861 matches
-
Chicotea doar și-și aranja din când În când costumul sau se concentra foarte tare ca să-l atingă pe Caleb cât mai des și mai sugestiv posibil. Încă un tip În travesti (care etala un costum Întreg, cu sâni goi, fard de pleoape strălucitor și o basma alb cu negru, Înfășurată pe cap à la Yasser Arafat) veni la noi să ne anunțe că mașinile vor sosi peste câteva minute, ca să ne ducă la Bungalow 8, pentru „adevărata“ petrecere a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
până-n picioare. Sunt minunați și sunt cu adevărat o carte de vizită. Am spus eu așa ceva? m-am gândit. — În privința restului de chestii, asistenții lucrează chiar acum la pungile de cadouri. Au sticle de Grey Goose pentru avioane, rujuri și farduri de pleoape MAC, un exemplar din numărul de săptămâna asta din US Weekly, un bon de reducere de treizeci la sută la Barney’s Co-op și o pereche de ochelari de soare Kate Spade. — Nici n-am știut că Kate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dăruire. Totul se realizează prin tine însuți, prin propriile puteri. Nimeni din afară nu-ți va da. Străinul caută foloase. Mai este nevoie și de răbdare, adică să aștepți împrejurările favorabile și să-ți consolidezi fortele proprii. Până atunci, nu fard, nu imitații, nu maimuțărie. Avem nevoie de haină românească care să îmbrace nevoile noastre. De aceea, strig: române, respectă chipul dat ție de Hristos Dumnezeu, învățătura Lui și primește încrezător Crucea Golgotei, căci numai așa vei birui! Patrioții, adevărații buni
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
bate din palme, urlă și așteaptă. Forța idealului creștin s-a alterat de mult și speranțele luptei noastre gem neîmplinite. Trăim zile amare. Căldura frățească nu o mai întâlnim nici în biserică. Poruncile divine se mistuie în tăcere. Totul e fard, dosire și mașinal. Goană după ban și, ca pe timpul „indulgențelor”, care dă mai mult primește mai multă slavă, mai multă râvnă din ceea ce ți-ai dorit. Mântuirea se cumpără și parohiile se vând la prețuri diferite. Legionarii, Cruciații lui Hristos
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tragedie. își reaminti, deodată, vestibulul cel nou, părăsit, în care se plimbase în rătăcirile ei singuratice. Acolo era decorul shakespearian al tragediei. în umbra gradată a coloanelor nude, rotunde, netede, rămase cu gipsul aparent, peste care nu se mai așterneau fardul culoarei sau artificiul marmorei, figura hieratică a lui Hallipa, chipul torturat, de meduză, pe trupul de zeiță al Lenorei, capul stilizat al prințului și micul Puck, strania creatură răufăcătoare Mika-Le se așezau bine. In lumina care străbătea treptat rândurile aliniate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nu trebuie să te temi. Cu mâinile duse involuntar la scrot, Pran se dă înapoi până când se lovește de peretele jos al parapetului. Khwaja-sara șonticăie înspre el cu ochii săi înnegriți de kohl, străpungându-l de pe chipul bătrân, înroșit de fard. Încă tremurând de atâta agitație, face un efort să se calmeze, apoi își dă pe spate părul lung și flutură din mână devenind o ea, după care tușește și se îndreaptă, redevenind un el, apoi se relaxează în altceva, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acum e pentru voi Ajunul Anului Nou în astă lume. Cu numeroasele lămpi și multele voci vesele, întrunirea nu părea cu nimic diferită de un banchet obișnuit. Numai prezența războinicilor înarmați făcea ca un nor sumbru să plutească prin sală. Fardul și îmbrăcămintea lui Oichi și ale celor trei fiice ale sale dădeau petrecerii un aer incredibil de proaspăt și chiar elegant. Cea mai tânără dintre cele trei surori avea doar zece ani și, când vedeau fetița veselindu-se printre tăvile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
