543 matches
-
tichie. Vărsă o porție dublă de înjurături și, c-un efort supraomenesc, suflecîndu-și poalele cămășoaiei de noapte în față, se deplasă cu pași mărunți, de fandosită japoneză, până lângă măsuța joasă, lovită de-o erupție de ceșcuțe, scrumiere, pantofi și farfurioare cu resturi de haleală. Și, lângă acea haioasă și nemaipomenită măsuță, se prăbuși, în șezut, pe covor. "Adracului! Alaltăieri, sportivă și-n chiloți de ațică. Și-acum, o împinge naiba și putrezește!..." Răsuci, ca unui pui, gâtul unei sticle de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ridicol pentru a merita, chiar și după șaizeci de ani, ca două babe ce nu fuseseră în stare decât să schimbe Parisul pentru București să-și bată, într-un asemenea hal, joc de una dintre fotografiile lui, plasând- o între farfurioarele cu șerbet de sacâz sau cele cu fursecuri. Părea prea mult, fie și pentru o fotografie! Pentru că în felul în care zăcea între ele, excesiv de tămâiatul până atunci domn Pink Robin Floyd semăna deplorabil cu un pitic de o jumătate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
reprezenta foarte mult. Semăna, ia să vedem, da, semăna cu o doamnă în vârstă, distinsă și văduvă, cu părul atât de cărunt, încît sufletul tău, între timp înrăit și sălbăticit, îți dădea ghes să te simți precum un pisicuț în fața farfurioarei cu lapte. Miorlăiai, liorpăiai, întreprindeai tot ce poate înterprinde mai rău un pisicuț, dar, observîndu-i ochii și mai blajini, te hotărai să te așezi la picioarele ei și să asculți. Ascultai. - ...Știți, domnule drag, să fiți, peste marginile putiinței, bun
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cătrănit și pentru că, pe drum, nimic mulțumitor nu mai mi se întîmplase, am încercat să trag afară liftul din locașul lui, să-l aduc la mine în casă, de gât, ca pe un cățel și să pun înaintea lui o farfurioară de lapte. 324 DANIEL BĂNULESCU cu mâna întinsă, iar dintre degetele lui sărind îngrozite alimentele, precum scânteile din piatra unei brichete. Mi s-a și plâns. - Nu mai reușeam să mănânc aproape nimic. Nu mai reușeam să mă mișc aproape
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pace interioară manevra ea ibricul! Numai uită-te la ea cum îl cuprinde, ca și cum ar fi fost exact al dânsei, uimire, chiar de coadă! Îl sprijină, cu nonșalanță, pe grătarul circular al spirtierei. Zăngăne zaharnița. Pipăie, la baza turnului de farfurioare, după un scăpărici. - "Eram să te-aștept prin parc", îi spuse atunci, pe nepusă masă, uriașa. - Nu m-am gândit niciodată c-aș putea să vă expun... unor asemenea probleme. M-ați luat pe nepregătite. Mă simt deosebit de flatat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scurt: "Prea vrednicule Alcibiade! Ești la curent că nevastă-ta dezvăluiește din formulele sacre și din incantațiile secrete, derbe- 367 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Când îl primeam prin cămăruța din spate și îl serveam cu rahat... Puneam alături de farfurioară și un pahar cu apă rece, de puț. De-ți îngheța dinții... Și făcea mărgele-mărgele într-însa. Iar Răposatul, după ce îi înghețau suficient dinții, îmi spunea "Mărgiculițo". Iar dovadă că mi-a făcut atunci vizită e că nici până în ceasul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
locul și retrăgîndu-se acum în mirosuri de cârpe arse și cu spinările încovoiate sub o pradă bogată. 369 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Aruncîndu-se în discuție numele Liceului "Pipera", responsabilitatea ta... își depuse și profesorul de istorie Atanasie Albu farfurioara și paharul de limonadă direct pe trotuar (ca și cum asupra caldarâmului străduței Perone ar fi nins, de la o vreme, doar cu fulgi din porțelan și de sticlă, rari și uriași). Responsabilitatea ta... s-a mutat deasupra capetelor noastre. Iar siguranța familiilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rămas într-o ureche. Depășea totuși ce-și imaginaseră despre el, hurducăindu-și fiecare oscior în tramvaiele care-i purtaseră până aici. După ce jucară împreună comedia testării cunoștiințelor Sinistratului, neentuziaste și încîlcite, primiră tustrei, pe rotulele genunchilor, ceșcuțe cu cafea, farfurioare cu dulceață, pahare cu limonadă, lepădară atitudinile apretate și încinseră o șuetă. - Ceea l-a alarmat dimineața pe tovarășul director, îndeajuns pentru a alerga, gâfâind, pe scări, până la cabinetul meu, sorbi elegant din ceșcuță, ținîndu-și degetul mic ridicat și încovoiat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aiurea. Privirea