7,566 matches
-
femeia gravidă este călcată în picioare de ceilalți și reacționează, spre iritarea și uimirea celor din jur. Crohmălniceanu imagina în Alte povestiri insolite o situație asemănătoare în care imaginea din oglindă nu mai asculta de �stăpîn". Însă, în acel caz, fantasticul era asumat. Veronica A. Cara exploatează anomalia pe plan psihologic și chiar social. Acel dublu deformat fizic al tinerei zvelte și elegante prilejuiește pasaje de analiză profundă. Ruptura psihică este și de natură socială. Personajul feminin (pe care-l vom
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
A. Cara are meritul de a fi identificat acest tip de alienare în rîndul tinerilor care au �prins" schimbarea în plină adolescență, în plină formare. Trecerea la urban este vizibil benefică. O altă proză bună este 24 iunie. Apoi intruziunea fantasticului devine rețetă și echilibrul se rupe - delirul înlocuiește construcția atentă. Iarăși apar influențe fruste, afișate aproape ostentativ, dar cu inocență. În Omul negru, atmosfera (și intriga) se aseamănă de multe ori cu aceea din La țigănci, apoi migrează spre Cezara
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
Care e istoria (paralelă) a filmelor de la Hollywood și a epocii cuceririi vestului? șamd. Toate aceste întrebări duc în capitolul Made in USA, la concluzii neașteptate, admirații sincere sau nostalgii fără leac, fascinație și dezaprobare sau reținere. Și la constatarea "fantasticei puteri de autoreglare" (Carmen Firan) de care națiunea americană a dat și dă în continuare dovadă. în periplul acesta social, economic, cultural, în general, plin de palpitul cald al amintirilor, ne ajută și fragmentele literare, în final creionîndu-se o Americă
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
audiat la București. Eschenbach construiește în mod eficient o muzică ce dispune ea însăși de o construcție fermă; mă refer la structurarea momentelor opus-ului simfonic coregrafic care este Ritualul primăverii de Igor Stravinski, la ultimele două părți ale Simfoniei fantastice de Hector Berlioz, o realizare - am mai notat-o - deloc fantastică... dar corectă în portretizarea imaginilor quasi cinematografice în "Drumul spre eșafod", în "Visul unei nopți de Sabat"; a lipsit misterul seducției în scena valsului, a balului, o scenă realizată
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
dispune ea însăși de o construcție fermă; mă refer la structurarea momentelor opus-ului simfonic coregrafic care este Ritualul primăverii de Igor Stravinski, la ultimele două părți ale Simfoniei fantastice de Hector Berlioz, o realizare - am mai notat-o - deloc fantastică... dar corectă în portretizarea imaginilor quasi cinematografice în "Drumul spre eșafod", în "Visul unei nopți de Sabat"; a lipsit misterul seducției în scena valsului, a balului, o scenă realizată de o manieră pozitivă, cu nesigure intervenții ale suflătorilor. De o
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
șocului vizual și baletul montajului, mai puțin poezia narațiunii - este palpitant pentru publicul uniformizat, în care copiii sînt considerați precoci, iar adulții arierați. Rămîne valabilă totuși și definiția călinesciană a basmului - "oglindire a vieții în moduri fabuloase". Cum altfel decît fantastică ar putea fi calificată performanța de a te împrieteni la toartă prin intermediul ecranului cu un căpcăun ca Shrek - singuratic, taciturn, irascibil, într-un cuvînt timorat de faptul că-i urît! Urît într-adevăr, dar simpatic foc cu urechile pîlnie și
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
în scris "ce se poartă" și romanul său este plin de astfel de intuiții. Se poartă, spre exemplu, secta: nu mai există film de acțiune la televizor sau roman contemporan fără o mică sectă ciudată. Se poartă ficțiunea fără limite, fantasticul amestecat cu realismul, proza ritmată, discursul psihotic etc. Defectele nu lipsesc. În primul rînd autorul nu încalcă nici o limită, nu mizează pe spiritul de frondă care ar fi fost necesar pentru "trezirea" cititorului (un exemplu sugestiv: unele cuvinte grele apar
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
ci și metaforă a sărăcirii fostei burghezii în anii '50. Lumea se transformă în poveste (o fractură provocată de medic pentru a îndrepta oasele sudate greșit devine pretextul aventurilor lui Peroneu pentru salvarea frumoasei Tibii), sau alunecă în senzorial și fantastic. întîlnirea cu lumea nu corespunde hărților (în sens larg), realitatea văzută capătă caracteristicile ochiului care o privește, plină de mari zone albe, acoperită de poveștile prin care nu transpare urîțenia. Și ieșirile în lume sînt reîntîlniri cu imagini îngropate în
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
