1,195 matches
-
trăiește modest, ca „dascăl slavonesc”, traducător de documente și caligraf. Principala lui operă este un Hronograf scris în 1814. D.E. reia vechea specie bizantină într-o epocă târzie, de tranziție între veacuri și mentalități, hazardându-se a da, naiv și fantezist, o viziune europeană asupra evenimentelor istorice. Are la îndemână doar scrieri minore, de propagandă antifranceză, tipărite la Viena, Buda sau Moscova, buletine și „gazeturi” franțuzești și germane, o cronică a slovenilor, cronografe grecești. Surse interne sunt stolnicul Dumitrache, Genealogia Cantacuzinilor
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
de om sobru, ce pune ordine în excesele ocupanților, sau Prozorovski, ce aruncă turcilor injurii pitorești. Cu mari digresiuni sunt narate luptele dintre turci și ruși din perioada 1806-1812. D.E. intercalează în cronica sa, după surse precare, istoria lungă și fantezistă a lui Napoleon Bonaparte. Despre revoluția franceză, cronicarul dă explicații naive, în spirit neaoș muntenesc. Cronica se încheie cu rezumatul campaniei lui Napoleon în Rusia. În plină epocă fanariotă, scrierea anunță balcanismul literar, oferind pagini de proză de un crunt
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
și sub numele comun de A. Mirea). Articolul-program, Înainte!, este semnat de cei doi poeți, iar poemul Cumpăna, cu valoare programatică, apare cu semnătura A. Mirea. În primul număr mai sunt prezenți Mihail Sadoveanu, Natalia Iosif, Ilarie Chendi. Rubrici: „Cronica fantezistă” (de A. Mirea), „Efemeride”, „Note și reflexii”. Ilarie Chendi își publică o parte din Fragmente literare (volum anunțat „sub tipar”). Un text celebru, semnificativ pentru orientarea publicației, este Cărți pentru popor de Mihail Sadoveanu (1910). C. e o foaie tipică
CUMPANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286581_a_287910]
-
aceste aranjamente răspund condiționărilor organizaționale și concurențiale. De rezultatele segmentării strategice va depinde succesul unei strategii de portofoliu. Modul în care este realizată segmentarea condiționează și calitatea tuturor activităților analitice asociate portofoliului de afaceri. Dacă este realizată într-un mod fantezist, atunci posibilitatea de a utiliza baze de comparație statistice se va reduce, ca și relevanța comparațiilor care se fac. Din punct de vedere operațional, va fi greu de realizat în practică măsurarea rezultatelor activității sau sistemul de măsurare va induce
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
care o transcrie cu o plăcere similară aceleia etalate, pe alte coordonate, în rafinatele pagini din Ambasadorul. În Visul de iarnă al Isabellei. Insula (1996) sunt cuprinse proze scrise în registru ludic și oniric, care configurează o lume de carnaval fantezist, cu figuri și întâmplări parcă desprinse din universul desenelor animate. Imaginația povestitorului este prodigioasă, iar discursul său, dens, este modulat cu virtuozitate într-o structură original construită. Tratatul de caligrafie (2001) cuprinde, sub titlul rubricii din revista „Contrapunct”, o parte
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
Rromânca, Savantul sunt persiflate șovinismul, snobismul, imoralitatea femeii, găunoșenia unor pretinși oameni de știință. Chiar dacă acest ciclu nu s-a realizat, opera întreagă a lui C. mișună de asemenea „moftangii”. În „Ghimpele”, „Claponul”, „Moftul român”, unde îi apar cronici satirice, fanteziste, literare, scriitorul își caută cu înfrigurare uneltele, recurgând la formule și scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. El practică acum un comic alert, ușor, compunând „gogoși”, „curiozități”, „zigzaguri”, uzând de alegorii și de hiperbola dibaci meșteșugită, debitând cu vioiciune
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
