472 matches
-
extinde și la fascicole de raze ale radiației cu lungimi de undă (sau frecvențe) cuprinse într-un interval infinitezimal: dacă energia emisă pe unitatea de timp și de suprafață, normal la suprafață in unghiul solid dΩ este I, temperatura acestui fascicol este dată de ecuația:<br>formula 21 unde I este intensitatea radiației corpului negru. Complet analog, definim intensitatea L(I, λ) a curentului de entropie raportat la intervalul de lungimi de undă:<br>formula 22 Cu aceste definiții, se poate arăta că
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
deci constant . Verificam acum că entropia "parțială"(referitoare la un interval de frecvențe (sau lungimi de undă)) definită mai sus are aceleasi proprietăți ca cea globală: Prin aceeași procedură, comparând cu radiația corpului negru, putem atribui temperatură și entropie unui fascicol polarizat de raze. Radiația corpului negru este "complet nepolarizată". Aceasta inseamnă că (i)Valoarea medie in timp a (pătratului) proiecției câmpului electric E = (E,E,E) pe orice direcție din planul perpendicular pe direcția de propagare este independentă de direcția
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
deducem din (i) că <E>=<E>=I/2. Ne putem deci imagina lumina "complet nepolarizată" ca fiind echivalentă cu o superpoziție de două raze polarizate perpendicular una pe cealaltă, fiecare cu intensitatea I/2 și incoerente (proprietatea (ii)). Temperatura unui fascicol polarizat cu frecvențe intre ν si ν+dν cu intensitatea I se obține rezolvând ecuația <br>formula 34 Curentul asociat de entropie L (ν,I) este obținut integrând<br>formula 35 cu T(I,ν) soluția ecuației de mai sus; se verifică
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
dλ):<br>formula 38 Această formulă se obține prin integrarea ecuației (L) din §3 unde T(I,λ) este definit cu ajutorul formulei lui Planck(ecuația (1.1) a articolului). Cu această formulă se poate calcula în principiu temperatura și entropia oricărui fascicol (polarizat) de radiație Deducerea formulei (P) conține o ipoteză: radiația corpului negru are consistența "luminii naturale" (termenul lui Planck). Prin aceasta înțelegem calitativ că între coeficienții Fourier ai evoluției în timp E(t) a (unei componente a) câmpului electric într-
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
constantă. O formulă cunoscută cu privire la transformatele Fourier arată că formula (C) implică o intensitate constantă (sau lent variabilă) a radiației în timp . Noțiunile de entropie și temperatură a radiației, determinate cu ajutorul formulei lui Planck (P), pot fi aplicate numai dacă fascicolul de radiație considerat îndeplinește o condiție de "totală neregularitate", aproximând într-un fel ecuația (C). Aceasta este o limitare serioasă a câmpurilor electromagnetice pentru care poate fi folosită. În general, se presupune că radiația emisă de un corp oarecare satisface
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
are însă dificultăți: dacă două fascicole sunt separate spațial și li se pot atribui separat entropiile L(I), L(I), este entropia totală L(I) + L(I) sau L(I+I)?: aici istoria fascicolelor joacă un rol: se poate ca fascicolul emis de un corp oarecare să fi fost "prelucrat" între timp, de exemplu să fi fost lăsat să treacă printr-o oglinda semitransparentă (vezi Fig.1). Cele două fascicole care apar, depărtate spațial, nu sunt independente: când sunt din nou
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
fascicole care apar, depărtate spațial, nu sunt independente: când sunt din nou suprapuse, ele interferă. Dificultățile care apar în atribuirea entropiei sunt descrise în câteva articole ale lui Max von Laue, atunci asistent al lui Max Planck. Să considerăm un fascicol de raze, incident asupra unei oglinzi semitransparente: suma intensităților celor două fascicole rezultante este egală cu intensitatea inițială (Fig.1). Cu ajutorul formulei (P) de mai sus se poate vedea că suma entropiilor celor două fascicole este mai mare decât entropia
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