formată de epuizare, starea de vomă și faptul că mă simțeam nenorocită a pătruns dintr-odată o rază firavă a sentimentului de autoconservare. Dar când am încercat să mă târăsc pe scări, până sus, că să-mi dau cu puțin fard de obraz și cu rimel, drumul mi-a fost blocat de sora Monica cea maternă. Micul dejun trebuia să înceapă, iar eu nu aveam voie să mă duc nicăieri până nu terminam de mâncat. —Dar... am spus eu cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dejun revoltător s-a încheiat, am fost nevoită să râcâi mai multe tigăi uriașe și pline de grăsime. După care am luat-o la goană către camera mea, unde am petrecut douăzeci de minute aplicându-mi mai multe straturi de fard. Ceea ce era o treabă foarte dificilă. De fiecare dată când nu dormeam de-ajuns, mă căptușeam cu niște pete roșii pe față. Iar petele astea erau greu de acoperit fiindcă și atunci când foloseam câteva tone de fond de ten, ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înainte de bătălie. O mulțime de mâini s-au întins să-mi netezească rochia, ca să nu se șifoneze. — Ești așa de palidă! a cotcodăcit Jacques, care se vârâse prin ușa deschisă, ca să-mi mai înțepe o dată obrajii cu un aplicator de fard de obraz. Așa, ajum e mai bine, a concluzionat el, trimițându-ne niște bezele prin aer, pentru ca apoi să se îndepărteze de mașină. Tuturor mireselor li se face frică, mi-am spus, în vreme ce Bea mai turna trei pahare de șampanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Întinde mâna spre măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa se și aplecase să-l servească. În rochie lungă de voal, în mâini cu o tavă de argint. Goală, sub voalul violaceu. Mâini lungi, albe. Bust bronz, buzele roșii. Cearcăne de fard vânăt. Se apleacă spre urechea de curcan a turistului. Rochia de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui muzică o ascultă, pierdut, la casca prinsă peste urechile clăpăuge... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Se rotiră acum, amândoi, spre stewardesă. Dreaptă, în rochie lungă, de voal, transparentă. Goală, sub rochia transparentă. Aștepta, cu tava întinsă. Sticle colorate, pahare colorate, etichete colorate. Dreaptă, goală. Bucle blonde, mâini lungi, albe, chip suav, de băiat. Cearcăne de fard vânăt. Un trup lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi androginului. Buzele sale ritmau cuvinte cuvinte cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și eșarfe țipătoare, un stil pe jumătate punk, pe jumătate elegant care părea să exprime spiritul ei tineresc și sfidător. Acum, prin comparație, arăta de-a dreptul îngrijit. Părul îi era aranjat într-o tunsoare scurtă; nu avea pic de fard, cu excepția unei ușoare umbre de ruj pe buze; iar îmbrăcămintea îi era convențională până la cel mai mic amănunt: fustă albastră, plisată, pulover alb de cașmir și o pereche de pantofi maro, cu toc, banali. Fără cercei, doar cu un inel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de lungi și de frumoase la privit, încât era cu neputință să crezi că erau atașate de trupul unui bărbat. Dar efectul creat ținea de ceva mai mult decât de ajustările de suprafață, mai mult decât de haine, peruci sau farduri. Era prezentă lumina interioară a feminității și ținuta demnă, îndurerată a Tinei constituia o reprezentare desăvârșită a suferinței văduviei, un număr interpretat de o actriță cu un talent uriaș. Pe tot parcursul ceremoniei, nu a scos un cuvânt, stând în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Lucy, în vârstă de zece ani, și Devon, de cinci, la nivelul de jos. Interiorul casei de cărămidă era un muzeu viu de artefacte femeiești, cu galerii dedicate expozițiilor de sutiene și chiloței, uscătoare de păr și tampoane, cutii de fard și tuburi de ruj, păpuși și corzi de sărit, cămășuțe de noapte și ace de siguranță, ondulatoare de păr, creme de față și un șir nesfârșit, nesfârșit de pantofi. Mersul acolo era ca o vizită într-o țară străină, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să mă duc la baie să văd cum arăt. Nu e o priveliște plăcută. Arăt ca un travestit. Scot un șervețel și îmi șterg jumate din smacul de culoarea ciocolatei de pe față. Îmi dau cu ruj roșu aprins și cu fard de ochi albastru electric. Gata, deja încep să par mai vie. Apoi mă îndrept spre camera echipajului de zbor și verific grila ca să văd cine mai zboară cu mine azi. Îmi stă inima-n loc. Șefa echipajului e azi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