care pleca după o activitate de șase luni, răstimp în care tipărise aici editoriale politice semnate cu inițiala C. sau cu pseudonimul Falstaff, articolul În Nirvana, scris la moartea lui M. Eminescu, cronici dedicate evenimentelor politice ale zilei și cronici fanteziste iscălite când Hans, când Nastratin ori Zoil. Cu acest ultim pseudonim erau semnate și cronicile teatrale ale fostului director de teatru, păstrând încă în suflet urmele dezamăgirilor și necazurilor, dar scriind totuși cu obiectivitate. Îngăduitor cu „producțiile teatrului național”, el
CONSTITUŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
Între Alfa și Omega, București, 2003. Repere bibliografice: Constantin Ciopraga, Poezie: Vasile Constantinescu, CRC, 1971, 19; Mihai Dinu Gheorghiu, Fantezii reversibile, CRC, 1978, 51; Mircea Scarlat, Vasile Constantinescu, „Am inventat o planetă”, RL, 1979, 30; Liviu Leonte, Lirică cerebrală și fantezistă, CRC, 1982, 11; Laurențiu Ulici, A patra stare, RL, 1985, 9; Tașcu, Poezia, 248-253; Al. Călinescu, Un ironist dezabuzat, CRC, 1986, 2; Val Condurache, Poezia ca rană deschisă, CL, 1986, 4; Ioan Holban, „Sfera cu raze inegale”, RL, 1986, 23
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
este deschiderea, la 9 decembrie 1955, de către G. Călinescu a rubricii „Cronica optimistului”. Replică la „Cronica mizantropului”, ținută în „Adevărul literar și artistic”, apoi în „Vremea” (sub semnătura Aristarc), această rubrică, de caracter atotcuprinzător (microeseuri literare, estetice, morale, confesive, reportericești, fanteziste etc.) exercita o putere magnetică de atracție, toți intelectualii, mai ales cei tineri, așteptând vinerea, ziua de apariție a C., cu nerăbdarea de a o citi. Din aprilie 1956, colaborează tot mai susținut, semnând articole și poezii, T. Arghezi. Din
CONTEMPORANUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286391_a_287720]
-
poporul”. În lucrarea Originele democrației române (1922), în care se ocupă de constituția „cărvunarilor” de la 1822, pregătirea juridică îl ajută să descifreze câteva dintre resorturile socio-psihologice ale „ponturilor” avansate de boiernașii moldoveni, dar aceste rezultate oneste sunt umbrite de interpretări fanteziste și de înlocuirea documentului cu intuiția și cu arbitrarul concluziilor. Înființează revista „Cărvunarii”, apărută în două serii, în 1927 și în 1931, și trimisă gratuit „întregii elite sociale a țării”. În numele propriului „cărvunarism”, B. anunță „falimentul capitalismului”, sistem social față de
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
societatea românească a epocii. Ambiționa, asemenea lui Cezar Petrescu, la o frescă socială. Acaparantă se dovedește preocuparea pentru refacerea unui traseu al istoriei românești după o schemă foarte personală. În volumul Cărvunarii (1928) se află mai curând succinte tablouri istorice, fanteziste în mare parte, cu deosebire când au în vedere „viața zbuciumată și moartea silnică a comisului Ionică Tăutu”, dar apropiate de verosimilul artistic atunci când se referă la Ioniță Sandu Sturza, primul domn pământean după fanarioți. Adevărata ivire a „izbăvirii naționale
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
nu e niciodată nevinovată: lenea dospită a dovleacului, școala orătăniilor de curte au un ricoșeu semantic bătând înspre sensul ordinii sociale (Horă în grădină, Horă-n bătătură, Hora lui Esculap). Din perspectiva unui polemism moral și politic, sub masca improvizației fanteziste și libere, a paradoxului, a predicației ilogice, e abordată o lume pe dos. Ambivalența ironiei, care are o față critică și una anarhică, răspunde întru totul intențiilor autorului și formulei ludice alese. Una sută una poeme, apărut în plină perioadă
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
