812 matches
-
spital. Știi ce se vede de pe această culme de munte numită Aventură la 18 ani? După ce am făcut un ocol ca să evităm gărzile de la ieșirea principală din oraș, se vede un soare roșietic scăldînd cîmpul ud și negru și șoseaua fantomatică mărginită de grămezi de zăpadă apoasă, la primele ore ale dimineții de 1 ianuarie, și eu stînd copleșit În mașina tatălui meu tăcut. Copleșit? Asta se vede? Da, copleșit. Regrete, durere. Cu sufletul prins Într-un clește. Se vede asta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
s-ar fi lăsat o pâclă. Diane, care-și plimba degetele peste niște bijuterii ieftine, fără intenția de a le cumpăra, le lăsase brusc din mână. Cum se afla în centrul uneia dintre sălile laterale, privind cum se mișcau siluetele fantomatice, se simțise năpădită de un val de frică, izvorâtă din suflet, de parcă ar fi fost brusc transportată în iad. Îi plăcea la Bowcock, unde lucrase pe vremuri; era un loc în care se simțea în siguranță, prietenos, viu colorat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
face să nu semene cu nimic altceva? O subită reorientare a lumii în jurul unui unic punct iluminat, în timp ce tot restul intră în umbră. Totala transformare a ființei corporale, o sensibilizare electrică a nervilor, o tandră nerăbdare a epidermei. Omniprezența unui fantomatic simț al palpării, al nevoii de a atinge. Alerta tuturor organelor. Necesitatea stringentă a prezenței celui iubit, nevoia inexorabilă de a-l avea aproape, dorința obsesivă de celălalt. Focul care scapără, soarele care expandează, frumusețea reînnoită a tuturor lucrurilor. Certitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte mulți bani, de casa frumoasă din Crescent, de un valoros teren de construcții în spatele țesătoriei. William își dădea acum seama în ce măsură averea îi susținuse moralul, îl făcuse să se considere solid și real. Și cât de străveziu și de fantomatic se simțea acum! Puțin mai devreme, Tom McCaffrey își făcuse drum prin ploaia lividă, în direcția Papucului, ținând într-o mână o umbrelă deschisă deasupra capului și în cealaltă un buchet de lalele galbene. Se simțea neobișnuit de ridicol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cenușii; crinii care-și scuturau parfumul / Peste cadavrul nesfârșitei nopți etc.) și cutreierând acest domeniu al imaginației, privind cutezător (ochiul meu rănit privea spre astre), romantic, când ziua și cu noaptea se-mpăcară, continuându-și menirea, încercând să răspundă unei fantomatice depărtări, ale cărei date, deși imprecise, sunt promițătoare. Dincolo de toate orientările literare tangente, lirica lui Viorel Dinescu este înclinată spre o esențializare a imaginii, prin renunțarea la contactul cu imediatul, înlocuit cu un inventar intangibil, peste care ninge din aștri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
asemănătoare. Foarte frumos pictează verbal formarea și apariția pruncului pe lume - ca un surâs existențial. Tăcu este totuși un poet redutabil. Iar într-un pasaj despre „puerproiectivă” - această energie creatoare de om - încearcă să sugereze prezența ei chiar și materială, fantomatica, în forme palpabile sau psihice. A lua de partener pe Dumnezeu la conceperea copilului Iisus, după mine este o abdicare de la realitatea obiectivă și legica, o gratulație a unei fantezii patriarhale creștine menită să buimăcească pe analfabeții din epoca sclavagismului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
de fum, a unui imperiu care a dat fiori creștinătății. Zăresc și niște blocuri urâte, de tip cazarmă. Și cam atât. S-a înserat. Vântul e rece, tăios. Puntea s-a golit. Am rămas eu și încă doi curioși, umbre fantomatice în ceața serii. Ceilalți au renunțat, au coborât în cabine. Privind spuma care se revarsă în două "dune" albe de la proră, pe măsură ce vaporul despică apa, întunecată acum, încerc să-mi închipui cum va fi arătat călătoria lui Ovidiu spre Tomis
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
departe. Ploaie putredă. Una din acele ploi de toamnă care-ți răscolesc reumatismele * și care, în Europa, sunt un stimulent pentru "intelectualizarea" oboselii. Ceața s-a îngroșat, a coborât, vâscoasă, acaparatoare, până la jumătatea zgârie-norilor. Pietonii, zgribuliți sub umbrele, au devenit fantomatici... Emerson ne asigura, chiar din Boston, că sufletele americanilor sunt apăsate, de dimineața până seara, de umbra Judecății de Apoi. Oare cum se împacă asta cu siguranța arătată în afaceri? Sau de aceea sunt, oare, americanii atât de vulnerabili când