prea mic să fie mahmur! Sper să i se facă rău de la jeleurile alea (dacă o să le primească)! Sunt sigură că privirea ei a urcat spre gâtul meu și acum îmi examinează eșarfa, care sunt sigură că e murdară de farduri. Ei bine, va trebui s-o spăl când o să fiu la hotel și să sper că n-o să observe nimeni până ajungem la Boston. Vai, gândul la patul meu de la hotel. De-abia aștept să mă bag în el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Dar n-ar fi trebuit să remarci. Se numesc privire naturală. Se duce la oglindă și dă de câteva ori din gene, Îngrijorată. Îți sar chiar atât de tare În ochi ? — Nu ! zic ca s-o liniștesc și-mi iau fardul de obraz. Când ridic din nou privirea, Lissy se holbează la umărul meu. — Ce-i aia ? — Ce anume ? spun nevinovată și ating inimioara de stras de pe umăr. A, asta. Da, se lipește pur și simplu pe piele. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zâmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin până la refuz cu farduri. — Câte rujuri ai ? — Ăă, câteva... zic, Închizându-l repede. Poate că n-a fost o idee chiar atât de fericită să-l las să intre aici. Acum mi-a luat flaconul cu vitamine Perfectil și se uită atent la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în viața mea! spune Suze, plimbându‑și degetele pe ea cu admirație. Deci... câte geamantane ai la ora asta? Se uită la șifonierul meu, de pe care stau să cadă o valiză maro de piele, o geantă lăcuită și trei port‑farduri mari. Păi..., zic, ridicând din umeri cu un aer ușor defensiv, câte are toată lumea. Cred că mi‑am cumpărat destul de multe geamantane și genți de voiaj în ultimul timp. Dar ideea este că de ani de zile am umblat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe mine cea mai mică valijoară din lume, pe care o am de la un magazin cu cadouri pentru copii, din Guilford. E de pânză albă cu inimioare roșii cu tot felul de inscripții peste ele, și o folosesc drept port‑fard. — Ăsta e tot? zice Luke, uimit, și eu îmi înăbuș cu greu un chicot. Ha! Îi arăt eu cine își ia cel mai puțin bagaj. Sunt atât de încântată de mine. Nu am la mine decât trusa de machiaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cos... — Ești bine? mă întreabă Luke și eu îi arunc un surâs chinuit. Liniștește‑te, îmi spun apăsat. Doar... liniștește‑te. Pachetul o să ajungă mâine dimineață, deci trebuie doar să văd ce fac în noaptea asta. Bine că măcar am fardurile la mine... Am ajuns, zice Luke, oprindu‑se la o ușă și deschizând‑o. Ce părere ai? Uau. O clipă, toate grijile mele sunt spulberate, la vederea camerei enorme și aerisite. Acum înțeleg de ce îi place lui Luke atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
revelație... o rochie, spun, trăgându‑mi‑l pe cap - și, slavă Domnului, îmi ajunge mai jos de jumătatea coapsei. Ar putea foarte bine să fie o rochie. Și ha! Am o bentiță neagră care se întinde în trusa mea de farduri, care mă cuprinde la fix pe post de curea... — Foarte frumos, zice Luke întrebător, uitându‑se la mine cum mă viermuiesc să intru în ea. Un pic cam scurtă... — E o rochie mini, zic ferm și mă întorc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e cel care schimbă subiectul. Nu știu de ce trebuie să fie atât de secretos cu serviciul lui. Nu are încredere în mine, sau ce se întâmplă? — Ai auzit că piscina e închisă în dimineața asta? zice. — Știu, spun, luându‑mi fardul de obraz. Dar nu contează. Sunt sigură că o să găsesc ceva de făcut, ceva distractiv. Urmează o tăcere și, când ridic privirea, Luke se uită la mine dubitativ. — Vrei să‑ți chem un taxi care să te ducă în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Dacă ea poate să nu se ducă o săptămâna întreagă la cumpărături, ar trebui să pot și eu, măcar patruzeci și opt de ore. — O să fac toate lucrurile alea drăguțe care se pot face numai la țară, zic, închizându‑mi fardul. — Cum ar fi... — Cum ar fi să admir peisajul... și, poate, să mă duc la o fermă și să mă uit cum se mulg vacile sau ceva de genul ăsta... — Înțeleg. Buzele i se lățesc într‑un zâmbet. — Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]