la Miron Radu Paraschivescu, în Cântice țigănești, nivelul unei „localizări” a modelului străin (García Lorca, Romancero gitan), sugerând un etos balcanic, al ludicului cu fond grav, ca în antologica baladă Rică. După război, câțiva poeți importanți vor diversifica gama b.: fantezistul Leonid Dimov, Ioan Alexandru, cu Imnele sale, amintitoare, ca atmosferă stilistică, globală, de tradiția bizantină și ortodoxă a lăudării luminii lumii, divin miracol de toate zilele, precum și Ion Gheorghe (Cavalerul trac), dar și textualistul „prozaizant” Mircea Cărtărescu (Levantul), cultivator al
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
sau Fănuș Neagu pe o pasionalitate ardentă și frustă (Pădurea nebună) sau pe experiențe de aventură picarescă purtând urmele istoriei trăite (Jocul cu moartea, Îngerul a strigat) la alegoria fals „istorică” realizată de Eugen Barbu în Princepele, ori de la parabola fantezistă din Cartea de la Metopolis a lui Ștefan Bănulescu, cu jocurile ei aluzive (în special din „feeria lumii bizantine”, pusă sub semnul duplicității și al suspiciunii cvasigeneralizate) și până la pamfletul (în esență, politic) direct, sarcastic, la I. D. Sârbu, în Adio, Europa
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
fi aflate versuri pline, meșteșugite, somptuoase uneori, alerte alteori, cu vădite delicii de coloratură lexicală și cu virtuozități de rimă și ritm. Și în proză scriitorul este ispitit de elementul fantastic. Ciclul Heptameron (1861) cuprinde câteva povestiri care utilizează înscenarea fantezistă, narațiunea rămânând, de fapt, în planul real, ca mai târziu la D. Anghel, dar și altele care imaginează subiecte din epoci legendare, în reconstituiri cu un caracter fantast. Mai târziu, în romanele Biciul lui Dumnezeu (1884) și Fontana zinelor (1896
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
dezabuzat-cinic spectacolul unei epoci dure, cuprinse de marasm (e vorba de anii ’50-’60) - ecourile romanului existențialist. Sedus de plăcerea relatării, autorul aduce în scenă o galerie grotescă, un spectacol caricatural și, interesat excesiv de atmosferă, aglomerează reportaje de călătorie (adesea fanteziste) și referințe livrești, centrifugând substanța epică. În pofida interesului coerent pentru o epocă abia încheiată, istoria e văzută tot ca simbol și parabolă, la fel ca și în O lume de câștigat, roman parțial publicat (ca serial) în câteva reviste, rămas
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
de analiză pentru a diferenția memoriile apocrife - le numim noi - de tip"martor ocular autentic" de cele"cosmetizate" și lipsite de obiectivitate. În egală măsură, fiindcă lucrarea noastră urmărește scoaterea la lumină a unor documente considerate de unii literați drept fanteziste și neautentice, dorim să reamintim că nu ne-am propus detronarea literaturii științifice și declanșarea unei polemici privind autenticitatea literaturii oficiale, ci vrem să subliniem că, pentru obținerea viziunii de ansamblu, trebuie să privim subiectul ales din toate perspectivele, iar
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
prezentarea unei imagini de ansamblu a circumstanțelor producerii unui eveniment și a desfășurării faptelor care îl preced Memoriile 16 apocrife prezintă o altă imagine a evenimentelor, conspirațiile și înțelegerile secrete fiind baza pe care se construiește povestea. De multe ori fanteziste, prezentând puncte de vedere diferite, memoriile apocrife reamintesc, un motiv comun: capetele încoronate, monarhii europeni, erau oameni, cu viciile și pasiunile lor. Deciziile acestora nu erau rezultatul negocierilor oficiale, ci al înțelegerilor între diverse grupări politice. Din acest motiv, de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