Îmi cade pe cana din mână. E frumoasă. Nici nu mai știu de unde o am. Albă, cu un desen simplu: o copilă slăbuță, cu codițe, lângă un cățel pufos, pe care Îl invită să bea lapte dintr-o farfurioară. Fetița e leit Neli, partenera mea de joacă din copilărie. Nu știam prea multe despre Neli. Venea de undeva, din mahalaua Îndepărtată a târgului unde locuiam, ciripind ca o vrăbiuță hoinară. Sărea de pe un picior pe altul, mă căuta cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai puțin neschimbat În ultimii 300 de ani: boieri de țară bine hrăniți ca-n caricaturile lui Hogarth, pămpălăi parveniți. Bărbați cu ultimele șuvițe de păr uscate cu föhnul arătând ca o plasă de vată de zahăr așezată pe o farfurioară roz de scalp. Candidați la atacuri de cord, cu fețele lor nerăbdătoare de băieți de liceu care se pregătesc să dea la facultate Îngropate În alunecările de teren provocate de vârsta a doua. Bărbați tineri cu fețe ferchezuite și buimăcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îi părăsea privirea, pe fața lui Va se Întipărea o tristețe sinceră. Aceasta nu ținea mult, fiind ștearsă ușor, când de o holbură șerpuitoare, cu tulpina de ață verde și cu frunze dese și cărnoase mai mici decât florile alb-roze, farfurioare În care roua Își lăsa prinosul de răcoare, când de o tufănică de troscot verde și suculent. Rupea câte o floare, o mirosea Îndelung, mulțumindu-se adesea cu satisfacția prospețimii ei și a unui parfum virtual. Urma un adevărat ritual
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sunete care făceau aerul să se miște. Am traversat terasa și am intrat În barul din spatele restaurantului. Un chelner blond cu o figură copilăroasă și cu umeri de gabier Împăturea șervețele de hîrtie transformîndu-le În iahturi miniaturale, origami decorative pentru farfurioarele cu alune. — SÎnteți invitat, domnule? (RÎnji plin de voie bună.) Mă tem că nemembrii nu au acces În club. — Nu sînt invitat - sau nemembru, nu știu ce formă de viață ciudată o mai fi și asta, am spus, așezîndu-mă pe un taburet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ar fi fost așa), era urmărită mereu de privirile batjocoritoare ale lacheilor și ale cameristelor, În timp ce se furișa cu pas greoi pe lungile coridoare, pentru a piti o jumătate de măr sau niște bucățele de biscuiți Petit-Beurre adunate de pe o farfurioară. Între timp, gospodăria noastră din oraș și cea de la țară, având un personal permanent de vreo cincizeci de servitori, cărora nu li se cerea socoteală, constituiau scenele pe care evolua o fantastică tiribombă a furturilor. Conform unor mătuși bătrâne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nu te-ai mai scufundat în... Să prinzi raci... Am ridicat din umeri. — Și cu ulei de măsline, a continuat ea. Neapărat de măsline. Îi dă un gust așa, mai aparte, mediteranean. Rămăseseră pe masă, printre alte bucate, și două farfurioare cu câteva măsline. Mari, negre, lucioase, sclipind uleios ca niște agate negre sub razele policandrului. Le priveam absent, gândindu-mă ce aș mai putea să-i spun femeii de lângă mine. Câteva cuvinte, doar pentru ea, să-i pară că vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-o urmez. Pășea legănat, fără nimic ademenitor, așa cum se-ntorc gospodinele de la piață cu sacoșele burdușite. M-am strecurat la locul meu, lângă ea. Fata cu ochelari adusese tortul. Îl tăiase de-acum în felii. Veturia le împărțea în farfurioare mici, albastre. 2tc "2" Dimineață moinoasă de toamnă. Singur în sala de lectură a Bibliotecii. S-a anunțat curânda întrerupere a luminii. Probabil nu voi mai vedea să citesc. Locul meu - puteam să-mi aleg oricare altul din sala goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cofetărie, „Tineretului“, fostă „Progresul Roșu“!), de lângă Ana, din pâcla în care mă aflam, să trec și pe lângă cel care parcă rămăsese undeva în noapte și mă închipuia, să revin în sufrageria prietenilor mei, la masa petrecerii, să-mi întindă Veturia farfurioara cu felia de tort, să înfig lingurița în moliciunea albei prăjituri și, dintr-odată, halucinația timpului în care mă aflam să dispară, cu tot cu Ana, cu cofetăria, cu Bulevardul în pâclă. — Ai adormit? Ana mă bătea ușor pe umăr. — Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-se, parcă dezorientată, într-o direcție aiurea, apoi revenindu-și, găsind în cele din urmă drumul bun, adevărat, așezând tortul pe masă, în timp ce femeia aceea de lângă mine face ordine între farfurii și tacâmuri, iar Veturia împarte feliile de tort în