuna, denigra
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
plan clinic se disting trei tipuri de minciună frecvente la copil: * minciuna utilitară: minte pentru a obține un avantaj, pentru a evita o neplăcere; * minciuna compensatoare: copilul minte pentru a crea o imagine dorită, visată; după o anumita vârstă această fabulație constituie una din caracteristicile conduitei pre-psihotice; * mitomania: tendința patologică mai mult sau mai puțin voluntară și conștientă la minciună și la crearea de istorii imaginare. Atitudinea copilului în fața minciunii depinde în parte de comportamentul adultului, în special al părinților. Foarte
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
realismul se prelungește În „participări― și În atitudini magice spontane. Copilul nu a descoperit multiplicitatea perspectivelor și rămâne Închis În a lui, ca și cum ar fi singura posibilă; el face afirmații nefondate, pentru că nu simte nevoia de a convinge. De unde jocul, fabulația, tendința spre convingere imediată. Copilul Își construiește adevărul său, la fel Își construiește și realitatea sa, neavând sentimentul Împotrivirii lucrurilor, și nici pe cel al dificultății demonstrațiilor. El face afirmații fără dovezi și comandă fără limite, ca și cum ar fi În
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
magma-i seducătoare deopotrivă teorii științifice, anchete jurnalistice, fapte diverse, viziuni poetice, pasaje diariste, elemente de psihanaliză, sociologie, economie, politică, amestecînd cu voioșie stiluri și mărci pentru a satisface, pînă la urmă, un dat imuabil al naturii umane nevoia de fabulație. Periodic, între o criză și alta, comentatorii (și nu doar din sfera literară) se întreabă de ce citim romane, de ce continuăm să le plebiscităm cu neostoită sete? De ce mai citim Don Quijote sau Codul lui Da Vinci, Tolstoi sau Balzac, de unde această
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
naratorii ajung tot mai des să recurgă la fapte diverse, jurnale proprii, sau "icoane" trendy ce strălucesc pe coperțile unor reviste glossy? Sau să fi fuzionat capacitățile perceptive ale Realului și ale realității imediate în așa măsură încît frontiera dintre fabulație și trăire cotidiană să se fi volatilizat? Problema merită cu siguranță o reflecție aprofundată... Avea 23 de ani, forme generoase și păr negru cînd a hotărît să ajungă o stea flamboaiantă, rivala unor Marylin Monroe sau Jean Harlow. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de lucrarea lui Dumnezeu. E recidivist, prin urmare, căci în 1981 publica Dieu, sa vie, son oeuvre (Dumnezeu, viața și opera sa), iar în 2006, La création du monde (Crearea lumii). Acum ne propune o adevărată epopee cosmică, o pasionantă fabulație despre originile lumii, Univers, Timp, Dumnezeu, Natură, căreia i-a dat un titlu "furat" dintr-o poezie a lui Aragon, C'est une chose étrange à la fin que le monde (De fapt, lumea e o chestie stranie), apărută în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai multor creații culte. În poezia Meșterul Manole, C. Bolliac prelucrează motivul în spiritul ideilor pașoptiste, pe când N. D. Popescu, în nuvela cu același nume, nu depășește descrierea meticuloasă a faptului brut. Meșterul Manole, drama lui Victor Eftimiu, preia întreaga fabulație, subliniind valoarea simbolurilor, în timp ce Adrian Maniu, în Meșterul, rămâne fidel narațiunii folclorice, căreia îi imprimă o tentă bizantinizantă, iar Lucian Blaga, în Meșterul Manole, încadrează mitul autohton într-o dramă de idei. Motivul este foarte răspândit în lirica dintre cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
constantă a literaturii postmoderne, pe care Hassan o vede originându-se din gândirea nietzscheană (""Subiectul" nu este ceva dat, ci o plăsmuire asociată, un artificiu de fundal. Este oare necesară în cele din urmă așezarea interpretului în spatele interpretării? Aceasta este deja fabulație, ipoteză"215). Dacă opera modernă deținea statutul unei realizări a spiritului creator, opera postmodernă nu mai este manifestarea unei asemenea instanțe, care fie se dorește să fi "dispărut" din scena discursivă, fie este prezentă într-o multitudine de euri disparate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
casă din Ierusalim acum 40 de ani. Aceste scrieri ar fi păstrate cu grijă de către un colecționar al cărui nume nu poate fi făcut cunoscut și care trăiește într-un oraș care nu poate fi dezvăluit. Desigur, nici autorul acestei fabulații și nici posesorul acestor scrisori nu cunoaște aramaica și nu au competența necesară să dovedească autenticitatea scrierilor antice. Este regretabil că mare parte din publicul cititor de astăzi nu-și dă seama de absurditatea acestui scenariu. Moartea lui Isus nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
sunt „non-fapte”, adică scorneli ale imaginației. De asemenea, ele nu sunt plasate nici Într-un timp revolut adevărat, nici Într-un timp Îndepărtat, neclar, dar sigur - dimpotrivă, ele provin dintr-un „non-timp”, dintr-o epocă care nu există decât În fabulațiile, bazate pe zvonuri confuze și eronate, ale oamenilor obișnuiți sau În istorisirile plăsmuite de imaginarul poeților. Sau, În formularea plastică a lui Marcel Detienne, „ceea ce nu mai este credibil devine cu totul de necrezut când poeții Își Încep cântul” (1997a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Societatea Geografică Română. Încă din tinerețe M. se lasă cucerit de farmecul poveștilor și legendelor populare, pe care le va prelua și repovesti în pagini cu o mare circulație în Transilvania. Relatate într-un stil îngrijit, în tonul și cu fabulația tradițională, toate aceste basme reușesc să captiveze atenția. Dacă poveștile au fost adunate în volume de sine stătătoare, legendele sunt presărate în număr mare în cuprinsul monografiilor Zarandul și Munții Apuseni ai Transilvaniei (1898) și Ardealul (I-II, 1911-1913). Descrierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]
-
la găsirea unei mănuși (1881), elementul anecdotic, cu parfumul onestității sentimentale recuperabil din pretextul facil, găsirea unei mănuși pierdute, servește ca rampă de lansare pentru o ficțiune elaborată prin care obiectul-fetiș este redimensionat la scara unei imaginații debordante, pe măsura fabulațiilor hofmanniene. Pe filiera observației lui Max Deri revine că acest clivaj între naturalism/realism și simbolism / decadentism are loc atât printr-o alienare a obiectelor prin bulversarea relațiilor cutumiare pe care ele le stabilesc, cât și prin animarea lor. Stranietatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inerente unui asemenea parcurs, s-ar obține o distanță de peste 70 km și ea trebuie considerată ca o mărime rezonabilă în ceea ce privește parcurgerea de către un călăreț mergând într-o zi „din zori și până în seară” (se observă ușor aici elementul de fabulație). Mai credem că nu se are în vedere goana continuă a unui călăreț, ci mersul firesc, inclusiv necesarele opriri. Astfel reconstituite, hotarele umbrăreștene prezintă interes științific prin aceea că probează aserțiunea lui Costache Conachi din secolul trecut, când definea „însorărirea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe apa Siretului” până la Sascut sau că pe aceeași apă se deplasau până la începutul ultimului război uriașe cantități de bușteni legați în plute, ce păreau nave din istoria veche, el te va privi cu neîncredere și te va suspecta de fabulație. Adevărul este însă acesta. Cursurile de apă au fost primele linii comunicante, pe care s-au jalonat căile de mers ori de transport, fie folosind albia apei cu ambarcațiuni specifice timpului dat, fie uscatul de pe traseul urmat de apă pentru
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]