două fascicole rezultante este egală cu intensitatea inițială (Fig.1). Cu ajutorul formulei (P) de mai sus se poate vedea că suma entropiilor celor două fascicole este mai mare decât entropia inițială, ceea ce pare să arate că procesul de împărțire a fascicolului este ireversibil. Max von Laue arată însa că se poate imagina un procedeu de suprapunere a celor doua raze, astfel incât să recăpătăm din nou fascicolul inițial. Fără să intrăm în detalii, aceasta se poate face cu ajutorul unor oglinzi și
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
mai mare decât entropia inițială, ceea ce pare să arate că procesul de împărțire a fascicolului este ireversibil. Max von Laue arată însa că se poate imagina un procedeu de suprapunere a celor doua raze, astfel incât să recăpătăm din nou fascicolul inițial. Fără să intrăm în detalii, aceasta se poate face cu ajutorul unor oglinzi și unghiuri de incidență judicios alese, astfel incât să obținem o interferență "destructivă" într-una din cele două perechi de fascicole emergente (în stânga în Fig.2) și
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
să obținem o interferență "destructivă" într-una din cele două perechi de fascicole emergente (în stânga în Fig.2) și "constructivă" în cealaltă (în dreapta). Fig.2 reproduce drept exemplu aranjamentul propus de Laue Deducem de aici că procesele de "prelucrare" ale fascicolului (de exemplu impărțirea lui în două) sunt de fapt reversibile și entropia fascicolelor, dacă este corect definită, trebuie sa rămână constantă și egală cu a fascicolului inițial, în opoziție cu calculul de mai sus. Concluzia lui Max von Laue a
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
drept exemplu aranjamentul propus de Laue Deducem de aici că procesele de "prelucrare" ale fascicolului (de exemplu impărțirea lui în două) sunt de fapt reversibile și entropia fascicolelor, dacă este corect definită, trebuie sa rămână constantă și egală cu a fascicolului inițial, în opoziție cu calculul de mai sus. Concluzia lui Max von Laue a fost că principiul aditivității entropiei pentru obiecte separate spațial trebuie "abandonat": în întreg procesul de despărțire și recombinare, curentul de entropie rămâne neschimbat: <br>formula 40 Dificultatea
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
a coeficienților Fourier ale variației câmpurilor în timp. Max Planck a admis acest punct de vedere ca urmare a unor critici ridicate la adresa lui de L.Boltzmann . În concluzie, această condiție de "neregularitate totală" este implicită în atribuirea entropiei la un fascicol de radiație folosind formula lui Planck (P). Tratamentul matematic corect al coerenței și autocorelației semnalelor luminoase "naturale" (sau "albe") este dificil și legat în mod natural de teoria proceselor stocastice (generalizate), dezvoltată mulți ani după lucrările lui Max Planck. În
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
după lucrările lui Max Planck. În lucrările sale, el utilizează numai serii Fourier împreună cu considerații foarte atente ale ordinelor de mărime în joc. Descrierea unui câmp arbitrar de radiație cu ajutorul entropiei și temperaturii se dovedeste a fi foarte dificilă: fiecare fascicol poate avea o temperatură diferită; coerența parțială a diferitelor fascicole face ca atribuirea unei entropii să fie foarte complicată (vezi formula (L)).De aceea tratatele prezente (cu direcție mai ales inginereasca) asupra radiației termice ignoră această temă complet. Argumentele elegante
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
cu intensitatea I: energia lui va scade până la echilibru emițând radiație, conform ecuației de mai sus. Este un proces ireversibil și ne așteptăm ca entropia totală a sistemului "oscilator + radiație" să crească. În articolul Entropia radiației electromagnetice arătăm că unui fascicol de raze (incoerente) cu intensitatea I și frecvența ν i se poate asocia un curent de entropie L(I) prin relația <br>formula 55, unde T este temperatura corpului negru care emite radiația cu intensitatea I. Entropia S(U) a oscilatorului
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
că ecuațiile (3.2) și (3.3) pot servi drept definiții ale entropiei și pentru o radiație izotropă oarecare, cu frecvențe în intervalul (ν,ν+dν) și densitate de energie u, fără referire la "corpul negru" și chiar pentru un fascicol oarecare de raze, având intensitatea I și alcătuit din componente de frecvențe cuprinse între ν și ν+dν. Într-un articol separat arătăm că aceste definiții sunt în acord cu comportarea prezumtivă a entropiei în procesele ireversibile. Formula lui Wien