utile demonstrației sale, și anume că misienii pe care îi evocă Homer în Iliada (XIII, 5-7) erau localizați în Tracia, la Dunăre, și nu în Asia Mică, excluzând în schimb informațiile care i s-au părut a fi inutile sau fanteziste. Nu se poate exagera, considerând că dacă autorii antici greci sau romani nu au consemnat un fapt înseamnă că acel fapt nu a existat (neconvingătorul argumentum ex silentio). în primul rând, o parte dintre cărțile scrise în epocă s-au
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o intoxicare. Împăratul începu să lovească cu degetele sacadat într-o masă. - Nu mai înțeleg nimic. Știm cum o să atace, e chiar probabil să o facă în două feluri, și cu toate astea noi nu ne apărăm deloc. Ideea asta fantezistă a ta... Maestrul quinților îi aruncă împăratului o privire rece. - V-ați întrebat vreodată care a fost adevăratul motiv al înfrîngerii noastre? Care a fost principiul general care ne-a făcut incapabili să îi nimicim? - De multe ori, răspunse Bella
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un conflict. Quinții plecară privirile în pământ. - Nici un străin de Quintarat nu a avut vreodată ocazia de a vedea bisturiile... - Sunt morți acum, Maestre, protestă slab Vilerte. - N-are nici o importanță asta. Quintaratul nu-și poate permite soluții atât de fanteziste precum folosirea bisturielor ca arme. Acum hai însă să mergem în adăpostul lui Kasser! S-ar putea să vină să îi caute. Faceți ce credeți că aveți de făcut, dar nu uitați sursa de energie pe care i-am adus
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Comte, pentru a-și încheia canonic acest prim ciclu universitar, mica bucurie a celor "trei stări", de natură să ordoneze funcționarea "marșului spiritului uman". Este o plăcere intelectuală costisitoare din punct de vedere social, al cărei caracter, considerat subiectiv sau fantezist, nu riscă să ne sporească legitimitatea "științifică" aparent contrazicîndu-ne intenția de pozitivitate. Și totuși, cel mai bun mod de a renunța la orice tip de cercetare a cauzelor propriei epoci metafizice nu constă oare în punerea în evidență a globalității
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
trimitere la cunoștințe din alte domenii); b) analogia personală, cerându-se fiecărui participant să se transpună sau să se identifice cu problema (faptul) de rezolvat; c) analogia simbolică, făcându-se apel la soluții artistice (imagini, simboluri, cuvinte, sintagme); d) analogia fantezistă (șocantă, care sfidează simțul comun și experiența cunoscute, ignorarea provizorie a legilor și preceptelor). 2) Transformarea problemei neobișnuite În ceva obișnuit, familiar. Ceea ce presupune obișnuirea treptată a participanților cu problema lansată În discuție, cu varietatea aspectelor sau componentelor acesteia, cu
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de interes geografic, geologic, biologic, antropologic, astronomic ori din domeniul industriei, al economiei agrare sau al medicinii chirurgicale etc., toate acestea aduc la scară perceptibilă realități care anterior nu puteau să facă decât obiectul unor ipoteze sau al unor descripții fanteziste ori supoziții pur teoretice, speculative. (Unexemplu spectacular Îl poate constitui, În această privință, emisiunile televizate de pe lună, filmele științifice și fotografiile realizate cu prilejul primeloraselenizări ale omului ș.a.) Demonstrația timpului. Imaginile audiovizuale au marele avantaj că pot să prezinte În
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
grecească: ea face trimitere la o angină violentă care-l obligă pe bolnav să scoată limba, ca un câine care gâfâie de căldură. Pentru un filosof despre care eu unul am zis că are îîncă din copilărie, și din cauza educației fanteziste, tatăl impunând învățarea latinei înaintea francezei) o limbă moartă în gură, o limbă maternă care-i mai întâi paternă, și mai apoi un idiom pe care nici o persoană în viață nu-l mai vorbește, doar marii morți care bântuie viața
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]