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nimeni. Ai înțeles? -Desigur. Nu voi spune nimănui. Știam ce va urma: să nu mai trec pe acolo dacă... -Cred că vom avea mult de lucru împreună..." Vom negocia fără încetare". Privirea lui întunecată mă străfulgera. Omul acesta devenise aproape fantomatic. -Crezi că ești urmărit? -Nicidecum. Sau sunt cumva? -Nu știu, mă întrebam doar... Îmi întinse mâna. Dacă nu poți veni, lasă- mi un mesaj la restaurant, la Giannis. -Și nu uita! Destinul !.. Îmi venea să zâmbesc. Parcă i-aș fi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
o lipsă aproape totală de percepție a mișcării. Lumea lui Sarah ajunsese să existe sub o lumină perpetuă de stroboscop. Nu vedea lucrurile în mișcare. Viața îi apărea ca o serie de fotografii nemișcate, legate între ele doar prin urme fantomatice de mișcare. Se spăla, se îmbrăca și mânca în momente disparate de timp. O întoarcere a capului declanșa un șir de diapozitive zăngănitoare. Nu putea turna cafeaua; lichidul atârna din ibric în țurțuri, iar dintr-un moment suspendat în altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sînge fără nume al acestui om și nu-i mai vedeam chipul așa cum Îmi apăruse la prînz. SÎngele și moartea acelui om deșteptaseră În inima mea o neagră prăbușire, aducînd deodată Înapoi lumea hidoasă a morții-În-viață cu nenumăratele sale Întruchipări fantomatice ale nebuniei și disperării și, pe căi enigmatice și imposibile, asemeni misterului de nepătruns al dragostei și al morții, secretul amar al acelui chip plin de viață strălucitoare Își luase locul acum printre Întruchipările morții ca să-mi tulbure mințile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am reușit. N-am reușit să ajung la izvorul său palpabil, n-am reușit să ajung la o certitudine fatală. Cuvinte, șoapte, rîsete, chiar și o fărîmă de carne trădătoare, toata țesătura uriașă și mișcătoare a acelei lumi crude și fantomatice era intangibilă și zbura pe lîngă mine, legenda veșnică și invincibilă a disprețului și a Înfrîngerii. Apoi, chiar cînd stăteam acolo, În stradă, groaza oarbă mă părăsi cu iuțeala de basm cu care apărea și dispărea totdeauna; pretutindeni În jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
este de fapt muzica tăcerii și a veșniciei. Furat de farmecul luminii vrăjite și al timpului, tînărul rămase o vreme cu ochii țintă la fantasticul piesaj În alb și negru ce gonea pe lîngă ei, măreț și ciudat, sub strălucirea fantomatică a lunii. În cele din urmă se ridică, ieși pe culoar, Închise cu grijă ușa În urma lui și porni spre capătul trenului străbătînd vagon după vagon, prin trenul grăbit, pînă ce ajunse la vagonul restaurant. Aici domnea strălucirea, mișcarea, luxul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cioc uriaș. Omul nu-și schimbase poziția absolut deloc și totuși tînărul sesiză de Îndată o schimbare subtilă, fatală, imposibil de precizat. Ce să fie oare? Se așeză din nou și rămase un timp cu ochii țintă la făptura tăcută, fantomatică, din fața lui. Oare mai respira? I se părea, era aproape sigur că vede ritmul respirației sale, mișcarea pieptului ros de boală, și totuși nu era sigur. Dar ceea ce vedea acum clar, În Întunericul luminat de lună, era un firicel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cel mult. Restul sunt povești de adormit studenții și valoarea diplomelor. Una din marile piedici în reforma educației este concepția că învățământul este al profesorilor și abia apoi al elevilor și studenților. Așa se explică încărcarea schemei educaționale cu școli fantomatice și cu profesori universitari asemenea, în instituții care se denumesc academice prin fraudă științifică. Din aceleași motive, există supraîncărcarea didactică a bieților "subiecți ai educației", cum pompos li se spune elevilor și studenților, în timp ce le este amanetat timpul liber și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
