2,195 matches
-
A. Mihai Eminescu și problema romantismului în literatura română. Traducere, prefață și indice de autori de Ariton Vraciu. Iași: Junimea, 1979, 328 p. (Eminesciana; 16) * IRIMIA, Dumitru. Limbajul poetic eminescian. Iași: Junimea, 1979, 472 p. (Eminesciana; 17) * CĂLINESCU, G. Avatarii faraonului Tlà. Ediție îngrijită, prefață, note, anexe și indici de D. Vatamaniuc. Iași: Junimea, 1979, 191 p. (Eminesciana; 18) * PAPU, Edgar. Poezia lui Eminescu. Ediția a 2-a revăzută și adăugită. Iași: Junimea, 1979, 256 p. (Eminesciana; 19) * LOVINESCU, E. Mite
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
jumătate de secol) din păduri, (re)iau totul în stăpînire. Și, uite, nu e nici anul de cînd cărările spre încoace erau gîtuite: staiii! nu e voie!, o luai pe altă cărare, pe alt versant, staiii! înapoi!, cei doi pîrîți faraoni își însușiseră (și) munții, staiii! nu! doar atît, să fi zărit de departe marele turn, doar atît, nu! înapoi!, helicopterul căpcăun zgîriind cerul nevinovat al Sinaiei, frig și frică, nu e voie! Peleșul dispăruse (pentru totdeauna?) și de pe ilustrate. Iată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înfăptuiască acești giganți? O, nu e vreme să nu-și găsească indivizii pe măsură! Vremea i-a scos la iveală (imediat, cum altfel?) pe artiștii de care avea imperioasă nevoie. Ființe oricînd disponibile, în stare oricînd să treacă de la un faraon la altul cu nonșalanță invidiabilă, au primit mandatul gras și s-au și apucat de treabă. Surogatele de concursuri, oblăduite de ce ce es (Cons.Cult. și Ed. Soc.) au netezit calea multora spre îmbogățire, în schimbul... în schimbul a ce? În schimbul unor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
americani împotiva regelui George al III-lea, cît și în cazul răzvrătirii prin care sînt răsturnate normele pervertite și restricțiile abuzive impuse de religiile deja stabilite. Revoluția Americană îi sugerează lui Blake o revoluție asemănătoare în Anglia; regele acționează că faraonii vechiului Egipt: pentru a-i pedepsi pe rebeli, trimite asupra lor urgii; dar coloniștii reușesc să devieze forțele distrugerii înapoi spre Anglia. Erdman a sugerat că Blake se referă la faptul că, în timpul războiului, în Anglia au izbucnit numeroase răzmerite
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
corul Arturo Toscanini TDK 2006 Dirijor: Soliști: Orchestră: Casă: Anul: Riccardo Chailly Violeta Urmana, Ildikó Komlósi, Roberto Alagna, Carlo Guelfi, Giorgio Giuseppini Orchestră și corul operei La Scală Decca 2007 Acțiunea Operei Locul acțiunii: Memphis și Theba în Egipt; epoca faraonilor Personaje: Aida, sclava fiicei faraonului, Amneris (soprana); Radames, condotier în gărzile egiptene (tenor); Amneris, fiica regelui Egiptului (mezzosoprana); Amonasro, regele Etiopiei și tatăl Aidei (bariton); Ramfis, Marele Preot al Egiptului (baș); Regele Egiptului (baș); Marea Preoteasa (soprana); Un mesager (tenor
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Dirijor: Soliști: Orchestră: Casă: Anul: Riccardo Chailly Violeta Urmana, Ildikó Komlósi, Roberto Alagna, Carlo Guelfi, Giorgio Giuseppini Orchestră și corul operei La Scală Decca 2007 Acțiunea Operei Locul acțiunii: Memphis și Theba în Egipt; epoca faraonilor Personaje: Aida, sclava fiicei faraonului, Amneris (soprana); Radames, condotier în gărzile egiptene (tenor); Amneris, fiica regelui Egiptului (mezzosoprana); Amonasro, regele Etiopiei și tatăl Aidei (bariton); Ramfis, Marele Preot al Egiptului (baș); Regele Egiptului (baș); Marea Preoteasa (soprana); Un mesager (tenor); preoți, preotese, căpitani, soldați, sclavi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de către egipteni, etiopienii s-au reunit din nou sub conducerea lui Amonasro pentru a invada Egiptul. Deja au cucerit Theba și se îndreaptă spre Memphis. Marele Preot a aflat deja de la zeița Isis numele condotierului care va conduce armata egipteană. Faraonul însuși va comunica astăzi numele celui desemnat. În sinea lui Radames speră că el va fi alesul El își exprimă iubirea pentru o sclava etiopiana, Aida (Celeste Aida). Radames este însă iubit în secret de fiica Faraonului (Auguste Mariette nu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
conduce armata egipteană. Faraonul însuși va comunica astăzi numele celui desemnat. În sinea lui Radames speră că el va fi alesul El își exprimă iubirea pentru o sclava etiopiana, Aida (Celeste Aida). Radames este însă iubit în secret de fiica Faraonului (Auguste Mariette nu-i atribuie acestuia nici un nume și astfel se evita diverse complicații istorice posibile) care intră în scenă și îl interoghează atentă. Ea îl suspectează pe Radames că iubește altă femeie și când apare Aida, schimbul tandru de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
