805 matches
-
politicii și a diplomației, nici măcar o cronică a afacerilor internaționale. Aparent dezordonată, inegală, cu suișuri și dezastruoase căderi, viața se înscria în acea simetrie care împlinește adevărul unui anumit destin, cu totul diferit de toate celelalte. Și Dante Negro urmărea fascinat povestea acelui destin prin unda de parfum a petalelor de trandafiri stivuite în tipsii de argint. Urmărea mâna care prefira acele petale printre degete. Simțea din plin încărcătura senzuală a acelui gest. Îi amintea de răcoarea pulberii de curcubee, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca să ușureze irespirabila rigoare care-i Învăluie. Bărbatul cu ochii bulbucați este cu desăvârșire singur, zidit În fortăreața sa, Închis În casa sa, Închis În sine Însuși. Nimeni căruia să-i vorbească, nimic altceva decât supuși docili, slugi mute, adepți fascinați. Dintre toate ființele pe care le-a cunoscut, nu există decât una cu care știe că mai poate vorbi, dacă nu de la prieten la prieten, măcar de la om la om. Și acesta este Khayyam. O scrisoare În care disperarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asemănător unui craniu uman, atinge doisprezece centimentri În anvergură și este Închis la culoare, cu aripile posterioare galbene și negre. Și Îl numesc atropos, adică, moarte. Muzicianul nu știe, și niciodată nu și-ar putea imagina, că moartea se uită, fascinată, peste umărul lui, la fotografia În culori a fluturelui. Fascinată, dar și confuză. Să ne amintim că parca Însărcinată cu trecerea insectelor de la viață la non-viață, adică, cu omorârea lor, e alta, nu e aceasta, și că, deși În multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
este Închis la culoare, cu aripile posterioare galbene și negre. Și Îl numesc atropos, adică, moarte. Muzicianul nu știe, și niciodată nu și-ar putea imagina, că moartea se uită, fascinată, peste umărul lui, la fotografia În culori a fluturelui. Fascinată, dar și confuză. Să ne amintim că parca Însărcinată cu trecerea insectelor de la viață la non-viață, adică, cu omorârea lor, e alta, nu e aceasta, și că, deși În multe cazuri modus operandi este același pentru amândouă, excepțiile sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cocoșul Îl privi. Nick știa că nu poate să-l Împuște fărĂ s-o supere pe soră-sa, așa că scoase un sunet hîrÎit, zbîrnîind cumva și din buze, ca o pasăre care Își ia zborul din ascunziș; cocoșul Îl privi fascinat. — Eu zic să nu-l enervăm pe gagiu’ Ăsta, spuse Nick. Îmi pare rău, Nickie. Chiar că-i tîmpit. — Stai să vezi cînd i-om mînca. O să-nțelegi de ce-i vînĂm. Nici pentru ei nu e sezon? — Desigur. Da’ Ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aș fi o femeie venită din Europa, frumoasă și misterioasă, iar Bobby ar fi profund contrariat de prezența mea. N-a mai întâlnit pe nimeni ca mine. Inima mea aparține altuia, dar asta îl va face să fie și mai fascinat. Vom trăi o poveste frumoasă, dar tragică, amândoi înțelegând că nu putem avea parte de nimic altceva decât de sex sălbatic. Aș fi Monica Bellucci care îl întâlnește pe Robert Mitchum la Campionatul European de Wrestling. Mă uit în programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o greutate atât de mare, Încât făpturilor aflate În prada păcatului nu le e dat să-l clintească din loc. (Wolfram von Eschenbach, Parzival, IX, 477) Colonelul nu-mi plăcuse, dar mi se păruse interesant. Poți sta să privești Îndelung, fascinat, până și un gușter. Eram pe cale să savurez primele picături de venin care aveau să ne ducă pe toți la pierzanie. M-am dus din nou la Belbo În după-amiaza următoare și am stat puțin de vorbă despre vizitatorul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
accentuară involuntar apăsarea pe trăgaciul armei. Înaintă. Lumina lanternei traversă învelișul coconului. Un corp înăuntru... Dallas! Terorizată, Ripley îi văzu ochii deschizându-se și privind-o țintă. Buzele se dezlipiră, conturând cuvinte. Ea se apropie mai mult și scârbită și fascinată. ― Ucide-mă, se rugă vocea. ― Ce... ce ți-a făcut? Dallas încercă încă o dată să articuleze sunete, dar în van. Își întoarse atunci încet capul spre dreapta. Ripley orientă raza luminii în direcția aceea. Un al doilea cocon atârna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de la buză și până la baza lățită a piciorului, îi dovedea fragilitatea. Era un pahar condamnat. Curând avea să fie