1,020 matches
-
Ca valurile mării izbind la țărm Olimpul Hai vin' de te așează în curtea fără garduri E plină de lumina ce curge în rutină Pământul ne dă forță ne dă adrenalină Să ardem două umbre și-un zgomot mut de falduri Imagine: facebook ... Citește mai mult Eu simt că este timpul să mă așez în mineSă nu mai stau în casa cu lumea încălțatăSă-mi murdărească mintea și inima curtatăCu murmurul din gara deschisă pentru tineMai știu că-n mine curge
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
purpuriu, în bermude de culoarea untului neolandez, desculță, umbla printre brazdele unei grădini scandinave culegând petalele veștejite de pe florile ce îi împodobeau curtea. Când ne a observat, s a întors spre noi afișând un zâmbet al bucuriei adevărate, înfășurat în faldurile unei sincerități odihnitoare. O femeie de o finețe ireală apăruse în fața noastră, o frumusețe nordică ce ne privea prin oglinzile limpezi a doi ochi albaștri, marini, cu părul de argint, încovoiat în jurul obrajilor, dreaptă, semeț unduindu și mersul în sensul
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
rotindu-se-n cercuri, Pe umeri de stânci desenează săruturi. Tăceri de văzduh sângeriu peste gânduri Cu fire de viață-n clepsidre perfide Umbre zdrelite-n tablouri silfide Și-o liniște-amară domnind peste grinduri. Cortine de aburi crescute din valuri Falduri dansând, curcubeice unde, O iolă rebelă prin vremuri fecunde Și zei ponosiți care zburdă pe maluri... Răzbat voci din pietre sub tălpi ostenite Și țipete sparte din luturi aride Afrodite lascive mai trec, insipide, ... Citește mai mult Desculță, călcând peste
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
în: Ediția nr. 304 din 31 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului TRISTE Ț I ESTIVALE GEORGETA RESTEMAN Așterne-mi visul, frunză ruginie Așterne-mi visul, frunză ruginie Când dai sărutul tău, sfințit de toamnă, Pământului mustind... ești tristă, doamna, Prin fald de neguri rătăcind pustie... Dezmiardă-te în limpezimi de ape Drumeag făcându-ți printre stânci rebele Pribeagă-n vânturi ascunzând sub pleoape Zăvoaiele-ntristate și fără pasarele... Așterne-mă cu tine-n pace lină Adie-mă în suflet cu iubire
GEORGETA RESTEMAN, AŞTERNE-MI VISUL, FRUNZĂ RUGINIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375131_a_376460]
-
noi străluceam ca vestita rază după ce scăpam cu bine, primind aplauze, laude și pupături grămadă. Mai apoi ne îndopam din mers cu dulciuri, hârjonindu-ne printre picioarele adulților, fugind și chiuind prin casă sau ascunzându-ne pe sub mese, la adăpostul faldurilor bogate, cu ornamente de Sărbători. Cândva, prin anii șaizeci, verișoara mea s-a făcut de pomină cu încercarea de a-i recita unui Moș Crăciun morocănos o poezie festivă. Îmbujorată și cu glas pierit, mogâldeața și-a început recitalul cu
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
Când iubirea grăiește, atunci un murmur străbate eternitatea. Marea, albastru nesfârșit și sidefiu de perle, sărută țărmul într-un dans care răzbate dincolo de hotarele pământești : „Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne”. Simfonia mării creează o scenă mirifică, aceea „a dragostei ce-a-ncremenit pe maluri”: „Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
elementele biblice cu amintirea elină și cu succesiunea civilizațiilor. Edenul la acest poet este istoria cu acel ascentism modern de sorginte jansenistă, așa cum subliniază Clonde Viger. Melancolia timpului, a anilor care iau/ Cu ei, departe, viori și flaute, care poartă falduri albi de lumină, pentru Eliot face parte din indisolubilul tablou ce ne amintește de paradisul visat. Umberto Saba, propus pentru Premiul Nobel, născut în Triest, este un poet al dramelor ascunse, (putem să-l asemuim cu Bacovia), găsește edenul în
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
lui altar.... XIV. DOR MĂRUNT, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015. Doi solitari pe țărmul mării Ne transformăm în demiurgi, Țineam în palme formă zării Și luăm culoarea unei rugi. Pe trupurile răscolite De faldul unor adieri Pictăm icoane-nvăluite În veșnicia altor veri. Te prefaceai că vii din soare, Tu, Adam gol, eu, Eva ta, Să te dezleg de așteptare Și să te-ascund în umbră mea. Din ne-nțelesele mistere Luai fărâme de tumult, Le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
albastră Și-n vals, pe sunet de clavir, Pe sufletul făcut fereasta Din ea îți aninam safir. Citește mai mult Doi solitari pe țărmul măriiNe transformăm în demiurgi,Țineam în palme formă zăriiși luăm culoarea unei rugi.Pe trupurile răscoliteDe faldul unor adieriPictam icoane-nvăluiteîn veșnicia altor veri. Te prefaceai că vii din soare,Tu, Adam gol, eu, Eva ta,Să te dezleg de așteptareși să te-ascund în umbră mea.Din ne-nțelesele mistereLuai fărâme de tumult,Le răsfirai în praf de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