farfurioare, albastre parcă. ...Am intrat la Karanphilou și am început să scriu din nou povestea de demult a prietenului meu. Credeam că o rescriu. Nu simțeam decât cum textul se revărsa peste mine, înghițindu-mă. Începuse coborârea. O simțeam, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru vreo urgență, o eventuală baie. Apa caldă e raționalizată. Se dă abia peste două zile. Gazele iată că merg. Și lumina nu s-a stins decât de două ori. Fata cu ochelari va intra în bucătărie. Va ține o farfurioară cu o felie de tort. — Nu gustați, totuși? Eu l-am făcut. Voi lua farfurioara. O voi așeza pe bufet. Nu prea mănânc dulciuri. — Vă îngrășați? Nu-mi plac dulciurile. Se spune că celor care beau mult nu le plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zile. Gazele iată că merg. Și lumina nu s-a stins decât de două ori. Fata cu ochelari va intra în bucătărie. Va ține o farfurioară cu o felie de tort. — Nu gustați, totuși? Eu l-am făcut. Voi lua farfurioara. O voi așeza pe bufet. Nu prea mănânc dulciuri. — Vă îngrășați? Nu-mi plac dulciurile. Se spune că celor care beau mult nu le plac dulciurile. Nici de băut nu prea beau (voi încerca să par modest). — Ei, lăsați. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-ți fac, dragul meu, dacă bei... Am să-ți povestesc mâine Scufița Roșie. Eu voi citi puțin din Loti... Pêcheur d'Islande. Are pagini a-do-ra-bi-le. Deschise cartea și cu un suspin începu să citească. Pe noptieră erau pregătite, într-o farfurioară, trei marțipane. * Ocoli băltoaca și se opri la vitrina unui magazin de încălțăminte. O fetiță cu funde mari albe, agățate la codițele firave și sârmoase, privea cu ochi căscați de admirație niște pantofi roșii. Își lipise fruntea de sticlă apăsând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
singur lucru! Să fii în-țe-le-gă-tor. În rest, lasă totul pe seama mea. Oare te-am dezamăgit vreodată? Ai să iei un mic somnifer ca să poți dormi. Jumătate de diazepam cred că e suficient. Frânse pastila, o fărâmiță și o amestecă în farfurioara de lapte. Motanul se strâmbă. ― Ești un mincinos, Mirciulică! Nu are nici un gust. Hai, mănâncă tot, ai încredere în prietena ta. Așteptă cu răbdare până linse ultima picătură apoi îl înfășură într-un șal gros. Așternu peste mărunțișurile din poșetă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aruncă o privire întunecată. ― Dă-i drumul! Avem când să ne socotim greșelile. Inginerul se simți cuprins de un sentiment de jenă. Găsea scena de un grotesc penibil. Patru bătrânei smulși brutal de la tabieturile lor inofensive ― cleveteli banale cu o farfurioară de dulciuri în mână și o partidă meschină de poker la cinci bani deschiderea ― puși dintr-o dată în fața unor necunoscuți înarmați. ― Deci chestiune de câteva ore, rezumă Nucu Scarlat mângâind patul revolverului. În măsura în care vă veți vedea de treabă, aproape că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
obrazul înlăcrimat în batistă. " N-au înțeles! Un getax abandonat în fața casei atrage atenția. Trebuie să le-o sugerezi altfel, draga mea..." * Se priveau în tăcere. Ochii șoferului poposeau clipe lungi asupra fiecăruia, cântăreau obiectele, masa cu cărțile răvășite printre farfurioarele murdare de cremă, se întorceau la arma din mâna lui Scarlat. Încerca să se dumirească, să deslușească ceva din toată întîmplarea aceasta neobișnuită, să reconstituie evenimentele la care nu participase. Melania Lupu îl examina pe furiș prin grila degetelor sprijinite
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
semn s-o ia înainte. Intră în tubul de ciment și mâna plecă singură, desenând pe piept o cruce mare. Maimuțica de pluș rămăsese pe bufet unde o azvârlise Dascălu. Își arăta fundul, iar capul i se proptise într-o farfurioară cu cremă. N-ar fi trebuit decât să întindă mâna ca s-o dea la o parte, dar gestul i se părea inutil, de-o inutilitate care o cutremura. I-o dăruise fiica unei prietene pentru că-i împrumutase o rochie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nimeni din cap ideea că doamna aceea ești chiar tu. Deschise robinetele la maximum și când cada se umplu cu o spumă roz, parfumată se strecură înăuntru oftând de plăcere. Pe marginea de faianță își pregătise piatra ponce și o farfurioară cu stafide. ― Asta ca să te stimuleze, draga mea. Roși brusc și exclamă indignată: ― Mirciulică! Nu ți-e rușine să intri în baie fără să bați la ușă? Motanul întoarse spatele și se îndepărtă tacticos ținând coada sus, ca pe un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]