dulceagă ce emanase odată din cadavrul vîrît în sicriul de pe covorul din fața șemineului. îi luase două-trei săptămîni să dispară, dar el îl regăsea cînd intra pe neașteptate în încăpere, deși era conștient că acum era mai mult ca sigur ceva fantomatic și subiectiv. Printr-o despicătură a draperiei văzu o felie de cer incolor, cu nori negri zdrențuiți care pluteau ca un fum spectral. Sirena de opt fără zece de la fabrică jeli deasupra acoperișurilor orașului, iar el se ghemui și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toate bibelourile soră-mi, nu, nu mai suport! — Scuză-mă, Duncan, zise Drummond posac. O luă pe maică-sa și se luptă s-o scoată din cameră. Thaw plecă. Era o dimineață însorită și orașul puțea a parfum ieftin. Bîntui fantomatic prin preajma ceainăriei Brown, apoi stătu o oră sau două în atmosfera caldă, cu clinchet de lingurițe în cești. îl durea capul. O fată mărunțică se așeză lîngă el și-i zise: — Salut, Duncan, ești bine îmbrăcat azi. Puțin șifonat, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală. Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul de control al aparatului și-i privi mecanismul. Toate micile lămpi transparente iradiau lumina lor fantomatică. Deranjamentul era undeva în exterior. Gânditor, Gosseyn urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său mister. În fața ochilor avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aceeași gară periferică. De data asta, poate pentru că era la amiază, se găseau destule locuri libere, dar noi am rămas la fereastră ca să privim lanurile de porumb îngălbenite, apele nămoloase ale Sabarului, luncile albăstrii ale Argeșului și Neajlovul pierdut printre fantomatice mlaștini și întunecate păduri... Când am coborât în gara aceea, valuri de liniște senină m-au năpădit din creștet spre tălpi, ca să se scurgă în pământ. Mă amețeau, era bine. Trenul s-a dus mai departe, la Dunăre, o clipă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală. Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul de control al aparatului și-i privi mecanismul. Toate micile lămpi transparente iradiau lumina lor fantomatică. Deranjamentul era undeva în exterior. Gânditor, Gosseyn urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său mister. În fața ochilor avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
navei, își spuse Grosvenor. Își concentră atenția asupra unei ființe care se afla într-o zonă a planetei unde era încă noapte. De data aceasta, transferul fu și mai rapid. Se pomeni într-un oraș întunecat, cu clădiri și alei fantomatice și începu să intre în legătură cu diverși Rimi. Nu înțelegea clar de ce izbutea să stabilească un contact cu sistemul nervos al unora dintre ei mai ușor decât cu al altora. Poate că unii erau mai sensibili la stimulii lui. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
acelor tunuri atomice, mânuite fără nici un risc de către oamenii din navă. Oprindu-se la vreo jumătate de milă de scut, văzu cu neliniște niște umbre care se strecurau printr-o deschizătură din coasta navei. Erau "bărcile de salvare" ale oamenilor, fantomatice în lumină strălucitoare a hublourilor. Deschizătura se închise, iar uriașa sferă metalică se mistui în noapte, lăsând o dâră luminoasă, ca o galaxie. Timpul se târa, leneș, spre veșnicie. Ixtl plutea, deznădăjduit, prin noaptea nemărginită, gândindu-se fără să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
era de la Robert Sanchez. Subiect: Update. Înăuntru, fără nici un mesaj, era un rezumat al ultimelor informații de la echipa americană din Ierusalim către Washington. Aruncând doar o privire rapidă, înțelese mesajul lor: situația era cumplită. Discuțiile sunt reduse la o prezență fantomatică la sediul guvernului, cu o reprezentare la nivel minim din partea ambelor tabere. Progresul de acum mai puțin de-o săptămână, dinainte de asasinarea lui Guttman, pare atât de departe... două părți care fac schimb de învinuiri... zvonuri ostile din partea statelor arabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Întors instinctiv spre fereastră cu urechile ciulite, Înghețând. Mult timp nu a auzit nimic altceva decât urletul vântului. Destul de ciudat e că tăcerea aceea i s-a părut mai rău-prevestitoare decât sunetul acela straniu. Noaptea era plină de o Încremenire fantomatică, iar vântul urla fară de parcă ducea cu el mânia lui Dumnezeu, care spumega dintr-un motiv necunoscut muritorilor. Deși afară vântul biciuia pereții, aici, În casă, era o liniște nefirească. Hovhannes Stamboulian s-a simțit atât de profund descurajat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În fund, În timp ce teama plină de Încântare a primului său pas Îi strălucea În ochi. Dintr-odată, copilul a Început să zâmbească cu gura lui fără dinți și a rostit: — Ma-ma! Întreaga casă a căpătat o luminozitate rară, aproape fantomatică atunci când Shermin Kazanci și-a revenit din uluială și a repetat ca pentru sine: — Ma-ma! Acesta era cel de-al doilea cuvânt care ieșea din gura lui Levent, după ce experimentase un timp cu „Da-da“ și reușise În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]