935 matches
-
literar și, totodată, în disponibilitatea literaturii de a suplini istoria brută. Miller a fost un onirist (își narează cu voluptate visele bizare un interesant prototip pentru Mircea Cărtărescu!) înclinat spre migrarea permanentă din real în ficțional, pînă cînd cele două falii ontologice încetează să mai fie complementare, ajungînd indistincte. Romanul al doilea al trilogiei, Plexus, sugerează, cu precădere, acest transfer de perspectivă. Existența naratorului/autorului/personajului Henry Miller se refugiază, cu obstinație, în text, iar textul invadează existența, transfigurînd-o total. Postmodernis
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
timpul fiorilor pubertății cartea la care ne referim fiind, desigur, Tropicul Cancerului!), volumul de debut al lui Henry Miller se articulează și ca o interesantă construcție joyceiană, cu trimiteri la asociaționismul moder nismului tîrziu, la "fluxul conștiinței" și la alternarea faliilor de prezent și trecut. Parisul pare un interval al joncțiunilor ficționale, unde totul e posibil și, mai ales, legitim. Romanul final al acestei configurații tripartite (pentru a nu o numi, pînă la urmă, "trilogie"), Tropicul Capricornului, care, așa cum spuneam, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
funcționează decît în afara conștiinței individuale. Odată interpusă aceasta din urmă, nevoia exorcizării prin narațiune (confesiune) devine irepresibilă. Aici se raliază, de fapt, Richard Papen (și, pînă la un punct, colegii săi) marii galerii de confesivi dosto ievskieni, iar, pe această falie simbolică, romanul Donnei Tartt intră în clasa scrierilor "moderne clasice". Populari tatea operei în discuție (ajunse, în aproape cincisprezece ani de la publicare, un veritabil "roman internațional") apare, de aceea, pe deplin justificată. Donna Tartt, aidoma lui Procopiu, a scris o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
defectuoase de ADN identic (provenit din consangvinizare), suferind de "sindromul deficitului de 5-alfa-reductază" ori, mai pe scurt, de hermafroditism. În Calliope se răsfrînge pedeapsa păcatului arhetipal, aseme nea unei profeții (fatidice) de oracol olimpian. Tragedia ei/lui se consumă pe falia implacabilității de destin (de fatum malus, mai precis), întocmai ca la Oedip al lui Sofocle. În pofida fatalității biologice, naratoarea/naratorul își proiectează drama pe întreg parcursul romanului pe un fundal jocular, lipsit de sentențiozitatea scrierilor tragice. Iată cum arată "istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
anumite momente din copilărie și adolescență, să se sinucidă. Scriitorul preia strania imagine (a unei sinucideri infantile colective, în interiorul aceleiași familii) și o transformă într-un veritabil epic de mistere, ivit în plin postmodernism. Romanul își derulează enigma pe două falii cumva distincte de construcție. Pe de o parte, avem, așa-zicînd, un "obiect narativ", ilustrat de povestea ca atare, bizară și terifiantă, a fetelor Lisbon, crescute într-o familie retrasă, din suburbia americană a anilor șaptezeci. Ele reprezintă un mister în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lucru a limitat mult perspectiva, însă, întrucît cartea este despre obsesie și voyeurism și, în același timp, despre fapte care-ți stăruie în minte de pe vremea adolescenței, această viziune narativă restrictivă mi s-a părut extrem de potrivită /.../." În sfîrșit, ambele "falii" ale narațiunii (obiectul și vocea) reușesc să coaguleze misterul de ansamblu, producînd un spectacol morbid, de comedie neagră. Familia Lisbon practică un izolaționism impropriu vieții de suburbie, în America postbelică. Lumea acestui univers al clasei de mijloc (forța motrice a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
concept-prototip în spațiul propriu (a room of one's own) predicat de Virginia Woolf, în eseul omonim, la sfîrșitul anilor douăzeci ai secolului trecut. În sistemul de valori al Annei, "carnetul auriu" prile juiește, prin efectul său omogenizator asupra diverselor falii ale existenței personajului, o imersiune în "spațiul interior", în reduta ultimă a feminității, acolo unde iden titatea genuină scapă de compromisurile viețuirii false, "de afară". Anna Wulf rămîne, într-adevăr, eroina cea mai complexă construită de Doris Lessing, dar mesajul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pe un produs cultural organic și total, compus numai din "direcții artistice" simbiotice, precum "muzica", "pictura" și "poezia". De aceea, în opinia lor, un obiect artistic nu ar putea fi studiat decît în raporturile sale estetice cu o multitudine de falii creatoare și niciodată cu una singură. Acest ideal complex ne este sugerat de biografia lui Coe, dar și comunicat nemijlocit prin intermediul unora dintre personajele lui. În "prefețele" și "notele de autor", la romanele publicate pînă acum, autorul mărturisește frecvent că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și mai evident, referințele la Virgil și Dante marcînd construcția cărții de la un capăt la altul (moartea ca premisă a vieții autentice reprezintă motivul esențial al volumului). La fel, Door into the Dark/O ușă în întuneric (1969) deschide o falie subtilă în poezia scriitorului irlandez, aceea a introspecției, a transformării sinelui în obiect de investigație lirică, iar, în District and Circle/Țară și ținut (2006), exegetul atent poate localiza un interesant neoromantism, articulat pe o imagistică a violenței și urîtului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