El le spune că i-a convocat urgent din cauza pericolului maxim care amenință Egiptul. Un mesager intra și le aduce la cunoștință că hoardele etiopiene conduse de neînfricatul Amonasro a cucerit deja Theba. Tatăl meu - exclama Aida cu răsuflarea tăiată. Faraonul le cere tuturor să apere Egiptul sacru și îl numește pe Radames conducătorul suprem al armatei egiptene (Șu! Del Nilo al sacro lido). Amneris îi înmânează steagul egiptean, urându i să se întoarcă învingător. Aida, care împreună cu toți prezenți pronunțase
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
avea o confirmare deplină, Amneris admite că a mințit o în ce priveste soarta lui Radames, ceea ce aduce imediat o mare bucurie pe chipul Aidei. În fața evidentei Aida nu mai poate nega dragostea sa pentru Radames ceea ce atrage furia fiicei Faraonului. Aceasta îi spune Aidei că și ea - fiica Faraonului îl iubește pe Radames. Confruntarea dintre cele două femei o determina pe Aida că, după un scurt moment de sfidare, să implore umila indurare pentru soarta ei vitregă. Amneris însă îi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
o în ce priveste soarta lui Radames, ceea ce aduce imediat o mare bucurie pe chipul Aidei. În fața evidentei Aida nu mai poate nega dragostea sa pentru Radames ceea ce atrage furia fiicei Faraonului. Aceasta îi spune Aidei că și ea - fiica Faraonului îl iubește pe Radames. Confruntarea dintre cele două femei o determina pe Aida că, după un scurt moment de sfidare, să implore umila indurare pentru soarta ei vitregă. Amneris însă îi cere să asiste în calitate de sclava la festivități pentru a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
se află o mulțime de egipteni în delir, asistând la revenirea victorioasa a armatei egiptene (Gloria all’Egito, ad Iside). Urmează un dans și un marș triumfal. Radames pășește în piață sub un baldachin încadrat de 12 dintre ofițerii săi. Faraonul coboară de 408 pe tron și îl îmbrățișează pe învingător, iar Radames primește din mâinile lui Amneris coroană de învingător. Faraonul îi promite îndeplinirea unei dorințe exprimate, indiferent care va fi aceasta. Radames cere că prizonierii să fie introduși în
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un dans și un marș triumfal. Radames pășește în piață sub un baldachin încadrat de 12 dintre ofițerii săi. Faraonul coboară de 408 pe tron și îl îmbrățișează pe învingător, iar Radames primește din mâinile lui Amneris coroană de învingător. Faraonul îi promite îndeplinirea unei dorințe exprimate, indiferent care va fi aceasta. Radames cere că prizonierii să fie introduși în piață. Printre aceștia se află și Amonasro. Acesta este recunoscut de fiica sa, dar Amonasro îi cere să nu-i divulge
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
adevărată să identitate. Întrebat cine este, el răspunde că este tatăl Aidei și un simplu soldat care a luptat până când regele său i-a murit în brațe (Anch'io pugnai....). Amonasro implora milă pentru el însuși și pentru ceilalți prizonieri. Faraonul este dispus să accepte, dar Ramfis se opune. Etiopienii sunt o rasă inferioară care trebuie nimicita. Radames declară că fără regele lor luptător, Amonasro, etiopienii nu mai pot avea nici o speranță și cere eliberarea lor. Faraonul, la sfatul Marelui Preot
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și pentru ceilalți prizonieri. Faraonul este dispus să accepte, dar Ramfis se opune. Etiopienii sunt o rasă inferioară care trebuie nimicita. Radames declară că fără regele lor luptător, Amonasro, etiopienii nu mai pot avea nici o speranță și cere eliberarea lor. Faraonul, la sfatul Marelui Preot, decide un compromis: prizonierii vor fi eliberați, dar Aida și tatăl acesteia vor fi păstrați că ostateci. În final Faraonul îi oferă lui Radames mâna fiicei sale cu perspectivă că împreună cu această să moștenească într-o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fără regele lor luptător, Amonasro, etiopienii nu mai pot avea nici o speranță și cere eliberarea lor. Faraonul, la sfatul Marelui Preot, decide un compromis: prizonierii vor fi eliberați, dar Aida și tatăl acesteia vor fi păstrați că ostateci. În final Faraonul îi oferă lui Radames mâna fiicei sale cu perspectivă că împreună cu această să moștenească într-o zi tronul Egiptului. Radames primește oferta nedorită cu consternare. În atmosferă de mare sărbătoare, numai Aida și Radames își exprimă amărăciunea provocată de decizia