ochii de cărbune Iar păru negru curge-n valuri... Zei și demoni i se închină De peste munți și valuri... Joacă galbenii șirag Pe sânii de fecioara... Obrajii....câmp de maci aprinși Și gură....primăvară... Trupul de viespe se ascunde În falduri și dantele... Bat picioarele pe câmp Strânse în obiele... Iar când noaptea peste șatra Îmbracă totu-n stele... Sunt toți flăcăii-n jurul ei Mânați de gânduri rele... Toți o iubesc cu foc, dar ei Nu-i pasă nici de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
rochie îl cuprinde...Dansează ochii de cărbuneIar păru negru curge-n valuri...Zei și demoni i se închinăDe peste munți și valuri...Joacă galbenii șiragPe sânii de fecioara...Obrajii....câmp de maci aprinșiși gură....primăvară...Trupul de viespe se ascundeîn falduri și dantele...Bat picioarele pe câmpStrânse în obiele...Iar cand noaptea peste șatrăîmbracă totu-n stele...Sunt toți flăcăii-n jurul eiMânați de gânduri rele...Toți o iubesc cu foc, dar eiNu-i pasă nici de fel...Ea s-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
Întrebări la care nimeni nu găsește un răspuns ferice Și cu toate-acestea, sufletul se-mbracă-n binecuvântare. Până când mai ticăie al inimii ceasornic ne-nțeles? Încotro-și trimite sunetele alungindu-se în aer? Un răspuns e greu să dai când faldurile depărtării ard Și când vremea nestatornică mai toarce din al vieții caier. Cum să te înalți din tina ancestrală înspre albe stele? Încotro să îți găsești culcuș de pocăință și iubire? Mintea, cosmosul ființei tale,-ncearcă să ascundă vidul Ce
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
neîntinare?Întrebări la care nimeni nu găsește un răspuns fericeși cu toate-acestea, sufletul se-mbracă-n binecuvântare. Până când mai ticăie al inimii ceasornic ne-nțeles? Încotro-și trimite sunetele alungindu-se în aer?Un răspuns e greu să dai când faldurile depărtării ardși când vremea nestatornică mai toarce din al vieții caier.Cum să te înalți din tina ancestrală înspre albe stele? Încotro să îți găsești culcuș de pocăință și iubire? Mintea, cosmosul ființei tale,-ncearcă să ascundă vidulCe s-a-ncolăcit, precum
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
zglobii și răbdurii, Cu sufletul nins de-ntrebări ce așteaptă răspunsuri din taine... Încerc să-nțeleg până unde-or putea să mă poarte condurii Și cum s-or mula pe nevrednicul trup prețioasele haine? Umil, orizontul albastru mă cheamă cu falduri de pace, Mărgeanul și perla, în scoica-i divină, își tânguie dorul Iar eu - o sirenă-n adâncul neliniștii - vreau carapace, Să-mi țină de cald și să-mi apere sufletul, mângâietorul. Citește mai mult Mi-ascund sentimentele-n pânza
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
delfinii zglobii și răbdurii,Cu sufletul nins de-ntrebări ce așteaptă răspunsuri din taine...Încerc să-nțeleg până unde-or putea să mă poarte conduriiși cum s-or mula pe nevrednicul trup prețioasele haine?Umil, orizontul albastru mă cheamă cu falduri de pace,Mărgeanul și perla, în scoica-i divină, își tânguie dorulIar eu - o sirenă-n adâncul neliniștii - vreau carapace,Să-mi țină de cald și să-mi apere sufletul, mângâietorul.... XXXII. FRUMOASA MEA STĂPÂNĂ, de Curelciuc Bombonica , publicat în
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Orizonturi gri, neclare forme, Adumbresc trăirile-mi diforme, Dalmațieni par munții-n depărtări, Ciori negre-n frac, înnegurează zări. Prim anotimp? Nicicând nu va mai fi... Doi refugiați în aspre sihăstrii, Suntem noi doi, himeră, cânt și zbor, Sub rece fald, în hibernal decor. Tu, roșu, delicat fir de lalea, Eu, bard, întroienit de vremi și nea, Vom hoinări fără de loc sau timp, Doi călători, în ăst ne-anotimp. Înlănțuiți, fierbinți, la ceas târziu... Vom resădi în noi, candid și viu
IARNĂ PE VECI ( II ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371732_a_373061]
-
seama că durerea se acutizează mai crunt, că daunele care pot distruge nevinovații, ar fi iremediabile. Unicul refugiu l-am descoperit în tăcerea unei catedrale mărețe și reci, în ale cărei mistere m-am scufundat cu aviditate, căutând adevărul printre faldurile imobile ale veșmântului Domnului, al cărui sânge picură de veacuri în conștiințele noastre vinovate. Îmbrățișată strâns de durerea mea, mi-am murmurat disperarea și nedumerirea la picioarele sale, lăsându-mi lacrimile să-i mângâie rănile ancestrale, simbolul adânc al cruzimii
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