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
este temperatura absolută. Să clarificăm grafic ce înseamnă aceasta, alegând pe U drep entropie empirică: dacă pentru un fluid oarecare (fără nici o ipoteză de "idealitate") determinăm (""experimental"") funcțiile "U=U(V,U,V)" care corespund adiabatelor, putem găsi numeric (când fascicolul de adiabate este suficient de dens,vezi Fig.2) aproximații ale funcției "∂U/∂U", care este factorul integrand. . Dacă acum "∂U/∂U (U,V)" este exprimat ca funcție de "U" și "θ" - punctului "(U,V)" de pe adiabata indiciată de U îi
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
textului de 174 de pagini care nu fuseseră încă dezvăluite. Lumina sincrotronă se creează atunci când electronii călătoresc cu viteză apropiată de cea a luminii mișcându-se pe o curbă în jurul inelului de stocare și emițând raze X pe lungimi infraroșii. Fascicolul de lumină rezultat are caracteristici care îl fac ideal pentru descoperirea arhitecturii complicate a obiectelor, în acest caz, lucrarea ascunsă a unuia din părinții tuturor științelor. În aprilie 2007, s-a anunțat că un nou text a fost găsit în
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
Rezultatul unui experiment de tip Stern-Gerlach care testează un electron atomic cu număr cuantic orbital formula 5 ar trebui să fie un număr impar formula 3 de urme punctuale plasate pe aceeași verticală. În cazul atomului de argint în starea fundamentală formula 7, fascicolul ar trebui să rămână nedeviat, pe când experimentul produce două urme, număr par. a dovedit existența unor stări atomice caracterizate printr-un număr cuantic discret, care însă nu sunt legate de momentul cinetic orbital și nu pot fi explicate în cadrul modelului
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
și a fost promovat ca Academician al Secției de Fizică nucleară a Academiei de științe din URSS în anul 1964. Este cunoscut pentru inventarea răcirii cu electroni, care constă în reducerea emisiei termice a fasciculelor de particule prin termalizare cu fascicolul de electroni în mișcare în același sens. De asemenea, a creat primul accelerator de particule cu fascicule în întâmpinare, din URSS. Budker este creatorul Institutului de fizică nucleară de la Novosibirsk, care a fost numit în cinstea lui după decesul survenit
Gerș Budker () [Corola-website/Science/337022_a_338351]
-
facă eforturi pentru crearea unei forțe defensive nocturne. Se făcuseră unele încercări încă mai înainte de începerea războiului, folosindu-se un sistem de avertizare bazate pe detectoare de sunet și proiectoare de căutare. Avioanele de vânătoare de noapte se roteau în jurul fascicolului luminos al proiectoarelor în afara zonei luminate, iar când un bombardier era prins în raza proiectorului, acesta era atacat de vânători. Concentrarea mai multor lumini de căutare la altitudine semnala vânătorilor prezența unui bombardier. Bateriile de artilerie antiaeriană aveau ordinul să
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
mai utilizat radarele pentru ghidarea vânătorilor germani și urmărirea individuală a bombardierelor. În schimb, controlorii de zbor au oferit informații asupra rutelor pe care se deplasau grupurile de bombardiere. Bombardierele nu mai erau urmărite individual dectât dacă erau prinse în fascicolul luminos al proiectoarelor. Aceste schimbări nu au dus la obținerea imediată a unor succese, dar au deschis calea pentru o metodă de control mai puțin strictă, care lăsa o mai mare doză de inițiativă piloților de vânătoare. Succesul noilor tactici
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
când s-a prăbușit primul turn din cei doi Gemeni. Oculus este un vast memorial. În fiecare an, la 10,28 AM, pe 11 septembrie, când s-a prăbușit Turnul din Nord, o rază de lumină, ca o traversă sau fascicolul unui far ceresc va coborî spre pavimentul de marmură în spațiul creat de Oculus, prin escavarea în adâncime a unui loc care nu putea rămâne doar vecin cu mormântul a mii de nevinovați. Numele lor e săpat în Memorialul de
Santiago Calatrava creează o arhitectură cu aripile deschise. În zbor. Levitând by Doina Uricariu, Corespondență de la New York () [Corola-website/Journalistic/105469_a_106761]