anul 1984 (cînd, tehnic judecînd lucrurile, se desfășoară acțiunea) și, să-i zicem, "cronotopul" suprareal, intervalul imaginar 1Q84, unde spațiul și timpul sînt proiectate în ficțional. Litera Q, din structura denominării segmentului temporal, desemnează deruta personajelor captive între cele două falii existențiale -, trimițînd, totodată, abreviat, la sintagma englezească Question mark/Semn de întrebare. Protagoniștii Tengo (profesorul de matematică-prozator) și Aomame (tînăra instructoare de sport, ajunsă asasină plătită) pendulează, constant, inițial fără, însă, ulterior, cu voia lor, între cele două "lumi", pierzîndu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Într-adevăr umanul din noi, dându-ne șansa de a ne depăși pericolul dispariției ca specie, spre care ne Îndeamnă propria necumpătare. Dimpotrivă, astăzi, mai mult ca oricând, posibilele conflicte care să pună În pericol, global, omenirea sunt generate de faliile Între religii și culturi. Mai degrabă am putea subscrie parafrazei propusă de Gilles Lipovetsky În „Amurgul datoriei” după care „Secolul XXI va fi moral sau nu va mai fi deloc”. Într- adevăr, acest Început de mileniu se confruntă cu probleme
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
dacă avea să se mai întoarcă... După... după aceea... nu era Narcisse, reuși să rostească dintr-o suflare. Am inspirat adînc pentru a găsi forța de a merge mai departe și a descoperi în constanța refuzului său cea mai mică falie prin care să ajung la adevăr. După aceea nu era Narcisse.... Înainte nu era Narcisse... Dar între cele două? Cînd erai acolo? În toți acești ani, cine erai? Ca pentru a cere îndurare, precum un prizonier supus unui interogatoriu și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
urmăresc cu obstinație deplina satisfacere a cititorului, nu ieși din carte lui cu toate răspunsurile, ci mai degrabă cu o serie suplimentară de între bări și cu o derutantă nevoie de a-ți scruta cu mai mare luciditate propria existență. Faliile și faldurile identitare umane, armoniile contrariate în roman trezesc în fiecare din noi imagini și reconsiderări pe care, poate, încercăm prea adesea să le ocultăm sub pulpana amăgitoare a timpului iertător. Lupi și rîndunici Ești așezat în fața calculatorului tău care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
intimă a lui Mauriac ne arată un om mult mai deschis și mai liber decît am fi crezut-o, mult mai pasional și mai frămîntat decît și-ar fi dorit-o coreligionarii săi stricți și inflexibili, o ființă complexă, cu falii, căderi și zone de umbră asumate, obsedat de sensul păcatului. Credința i-a fost mereu reper și suport vital, dar nu una fadă și bigotă, ci una plină de întrebări și îndoieli, dar și cu certitudini fundamentale, așa cum ni-l
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nou, care refuză sistematizarea, gândirea categorială și consistența, apropiind astfel scriitura filosofică de cea literară. Acuzați de a fi epigonii acestora, postmodernii au continuat să aducă în scenă modalități de scriere, lectură și interpretare a textelor, erodând și mai mult falia sensului, noncontradicției sau locurilor comune. Chiar dacă unii critici afirmă că nu au apărut inovații majore în modalitatea de a scrie, se poate susține existența noului punct de vedere din care sunt abordate, de exemplu, referința, reprezentarea, poziția autorului, relația cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dar, în general, "cele două categorii ale gândirii sunt ireconciliabile. Ele urmează fiecare propriul său curs, fără a se confunda, cel mult alunecă una peste cealaltă ca plăcile tectonice, din timp în timp coliziunea sau spargerea lor creând linii de falie unde realitatea năvălește"417. Se observă că noua metaforă utilizată de Baudrillard introduce în discuție și problematica fatalității și a gândirii radicale, care, la fel ca și cele două paradigme, se află la intersecția dintre sens și nonsens, adevăr și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
luând forma unei corespondențe fără expeditor și fără destinatar. Astfel, textul nu mai este considerat depozitarul, garantul unui sens, la fel cum el nu mai posedă nici funcția de a mai trimite la o realitate, deoarece, în general, "postmoderniștii adâncesc falia dintre cod/limbaj și mesaj/subiecți avansând în special, paradoxal, o semnificație a absenței de sens"513. Cuvintele se multiplică, se precipită unele contra altora într-o lume de sine stătătoare în care predomină regula jocului "hors-sens", instituind un fel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se realcătuiește Într-un fel de „puzzle” metaforic, din ce În ce mai rar Întâlnești poeți născuți, nu făcuți În paginile revistelor. Theodor Răpan ne demonstrează că a fi original este egal cu acea simplitate celebrată de cei aleși. Poemele, În pereche, stratificate pe falii și În stiluri evident, voit diferite, stau ca domnițele din dedemulturi, În oglindă. Dansul Inorogului nu este o carte care se cere citită pe peronul gării, nici În tramvai, nici când nu ai răgaz pentru clipa de taină. Este Cartea
