1,125 matches
-
vă spun eu cine sunt: sunt român, naționalist, creștin, ortodox și militarist”. E vorba, cu alte cuvinte, de o atitudine pur idiosincratică, în care „vorbele de duh” sunt amestecate cu (sau se bazează pe) numeroase prejudecăți culturale, stereotipuri etnice sau fanatisme mărunte. Oricum, e o atitudine perfect compatibilă cu resurecția misticismului și a naționalismului la începutul anilor ’90, ceea ce explică popularitatea cunoscută de Ț. în epocă, avertizând însă și asupra limitelor eseisticii sale, unde ideile se susțin (când și mai ales
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
de altă parte, moralistul desenează cu o peniță acidă o tipologie unde se detașează în prim-plan „tipul politic”, sinonim cu lăcomia de putere, violența și agresivitatea, întrupare a politicianismului setos de autoritate și adulație, inspirator al celor mai negre fanatisme, stăpânit de instinctualitate și bizuindu-se pe „solidaritatea pumnilor” (Tipul politic, Ciomagul candid). Înrudit cu el este patronul „omnicompetent”, care se vrea lingușit, maestru al tuturor „învârtelilor” și al corupției (La minister) sau parvenitul versatil, oportunist, precum „neobositul Monsieur Mitică
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
grele care vor veni” și să pregătească „ivirea omului nou”. Cât privește semnificația acestor formule oximoronice („activismul prin disperare” și „istorismul prin resemnare”), prima s-ar traduce prin setea de absolut și dorința de a înfăptui ceva, indiferent ce. Un fanatism al acțiunii, o voință irepresibilă de afirmare a personalității. Este filosofia de existență a personajelor din Întoarcerea din rai și Huliganii, romanele lui Mircea Eliade, pusă acum în concepte. „Istorismul prin resemnare” reprezintă un fel de boicot al istoriei, un
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
1) Boli ale spiritului (Geisteskrankhetten), reprezentate prin: - slăbirea imaginației, - vivacitatea imaginației, - lipsa atenției, - reflecție obstinată și persistentă, - absența memoriei, - lipsa judecății, - prostia sau încetineala spiritului, - vivacitatea exagerată sau instabilitatea spiritului, - delirul. 2) Bolile sentimentului (Gemütskrankheiten), reprezentate prin: - excitație (orgoliu, mânie, fanatism, erotomanie), - depresiune (tristețe, dorință, disperare, sinucidere). O contribuție interesantă o aduce I. Kant în domeniul analizei bolilor psihice. El face acest studiu, fie ca o lucrare independentă (Eseu asupra bolilor capului, din 1764), fie le discută în lucrarea sa Antropologia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a consolida sistemul monastic răsăritean. A conceput, în acest sens, un regulament riguros, de fapt, un nou curriculum monastic care durează și astăzi în mănăstirile ortodoxe din Răsărit. A întărit idealul pietății, a impus izolarea călugărilor de lume, a abolit fanatismul și autoflagelările și a formulat reguli precise - dar mai puțin severe - pentru viața în comunitatea mănăstirească. În Occident sunt celebrați ca întemeietori, doctrinari (și, am spune noi, constructori de curriculum religios), Athanasie și Benedict din Nursia. Cel dintâi a contribuit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la vie sociale. Sorti de l’illégalité, où la lutte entre factions et l’élimination des adversaires fonctionnaient comme une loi de survie, le parti arrivé au pouvoir prolonge cette méthode dans le nouveau contexte, projetant au niveau national «un fanatisme étonnant pour néophytes et terrifiant pour ceux avisés» (Tismăneanu, 1996). Comment le politologue américano-roumain décrit cette «psychologie communiste», comment la nomme-t-il? L’intolérance, l’exclusivisme, la rigidité dans le traitement appliqué aux éventuels adversaires et «l’acharnement» contre ceux d
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Canal sau în închisori, ci poporul. Noi am executat ordinele și pe cei puși la zid, noi am ieșit în stradă și am cerut „capul lui Moțoc”, noi am aplaudat „măsurile” luate, noi am mărșăluit în direcțiile cerute - uneori cu fanatism! -, noi aplaudam și scandam încă pe 21 decembrie 1989 lozincile comuniste. Masele au fost întotdeauna mult mai criminale decât individul singular, dictatorul instigator creează doar iluzia legalității faptelor odioase. Se poate face o paralelă și cu recentul film Patimile lui
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
narațiunea obiectivă, rememorarea, documentul, jurnalul etc.), proza lui P. relevă câteva trăsături ce indică un autor capabil să evite excesele și să controleze efectele asupra cititorului. Formula este, în general, aceea a postmodernismului, cultivat cu nonșalanță, în orice caz fără fanatism. Paginile, vii și pline de culoare, configurate ca un puzzle, sunt străbătute de ironie, de umor burlesc sau grotesc, adică de ceea ce trimite la distanțarea de lumea contemplată și reconfigurată în text, cu care scriitorul nu vrea ori ezită să
PORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