română atît de fascinată de monumental. Construcțiile în filigran ale lui Bănulescu, interpretate în fel și chip, au fost artificial fixate, precizează autoarea monografiei, într-un cadru imobil de "sentenții generalizante" cum ar fi "realismul folcloric", "caracterul mozaicat al operei", "fantasticul de coloratură mitologică"; Monica Spiridon observă și obsesia criticii literare de a descoperi afinități cu "o serie nelimitată și heteroclită de precursori". "Prozele lui Ștefan Bănulescu nu sînt nici fantastice, nici mitologice, nici miraculoase", este de părere autoarea monografiei, care
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
generalizante" cum ar fi "realismul folcloric", "caracterul mozaicat al operei", "fantasticul de coloratură mitologică"; Monica Spiridon observă și obsesia criticii literare de a descoperi afinități cu "o serie nelimitată și heteroclită de precursori". "Prozele lui Ștefan Bănulescu nu sînt nici fantastice, nici mitologice, nici miraculoase", este de părere autoarea monografiei, care alege pentru a le caracteriza cuvîntul inefabil, preluat de la un personaj care "expune" principii estetice aparținîndu-i fără îndoială autorului însuși, într-o proză care poartă exact acest nume: Inefabilul (în
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
celor două zone de civilizație la care se referă romanul, 'Urbea Natală' și 'Orașul Străin', îi permite autorului să amestece inteligent și seducător elemente identificabile în realitate (Sacra Silvă unde se fac filmele este desigur Hollywood-ul) cu altele situate în fantasticul cel mai pur (aparatul de alungat norii, datorită căruia în Urbea Natală nu plouă niciodată). Presiunile exercitate de elementele de modernitate asupra societății patriarhale aproape primitive a Urbei Natale sînt o inepuizabilă sursă de umor, atît prin cuvintele inventate în
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
simțurilor sale, slăbiciunile acestei inteligențe, fondul fără nici un punct de reazim, nu numai sentimentele mele pentru el s-au îndulcit, dar am sfîrșit prin a-mi fi drag și a avea un fel de compasiune pentru o fire atît de fantastică și de muncită, în care arama și diamantul sunt legate împreună spre a da iluzia unui inel ducal. Căci cu toată aparența calculelor și izbînzilor lui, Caragiale e un mare vizionar - ceea ce e de recunoscut spre onoarea sa". Să observ
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
în viață, un singur volum, Omul și umbra în 1946, firește la Editura Fundației Regale pentru Literatură și Artă, aflată, cum se știe, sub conducerea prietenului său bun Alexandru Rosetti. A fost ultimul tren, pentru că, apoi, proza sa, de formulă fantastică, nu ar mai fi putut apărea decît postum (scriitorul a murit în 1968, trăind, pînă atunci, din stilizări și traduceri pe care i le procura soția sa, secretară la ESPLA și la Editura pentru Literatură Universală, pe care o știam
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
un club Mateiu I. Caragiale (clubul Curtea Veche) (după volumul Ion Barbu în scrisori, ediție de Gerda Barbilian și N. Scurtu, Ed. Minerva, 1982). Despre volum a scris favorabil Șerban Cioculescu (în R.F.R., ianuarie 1947), semnalînd, cu bucurie, îmbogățirea literaturii fantastice în epica românească, relevîndu-i curiozitatea intensă de psiholog și factura viguroasă de logician. Să încep și eu cu comentarea primelor două nuvele (schițe?) alese de Ion Barbu. Ochii reflectați e o narațiune curioasă și stranie care surprinde existența unui om
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
și dispăru. Cînd servitorul se trezi din leșin, în odaie se răspîndiră miasmele morții iar oglinda de altădată devenise o sticlă oarecare prin care se vedea dincolo un zid vechi și urît". E vorba lui Ion Barbu, o tipică nuvelă fantastică, din care umanul, dispărînd, rămîne numai geometria lui, și ea fostă. Inspirată e, desigur, și Ceasornicul din turn, lucrată, și ea, în tonuri stranii. Într-o seară de iarnă zece prieteni stau roată și ascultă povestea ciudată a amicului lor
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
în umbra sa. Numai cînd apunea soarele, trupul său vertical își recăpăta consistența materială dar, în lumină, el se furișa în mantaua umbrei, în timp ce glasul, care ținea de viața lui adevărată, dispărea atunci cînd dispărea și umbra". În despărțămîntul literaturii fantastice românești, Oscar Lemnaru și-a găsit locul său umbros. Dl Mircea Braga, coleg de generație, a avut fericita idee de a restitui acest unic volum al lui Oscar Lemnaru. Și i-a adăugat, lăudabil, în sumar, o addenda constînd în
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
coleg de generație, a avut fericita idee de a restitui acest unic volum al lui Oscar Lemnaru. Și i-a adăugat, lăudabil, în sumar, o addenda constînd în fragmentul de roman neîncheiat și eseuri strălucitoare, inclusiv unul, intitulat chiar Romanul fantastic. Dl Mircea Braga a făcut, prin restituirea întreprinsă, o faptă de istoric literar demnă de toată lauda. Iar studiul introductiv e învățat, pătrunzător, călăuzind fericit lectura. Oscar Lemnaru, Omul și umbra. Ediție îngrijită și prefață de Mircea Braga. Editura Alfa