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ascunde în copacii din jur. Radames o întâmpină pe Aida cu bucurie, dar această nu-i răspunde în același fel. El încearcă să o liniștească spunându-i că după o nouă victorie asupra etiopienilor el va își va dezvălui secretul Faraonului și îi va cere mâna Aidei. Aida este sceptică și încearcă să-l convingă să fugă împreună (Fuggiam gli ardori inospiti). În primă instanță Radames refuză, dar în final accepta. Aida îl întreabă, aparent întâmplător, care va fi ruta armatei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și încearcă să o ucidă pe Amneris. Radames intrevine și îl împiedică pe Amonasro în această tentativă, dar totodată îi cere acestuia să fugă împreună cu Aida. Imediat Radames se predă Marelui Preot. Actul IV Tabloul 1. Un hol din palatul faraonului. Amneris așteaptă în fața ușii care conduce spre sala de judecată și ordona gărzii să-l aducă pe Radames în fața ei. Când acesta apare, Amneris îi promite să-l salveze cu condiția ca Radames să renunțe la iubirea să pentru Aida
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nerecunoscător și vrând să grăbească moștenirea, ticluiește o scrisoare către împărat în care îl arată pe Archirie ca trădător. Fără a sta pe gânduri, împăratul poruncește uciderea acestuia, zădărnicită însă de călău, care îl ascunde pe Archirie. La puțin timp, faraonul Egiptului îi cere împăratului să-i dezlege câteva enigme sau să-i plătească tribut. Ieșit din ascunzătoare, Archirie rezolvă enigmele (o cetate în aer, o frânghie de nisip etc.), iar nerecunoscătorul Anadan își găsește pieirea. Nota caracteristică este dată de
ARCHIRIE SI ANADAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285424_a_286753]
-
sau să-i plătească tribut. Ieșit din ascunzătoare, Archirie rezolvă enigmele (o cetate în aer, o frânghie de nisip etc.), iar nerecunoscătorul Anadan își găsește pieirea. Nota caracteristică este dată de maximele și proverbele care ilustrează fiecare situație, alături de ghicitorile faraonului și de fabulele pe care i le spune Archirie lui Anadan. Ca în cazul oricărei cărți populare, structura este comună pe întreaga arie de răspândire, dar povestirea este modificată și autohtonizată de fiecare dată. În versiunile numeroase care au circulat
ARCHIRIE SI ANADAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285424_a_286753]
-
și plusprodus, ca parte care trebuia să le rămână în procesul schimbului. Schimbul monetar înseamnă o satisfacere prin metode elaborate a unor gusturi din ce în ce mai complexe. De altfel, numai de lipsă de sofisticare nu putem bănui, de exemplu, camerele mortuare ale faraonilor pe care le-am descoperit în piramidele egiptene și nu numai. Chiar dacă nu vom avea o viziune globală asupra lumii, oamenii acelei epoci erau ființe sofisticate care duceau o viață sofisticată. Karl Menger vorbește despre "celebra călătorie a lui Bastiat
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
economiei, de toate crizele economice și financiare. Trebuie să mai spunem că într-adevăr crizele economice ale secolului XIX și XX sunt foarte virulente și de mare amploare, dar nu sunt singurele. Economia mereu a avut crize. Asta o știau faraonii, care erau obligați să-și conducă viața după ciclul naturii într-o economie agrară, dar a știut-o și Dioclețian atunci când a dat un edict care condamna la moarte pe toți cei care mai creșteau prețurile. Criza economică este vârful
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
care influențează mereu viața oamenilor. Legătura autorității cu moneda este una clară și începe odată cu apariția monedei. În acest sens spunem că moneda joacă un rol politic din momentul însăși al existenței ei. În Egiptul antic existau monede cu chipul faraonilor, iar Marile Imperii au considerat moneda, indiferent de formele sale, ca un dar venit de la conducători. Tot ceea ce reprezintă conștiința de sine umană s-a desfășurat sub semnul rolului pe care autoritatea conducătorilor (preoți sau regi) l-a jucat în
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
mai mare b. a civilizației antice, fondată de Ptolomeu I Soter (305-283 î.Hr.). Învățații pe care Ptolomeu al II-lea Philadephul (283-246 î.Hr.) i-a chemat în Egipt au fost atrași nu numai de traiul liniștit pe care îl oferea faraonul de stirpe grecească, ci mai ales de bogăția b. Museion din Alexandria, rulourile ei trecând de 700 000. Erau adunate aici nu numai creațiile filosofiei, literaturii și științelor grecești, ci și majoritatea operelor egiptene, caldeo-asiriene, ebraice, persane, traduse în limba
BIBLIOTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
principii de viață normale (Chirică, Varlam, Fira) și cele dominate de egocentrism, oportunism derizoriu, fals moral (Ana, Nichita, Proprietarul). Amărâtul arhivar Chirică își consacră timpul, priceperea, economiile, își neglijează familia și își sacrifică imaginea publică pentru o aparentă himeră: calul Faraon al V-lea, „regele gloabelor”. El vede izbânda acolo unde toți declară, cu autoritatea verdictului definitiv, falimentul. La polul opus înțelegerii vieții, Nichita proclamă instinctul primar drept lege a existenței. „Cazul” Chirică poate fi considerat o variantă mistică a temei
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]