țăndări, în el se mai afla (prin ce miracol?) puțin vin rubiniu, dens ca o miere roșie. M-am uitat mult, fascinată, la umbra purpurie, tremurătoare, pe care paharul de vin o arunca pe sol, printre crenguțe. Am ezitat dacă să beau vinul sau nu. Până la urmă, cu un sentiment de vinovăție, am luat o înghițitură. Restul l-am vărsat, în șuvoi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plasă, doar ție ți s-a dat șansa asta. Iar eu... plasa mea are un singur fir, lung și drept. Pe el trebuie să mergi tu. Căci eu sânt Călăuză și Paznic aici, la marginea lumii." Îl ascultam, ca întotdeauna, fascinată. Mă străduiam să țin minte fiecare cuvânt al lui. Crepusculul de afară îl transformase într-o mare insectă roșie. Priveam covorul de rugăciune, atât de subțiat încît pe alocuri i se vedea urzeala. Fire de lână de mai multe culori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fiind că altceva mai responsabil n-ar fi în stare să rețină, au frămîntat-o îndeajuns pe Maitreyi. Încerca acum să-și verifice sentimentele prin această "voluptate" esențială de care îi vorbisem atunci. Îi luai brațul și-l privii o clipă fascinat. Nu mai era braț de femeie acela. Căpătase o transparență și o căldură autonomă, parcă întreaga pasiune se concentrase sub pielea aceea brună, mată, și întreaga voință de victorie alături. Trăia prin sine; nu mai aparținea fetei care îl întinsese
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sărutul nostru. Și cum tu niciodată nu obosești, maica mea, tot astfel să nu obosească inima mea în dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a născut departe, și tu, maică, mi l-ai adus aproape. O ascultam tot mai fascinat, până ce nu i-am mai putut înțelege cuvintele. Vorbea o bengaleză de prunc, simplificată, aproape cifrată. Auzeam sunetele, ghiceam pe ici, pe colo câte un cuvânt, dar îmi scăpa tâlcul acestei incantații. Când a tăcut, parcă mi-era teamă s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o dată, încet, cu oarecare emfază, ca pe un început de poem. Una din femei se oprise în fața lui și-i zâmbea. - Căutați pe cineva? îl întrebă. Avea o voce atât de blândă, de melodioasă, încît Adrian o privi câteva clipe fascinat, parcă nu i-ar fi înțeles întrebarea. - Am o întîlnire, la 4,30, începu el brusc. Dar, cum îi spuneam și venerabilului domn de la recepție, am probabil un lapsus. Pentru că, vedeți, deși nu era Constantin, nici Theodor, și nici William
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Știți, adăugă coborând glasul, casa ar fi trebuit să fie dărâmată astă-toamnă. Dar s-au ivit anumite încurcături... În orice caz, la primăvară nu mai scapă. Au de gând să construiască aici un imobil de douăsprezece etaje. Marina îl ascultase fascinată, fără să-și poată desprinde privirile de buzele lui. - Dar până atunci? întrebă. Până atunci, ce-o să faceți? Iarna de-abia a început... Ieronim ridică din umeri. - Aici nu mai locuiește nimeni. Venim doar pentru repetiții. Fiecare dintre noi avem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-mă strigînd: "Domnule Matei!", n-o să întoarceți capul... - Așa era să și fac, răspunse zâmbind. Dar, recunosc, eram curios... Se așezară la o masă și, după ce comandă o limonada caldă și o sticlă cu bere, necunoscutul începu să-l privească fascinat și neîncrezător totodată. - Acum câteva săptămâni, la 8 ianuarie, ați împlinit optzeci de ani! șopti. Și nu arătați mai mult de treizeci, treizeci și doi... Și arătați astfel pentru că încercați să vă ascundeți vârsta... - Încă nu știu cu cine am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
femeile de care mă îndrăgosteam și cărora, evident, nu puteam să nu le povestesc descoperirea pe care o făcuse acel personaj de nuvelă, mă părăseau; nu chiar pe loc, ca în nuvelă, dar scurtă vreme după aceea... Maria îl ascultase fascinată, când foarte palidă, când îmbujorîndu-se. - De ce s-or fi supărat? M-or fi crezut naiv sau sentimental, sau poate prost de-a binelea, căci cine ar fi putut lua în serios o povestire scrisă de un autor obscur și atât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru că nu suportă mirosul de gaz și de muced care-a intrat în mobile, în haine. Ce ciudată amintirea prăvăliei, atât de imensă pe-atunci, cu rafturile înalte până-n tavan, cu tejgheaua sub care îi plăcea să se joace, urmărind fascinat clătinarea imperceptibilă a balanței. Și seara când îi dăduseră un sac mare cât