de tip nou. Următorul roman, Muzeul de ceară (1984), construit sub forma unui monolog adnotat de un scriitor, relevă tot impasul unui „revoluționar de meserie”, un director de centrală industrială, dezumanizat prin identificare cu funcția exercitată, nu sub impulsul unui fanatism fie și pseudorevoluționar, ci al arivismului, stimulat de soție. Cu următoarele două romane, Vitralii incolore (1985) și Cenușa din ornic, proza lui P. încercuiește alt domeniu, acela al existenței individuale, nu fără configurarea cadrului social și istoric. Liantul primului roman
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
fazani de aur în focul din cămin”, „Ai spart oglinda: chipul din țăndări nu-l culegi”, „Viața-i fum - și fumul căminului ți-e drag”. În tot, opera lui este a unui slujitor al poeziei, devotat ei în exclusivitate, până la fanatism. Viața întreagă autorul Eternităților de-o clipă a năzuit cu ardoare, ca un alt Mallarmé sau Valéry, la poezia absolută. Autor aproape fără biografie, el și-a trecut-o, întreagă, în operă. Ca și pentru Mallarmé, pentru P. totul în
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
formația. „Acești oameni, aceste cărți au fost învățătorii mei. Am învățat de la ei o metodă și o disciplină. Dar, mai ales, ei mi-au întărit voința de cucerire a unei concepții personale” - mărturisește M. Ei l-au ținut departe de „fanatismul critic” sau de „dogmatismul istoric” și l-au făcut receptiv la o serie de discipline auxiliare cum ar fi gramatica, stilistica, filosofia: „Deci gust și pregătire pentru comparația stilistică; cunoașterea sistemelor filosofice și aptitudinea de gânditor [...]. Ce altceva vom cere
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
avut, tânărul savant exercitând asupra unei părți din intelectualitatea umanistică o covârșitoare influență. Cutezătoarea lui sinteză Getica (1926) va reprezenta mai mult decât „o etapă importantă” în evoluția arheologiei românești, rămânând vie prin dimensiunea creativă. Om de știință riguros până la fanatism, mergând cu probitatea până la citarea (cum el însuși menționează) chiar și a „celui mai modest și mai inocent diletant rural” căruia îi datorează vreo informație, P. nu a ezitat să construiască pe baza datelor - fatal lacunare - de care dispunea cele
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
evita întru totul clișeele) al condamnării fără ieșire conținute de aspirația spre ideal și transcendență. Văzând în artă singura cale de refacere a unității primare dintre om și întregul sacru, de care tehnica și excesiva civilizare îl îndepărtau, credea cu fanatism în misiunea poeziei sale. Primul nostru simbolist declarat, P. a transformat poezia în căutare superioară, desfășurată ca un delir obsesiv și muzical - „mistică înfiorare”, rugăciune, murmur, strigăt de spaimă. Ciclurile de poeme sunt construcții polifonice, cu laitmotive ce aduc la
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
care s-ar bate oricând cu morile de vânt. Nu s-ar putea adapta niciodată unor circumstanțe împăienjenite de falsitate și impostură. Dar nici nu găsește soluția fericită a izbăvirii din criza la declanșarea căreia concură un angrenaj de obtuzități, fanatisme, lașități. Însingurarea duce la un impas în absența iubirii, fără de care viața își pierde noima. Momentele satirice presărate pe alocuri constituie un contrapunct binevenit pentru echilibrul dramelor, cu balansul lor între mai multe planuri: real-parabolic, real-închipuit, prezent-trecut. Dacă prezentul se
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
acea formă de vitalitate creștină care implică, simultan, asceza și angajarea. Idealului rezistenței apatice și tentației delirului politic - două paradigme complementare pentru imaginarul social românesc - dl Baconsky le opune imaginea „celui care nu preface dubiul în apostazie și credința în fanatism”, măsurat de dictonul Părinților pustiei: „Nimic prea mult”. Potențarea unei asemenea atitudini ar putea schimba tematica discuțiilor actuale despre vinovăție, care viciază țesutul comunității românești (fie prin revizionismul resentimentar al victimelor, fie prin iresponsabilitatea absolvirii anonime a foștilor călăi)1
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doar eshatologia spectrală. Sunt argumente pentru a susține totuși că subiectul postmodern- desubstanțiat, irațional, soporific - împărtășește toate păcatele modernului, medievalului și anticului laolaltă (toți, altminteri, nefiind nelipsiți de virtuți). La iubirea de plăceri a modernului, postmodernul știe să adauge uneori fanatismul ideologic al medievalilor sau cinismul dezabuzat al anticilor. Privită ca timp sau răscruce, postmodernitatea întrupează paradoxal faimosul cuvânt din poemul Patmos al lui Friedrich Hölderlin, reluat de Heidegger în numeroase rânduri 1: „De acolo de unde ne vine pieirea ne vine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să te miruiești tu singur copil al nimănui, paria societății, cerșetor la ușa gazetelor „independente” și a caselor de editură! Neorientați, cu simplul și insuficientul elan al voinței de manifestare Într-o lume a „frumosului” În care credeam cu un fanatism cam prea confuz, ne ofeream singuri drept jertfe, drept sacrificați pe altarul nesățios al acelui monstru care se numea societatea burgheză „liberală”, - societate În care Într-adevăr aveai libertatea să fii naiv și să mori de foame cu naivitatea ta