Theodor Răpan, DANSUL INOROGULUI (Elogiul Melanholiei). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
și urmărind să creeze o atmosferă rarefiată de straniu. Literatura canonică preferă, instinctiv, să cultive teroarea, care este selectivă și elitistă, în detrimentul groazei, ca expresie a senzaționalismului vulgar și a fiorilor de mucava 12. Teroarea macină cu rafinament; ea exploatează falii din psihic cărora le permite, la anumite intervale, să se relaxeze, tempo-ul fiind fixat de circumstanțe. Uneori în cavalcadă, alteori în ralanti, teroarea contribuie la estetizarea unui peisaj pe care simpla groaza paroxistică îl proiectează în insuportabil. Aceasta acționează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
După 23 de ani de democrație, realizările par inferioare eforturilor. Idealurile parvenirilor vulgare ale unor inși care s-au trezit peste noapte demnitari, funcționari de stat (deși mulți voiau "statul minimal", "mâna invizibilă în economie" și în celelalte domenii), generează falii în societate. Un stat devorator de resurse este mai periculos decât ravagiile roiurilor de lăcuste. Vecinii din sud au dat exemple. În Iugoslavia, vechile tensiuni teritoriale, lingvistico-religioase și interetnice acumulate în deceniile Regatului, apoi în timpul Republicii populare/socialiste încununată cu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
rândul englezilor, germanilor, elvețienilor, suedezilor și altor nordici trecuți la protestantism. Pentru că Franța a pierdut teren prin persecutarea protestanților, care au emigrat în Anglia, în Olanda devenită "primul model de stat capitalist" (11, p. 81), în Occident a apărut noua falie dintre catolici și protestanți, urmată de alte divizări sectante de ordin spiritual-religios, încurajate de protestantism. Tot mai mulți oameni deveneau liber-cugetători ori deiști, pentru că atitudinile atee negau prea brutal divinitatea de neocolit. Scriitori ca napolitanul G. B. Vico, alți "indisciplinați
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu participarea tot mai multor profesioniști din științele sociale și umane. S-a observat atunci că majoritatea naturaliștilor și politehniștilor nu se considerau implicați. Rămâneau indiferenți, considerându-se "neutri", pentru că disciplinele lor nu erau vizate de mișcările tinerilor contestatari. Această "falie" între intelectuali a apărut și în țările estice, cu înfățișările produse de falimentările miilor de întreprinderi industriale, de extracții, producții agricole și transporturi aflate în proprietatea publică. Au apărut sutele de mii de tehnicieni și ingineri disponibilizați. Noi am numi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de altădată, violența fizică, mentală și etico-morală a făcut milioane de victime în lagăre și gulaguri sinistre și în sistemele totalitare de organizare a vieții. Noile regimuri apărute după 1989 au sporit continuu dezorganizările vieții, presiunile impozitelor și birocrațiilor, generând falii între generații, copii și pensionari înșelați în mod barbar. Regulile elementare de conviețuire sunt tot mai des părăsite și societatea este amenințată să revină la războiul tuturor împotriva tuturor. Cel mai frecvent, promotorii noii ordini social-culturale rămân descoperiți în realizarea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Ormuz), au determinat mutații majore și profunde în spațiul arab, transformându-l într o indispensabilă piesă pe tabla de șah a confruntării inter-blocuri din epoca „războiului rece”. Aceste realități au rămas valabile și după 1990, spațiul arab rămânând o importantă falie în cadrul noului desen spațial al raporturilor de forțe de pe arena geopolitică mondială, fapt ce a determinat o atenție sporită asupra regiunii, din partea actanților ce “joacă” în zona arabo mediteraneeană și a Orientului Mijlociu. Deși după 1945 teoriile geopolitice au fost
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
vizibile. Pe de o parte, deși a fost gândită să reducă inegalitățile dintre partide și să conducă la creșterea competiției, finanțarea publică poate avea efectul invers. Astfel acumularea de fonduri publice de către partidele politice participante la alegeri poate crea o falie între actorii existenți și noii veniți, descurajând astfel intrarea partidelor noi în sistem (Birnir 2005, 918). În acest sens, alocarea diferențiată a fondurilor de stat partidelor parlamentare în funcție de voturile primite sau diferențiată între acestea și partidele extraparlamentare ar fi creat
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]