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
abordare se încadrează spiritului postmodern de "gender issues", țesut în bulversanta textură parodică. Ca roman politic, Rușinea seamănă cu Toamna patriarhului, e tot o parabolă a dictaturii, în spațiul Pakistanului-palimsest, în care istoria reală se diluează în mit și narațiune fantastică. Islamabad, orașul din "coasta lui Rawalpindi" e confundat cu "sfânta câmpie Arafat de lângă Mecca Sharif" de către ascetul Maulana Dawood (personaj-întruchipare a irealismului de orice fel, un guru senil și venerat). E un roman despre politică, despre armate glorioase sau înfrânte
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
scheletelor pentru cadavrul unui spînzurat. În corelație cu titlul volumului (Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce), această imagine nu numai că surprinde și incită la lectură, dar creează și un anumit tip de așteptări, direcționează receptarea în sensul disponibilității față de elementul fantastic, pregătește decolarea către un tărîm straniu, populat de cadavre înzestrate cu simțul umorului (desigur, negru) și de vrăjitoare exuberante. S-ar părea că această lume este una a farselor macabre, a conflictelor insolubile și a răzbunărilor sadice. Bineînțeles că deocamdată
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
pînă la Tache de catifea al lui Agopian. Meșteșugitele și pline de osîrdie isprăvi ale iscusitului Zăpodie dau la iveală, pe lîngă spectacolul lingvistic, un remarcabil spirit ludic și o extraordinară inventivitate atunci cînd este vorba de a născoci creaturi fantastice, animale desprinse parcă din bestiariile medievale, știme viclene, dulfi procleți, caloieni, moroi, baba-cloanțe, gheșperițe, toate existînd - mai e nevoie să o spunem? - în și prin limbaj: "Și Zăpodie urcă îmbrîncind hulubi de fel mîncătot/ hărpii măgăoaie cîte-un nătîicot/ pajeri cu
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
Păcat că autorul nu a făcut apel la cele cinci volume de Discursuri parlamentare, care erau, cînd și-a scris cartea, în întregime publicate. Desigur, Eminescu poetul l-a pus în umbră pe prozator. Și, totuși, "Eminescu este un povestitor fantastic, căruia i se impune nu observarea realității, ci recompunerea ei vizionară, grea de semnificații adînci", operează, în proza eminesciană, și arta portretului (Dionis, de pildă) și ironia romantică. Prin Creangă vorbește, de fapt, poporul român (cu deosebire latura sa moldoveană
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
selecții de filme-vedetă, marea revelație și adevărat coup de coeur pentru tânăra generație de spectatori-cinefili, a fost Miracolo a Milano/ Miracol la Milano, unde Vittorio De Sica aliază în mod magic, după o rețetă doar de el cunoscută, realismul și fantasticul, umorul și poezia, gagul și tragicul, gentilețea și sarcasmul, pentru a ne pune în fața unei capodopere în care se recunosc influențe creator asimilate din Chaplin, dar în care, totodată, se reperează motive și teme ce au inspirat, printre alții, pe
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
existenței mele aceste ore de încîntare"), nici dacă vede filme (e unul din cei mai buni cunoscători în ale cinematografiei dintre intelectualii noștri), nici dacă citește romane polițiste sau proze SF. A alcătuit de altfel o excelentă antologie de proză fantastică românească la începutul anilor '80. N-am întîlnit cel puțin în aceste texte vehemența care i se reproșează de cele mai multe ori. A spune despre Sadoveanu sau Călinescu că au făcut incredibile compromisuri politice și a le comenta ca atare nu
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
înclinația spre fantastic a autorului său. Gabriel Chifu știe foarte bine cum să dozeze și cum să îmbine evenimentele obișnuite cu cele neobișnuite, cum să facă să survină supranaturalul pe un fond de povestire solid ancorată în realitatea timpului nostru. Fantasticul său se inspiră din lumea miturilor, legendelor și credințelor europene, mai vechi sau mai recente, dar se naște deopotrivă din vacuitatea zilelor și din deriva psihologică a personajelor. Este vorba așadar despre o povestire care acumulează detalii minuțios descrise din
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
știe că lumea nu se mărginește doar la frontierele realității, tot așa cum un comentariu despre introducerea într-o viziune artistică a unui element străin de sistemul de referință al viziunii respective ar putea fi interpretat drept un autocomentariu la referințele fantastice ale romanului ce se pune astfel pe sine însuși în discuție. Scena din cafeneaua din Ulm, petrecută între ispititul de diavol Matei Pavel și ispititorul ori manipulatorul Satan-Sigfreid, are rolul de a dezlega ,,misterele", mai mult sau mai puțin previzibile
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]