el, burdușit de bancnote verzi... — Poți să le rupi, poți să faci ce vrei cu ele, a venit stabilizarea... Iar ei, bărbații, rămăseseră să șușotească într-un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încăierare într-o cârciumă din Londra. Un derbedeu atacase un bărbat și-l doborâse la pământ. După care, derbedeul începuse să izbească victima cu capul de podea. Nimeni nu a intervenit. Toată lumea stătea cu gura căscată, inclusiv George, care urmărea, fascinat, scena. (Își putea încă aminti zgomotul surd al izbiturilor.) La un moment dat, o fată s-a desprins din grupul privitorilor și a început să strige: „Oprește-te, oprește-te, oprește-te, pentru Dumnezeu!“ Derbedeul i-a răspuns: „Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Acum are timp să stea și să urzească tot felul de fantezii. Își imaginează tot felul de fantasmagorii sinistre. În trecut, cu secole în urmă, mi le povestea. Reușeați deci să comunicați în această zonă? Vrei să știi dacă eram fascinată? Da, înainte de a începe să... Să te temi de el. Să-l urăsc - sau ce-o mai fi ce simt pentru el. Și totuși, continui să fii fascinată. E ceva mult mai intim decât fascinația. Eu sunt George. Și presupunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Reușeați deci să comunicați în această zonă? Vrei să știi dacă eram fascinată? Da, înainte de a începe să... Să te temi de el. Să-l urăsc - sau ce-o mai fi ce simt pentru el. Și totuși, continui să fii fascinată. E ceva mult mai intim decât fascinația. Eu sunt George. Și presupunând că m-aș întoarce la el, crezi că aș fi în siguranță? E preocupat pe de-a-ntregul de John Robert Rozanov. Așa încât nici n-o să mă observe? Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Avea timp destul și se simțea cumva despovărat. Nu mai stătu să asculte istorisirea celor doi băieți sărmani. Privirea îi lunecă de-a lungul primelor rânduri, căutând-o pe mama. Nu întâlni decât fețe necunoscute, ochi zâmbitori, cumva mirați și fascinați, în care străluceau oglindite luminile scenei, de la primele rânduri, unde puteai să deslușești chiar și trăsăturile fețelor, și mai departe înspre rândurile din mijlocul sălii, unde nu mai vedeai decât lucirea ochilor ici și colo, și încă și mai departe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mlaștinii. Atunci încep să zboare dezordonat, în zigzaguri bezmetice. Parcă le sperie sau le îmbată ceva de jos. E un mister pentru mine ce se întîmplă, de ce păsările simt mlaștina și se feresc să-i treacă granița, în vreme ce fluturii par fascinați de aerul puturos al bălților. Uneori, în roiuri mari, se precipită într-acolo atrași de o forță irezistibilă și cad secerați. Din gară se vede deodată apărând un fel de brumă ciudată pe bariera de stuf. După ce ne trezeam, avea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am lămurit, am rămas năucit, neștiind ce să cred. Amândouă limbile ceasului mergeau acum normal. Se întîmplase, cum să vă spun, ca în film când, după un stop cadru, eroii își reiau mișcările și totul reintră în normal. Priveam ceasul, fascinat, așteptând. În clipa următoare, mai întîi becul din sala de așteptare și apoi cel de pe peron s-au stins cu un zgomot sec și peste întreaga gară s-a așternut o noapte neagră, sfâșiată când și când de fulgere. Ciorile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dur, ce bătea spre negru. Canonada fulgerelor și trăsnetelor făcea aerul să vibreze, dîndu-i o tensiune misterioasă în care se amestecau panica și evlavia. Păsările coborau, speriate, și se ascundeau. Până și nucii, de obicei calmi, nobili, păreau intimidați. Ascultam, fascinat, sunetele clopotelor care, când se tânguiau, când aruncau spre cer o rugăminte patetică. Uneori, norii se risipeau ori se descărcau într-o ploaie violentă, dar fără grindină. Alteori, lanurile de grâu, de ovăz și de porumb erau zdrobite. Nu pot
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de tristețe, nici de dez nădejde, nici de durere, ceva ce n-a mai apărut nici odată pe o față de om... Sau pielea aceea cenușie ca de cauciuc... Pitica nu privea pe nimeni. Cât am stat în spatele copiilor, înnebunit și fascinat, nu s-a uitat niciodată în ochii nimănui. Nici la orice alt ceva nu privea. Doar vorbea. O italiană rece, de bandă înregistrată. După câteva minute a tăcut brusc și-a ieșit dintre copii. Am privit-o levitând, singură, pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]