Noapte de mai).Bine surprinde și creionează autorul romanului personalitatea lui Macedonski angrenată în societatea vremii. Această aură vizionară îl desprinde pe poet de realitate și-i determină o atitudine singulară de un egocentrism exacerbat, de un orgoliu drapat în faldurile unei fantezii pline de grandoare.Din această postură, deși recunoscut și apreciat în boema literară a vremii, Al.Macedonski intră în conflict cu majoritatea scriitorilor de valoare contemporani lui, trimițând săgeți epigramistice dintre cele mai veninoase sau făcând atacuri directe
AL.FLORIN ȚENE- VENIȚI, PRIVIGHETOAREA CÂNTĂ...! , CRONICĂ LA ROMAN DE PROF.ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375693_a_377022]
-
să-ți înfășor impulsurile inițiale ? Marna se topise de mult în descătușările firii . De cum l-a zărit venind dintre stelele ei căzătoare a știut că el este așteptarea venită. Chemarea îi spunea să nu mai stea pe gânduri și cu faldurile brațelor să- l înfășoare în strângera ei , golind mângierea de tot nectarul impulsurilor. Un mic pas spațial a alungat definitiv depărtarea dintre formele lor și contopirea într-o celulă unică a viului prindea contur dând formă spectrală îmbinării noului sens
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
Acasa > Poeme > Emotie > SĂRUT MÂNA DOAMNA MEA! Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului SĂRUT MÂNA DOAMNA MEA! Sub străluciri de stele diamant, În falduri albe te scufund și scald... Iubire doamna mea un vis-tezaur... Cu bucle lungi scăldate-n auriu și aur Sărut mâna iubire,doamna mea! Te-ai rătăcit în inimă ... iar ea, Ți-a pus mantii peste cele vremi.... Iar din adâncuri
SĂRUT MÂNA DOAMNA MEA! de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375733_a_377062]
-
inima mea lăcrimează de dor. Astfel trezesc la viață amintirile și reînvii umbrele trecutului, retrăind momente adormite prin cotloanele colbuite ale uitării. În aceste incursiuni prin ferestrele vremurilor apuse gândurile slobode călătoresc bezmetice pe cărările amintirilor și pribegesc nestingherite prin faldurile timpului alături de icoanele vii ale unor ființe dragi, rătăcite pe la cotiturile vieții. Câțiva dintre prietenii mei de pe vremea când trăiam în Târgoviște au trecut de mult în lumea umbrelor. Draga mea prietenă Diana e una dintre cei cărora le simt
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
de sărbătoare, de cântec, de smirnă și de bucurie. Dincolo de crestele munților, cerul începe să se înroșească de emoție, iar luna ca o sferă de aur abia trezită din culcușul ei sidefiu începe să clipească și ridicându-se își aruncă faldurile de borangic peste mirificele cetini de brad, ce împăștie peste peșteri și schituri, peste păduri și câmpii, peste dealuri și lunci, peste bordeie și palate mireasma dumnezeiască a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos și odată cu ea arvuna Învierii Neamului nostru
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
elementele biblice cu amintirea elină și cu succesiunea civilizațiilor.Edenul la acest poet este istoria cu acel ascentism modern de sorginte jansenistă,așa cum subliniază Clonde Viger.Melancolia timpului,a anilor care iau/ Cu ei,departe,viori și flaute, care poartă falduri albi de lumină,pentru Eliot face parte din indisolubilul tablou ce ne amintește de paradisul visat. Umberto Saba, propus pentru Premiul Nobel,născut în Triest,este un poet al dramelor ascunse,(putem să-l asemuim cu Bacovia),găsește edenul în
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
IUBIRE iubirea are culoarea unui chip de femeie pictat între stele suavă, firavă, diafană zeiță în cer se ascunde în ziua ce vine în clipe divine de aripile sărutului purtată alearg printre astre în noapte te caut te ascunzi în falduri de vis un sân obraznic în lumină țâșnește te caut în gând și în suspin de umeri te prind suplă și senină te strâng în brațe tu dulcea mea femeie un trup sculptat de zei mângâiat de adieri de lumină
POEM DE IUBIRE de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374169_a_375498]
-
crengi râd `` ciucuri verzi de mătase ``. Sufletul se înalță în azur fericit. ( Primăvara). Elementele vegetale care compun imaginarul poetic rusian -velința pământului, frunzele din spuma norilor, mugurii ce se sparg în alb, în roz, răspândind miresme, primăvara, se-nfiripă-n falduri`` - derutează timpul :``Secundele pășesc în surdină,/ O, cum timpul în ele se pierde / întâmpină dorul de viată, de iubire`` (În primăvară). Peste versurile sale cad petale , miresme, adie vântul, plutesc lumini. Lia Ruse are puterea de a ne transmite emoțiile
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]