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
trează mintea - așadar, credința mea este că impresia de circ, de Înscenare, de mascaradă, de lucru fals nu este numai a noastră, a cititorilor de-acum, ci aceste convingeri aparțineau și celor care produceau circul și mascarada; poate nu tuturor - fanatismul e ușor de reperat - dar celor mai mulți: cărturari inteligenți, talentați, cu serioase contribuții ulterioare și actuale În cultura noastră. Ulterioare, adică de când? Încă nu știu. Dar bănuiesc că În această durată de viață, fața afișată și cea ascunsă, laterală, existau În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de propria lui rațiune. Iar dacă oamenii fac uz de rațiune, atunci ei au în egală măsură acces la adevărata religie. Dincolo de diversitatea dogmelor și a riturilor prescrise de religiile istorice, ei vor putea despărți ceea ce este adevăr de rătăcirile fanatismului și ale intoleranței raligioase. O consecință a emancipării înțeleasă în acest fel va fi o toleranță religioasă neîngrădită de nici un fel de considerații doctrinare sau de practică religioasă. Căci ceea ce îi desparte, din această perspectivă, pe oamenii cu adevărat religioși
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
încheiat, consecințele dezastruoase ale oricărei mișcări și inițiative publice care proclamă principii sustrase discuției și examenului critic al oamenilor luminați drept criterii supreme ale legalității și moralității devin pe deplin previzibile. Dimensiunile dezastrului vor fi direct proporționale cu numărul și fanatismul adepților unor asemenea mișcări și inițiative. Iar natura principiilor invocate, interesele supreme ale neamului, ale poporului muncitor sau ale credinței drepte nu creează o diferență. Cu greu s-ar putea contesta că au existat și există deosebiri, uneori pronunțate, de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Religia în limitele rațiunii pure, pp. 222-227. Judecata finală a filosofului cu privire la asemenea practici va fi una deosebit de aspră: „Tot ceea ce omul crede că poate să mai facă pentru a fi plăcut lui Dumnezeu, în afara unei purtări bune, este doar fanatism religios și un fel rău de a-l sluji pe Dumnezeu” (p. 225). Asemenea teme au fost afirmate cu vehemență de ideologii extremei drepte românești. Nae Ionescu, omagiat adesea drept gânditorul care a înfăptuit trecerea de la o filosofie academică de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mai îngrozitoare situații. Detectivul își hrănește vitalitatea prin raportarea la două tipuri de morală: una a lumii, a exteriorului, a „depravării” (pe care o respinge cu fermitate), și cealaltă o etică de uz propriu, urmată la milimetru. Există un anumit fanatism în căutarea adevărului, în simțul datoriei, dar și în plăcerea de a vorbi despre aceste lucruri. Funcționând ca alibi moral, comportamentul ireproșabil al lui Marlowe ne transpune într-un regim al valorilor absolute, al convențiilor atent respectate și al codurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
justificare tendențioasă sunt destul de neclare. Deși se vorbește de raționalizare individuală, este important să semnalăm și existența raționalizărilor colective. Ideologiile cele mai nefaste oferă încontinuu astfel de exemple și fiecare epocă a știut să-și mascheze prin argumente pretins logice fanatismul, misoginia sau rasismul. Declarațiile deziluzionate ale lui Freud (1915/1981) despre modul în care războiul i-a orbit pe contemporanii săi, afectându-le logica, reamintesc faptul că „popoarele ascultă mai mult de voia pasiunilor decât de aceea a intereselor lor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
eclectismul), „idealismul”, criteriul unic al valorii, fără a pretinde să impună o estetică proprie: „Ceea ce ținem înainte de toate este ca «Adevărul literar» să fie o publicație fără idei preconcepute, fără înjugare la școli și doctrine, lipsită de piedica particularismului și fanatismului, primitoare deopotrivă pentru toate talentele, indiferent de credințe sau tendințe, ci numai cu unica preocupare a Frumosului, a Binelui și a Adevărului. Aceasta nu ne va împiedica, ci mai vârtos ne va îndemna ca, față de materialismul vulgar ce pare a
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
sale contribuie la deschiderea unor noi perspective asupra lumii în care teama de viață face loc curajului și speranței. El mi-a reținut atenția prin multitudinea de contacte întreținute de-a lungul peregrinărilor sale. Mi-a atras atenția asupra consecințelor fanatismului de orice fel, a misticismului religios, m-a îndemnat să revăd cu ochii minții rosturile dialogurilor sale cu Thomas Morus și William Mountjoy sau a polemicilor cu Urlich von Hutten și Martin Luther; m-a determinat să regândesc trăsăturile caracteristice
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]