1,716 matches
-
confuzii. Se suspendă în anumite cazuri însăși nevoia de a avea jargonul meseriei, doar pentru că scrii undeva. Se nasc astfel critici de teatru și film cu mult aplomb și fără nici un instrumentar specific. Însuși faptul că scriu, le conferă autoritate. Fatalitatea accesului la discurs", s-ar numi, cu neologisme de bon ton. În același timp, toți aceștia sunt scribi devotați ai comentariului impresionist, ai verdictului sastisit și ai desființării cu intenția și efectul descurajării. Tonul mofturos și fronda generală sunt mai
Analiștii culturali by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/11107_a_12432]
-
s-a reconstruit, a devenit purtătoare de sens și conștientă de propriile sale disponibilități. Dacă un pictor tradiționalist, în adevăratul înțeles al cuvîntului, se raportează la model, în cazul nostru la peisaj, ca la o formă închisă, ca la o fatalitate, în proiectul comun de la Ipotești peisajul este privit ca o realitate deschisă, ca o sursă de energie, ca un spațiu al unor subtile experiențe interioare, sau chiar ca o pură virtualitate. Deși, la prima vedere, toți fac peisaj, în realitate
Peisajul, experiență spirituală (simpozionul de la Ipotești) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11102_a_12427]
-
Călărășanu din Timișoara. Avînd în vedere faptul, pe care l-am invocat și cu alt prilej, că, pînă la un anumit punct, asemenea evenimente ciclice au multe caracteristici stereotipe, există și tentația de a privi consecințele lor ca pe niște fatalități ale acestor mecanisme care funcționează oarecum de la sine. Intervalul de timp care nu se schimbă, locul de execuție și de destinație mereu același, materialele și tehnicile invariabile, ba chiar și continuitatea unor participări sau revenirea altora pot induce o suspiciune
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
centrifuge pe care creația artistică le include în însuși programul ei genetic. Așadar, dincolo de toate elementele amintite mai sus ca posibile surse ale unui stereotip inevitabil, simpozionul de la Baia Mare și-a inventat instrumente de o maximă eficiență cu ajutorul cărora prelucrează fatalitățile și resemnifică noțiunile cu un posibil conținut peiorativ. Monotonia devine aici unitate și continuitate, după cum revenirile acelorași nume îmbogățesc în profunzime patrimoniul, chiar dacă aparent ele obstrucționează nestăvilita contabilizare de personalități pe care un astfel de proiect o presupune ca pe
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
resemnifică noțiunile cu un posibil conținut peiorativ. Monotonia devine aici unitate și continuitate, după cum revenirile acelorași nume îmbogățesc în profunzime patrimoniul, chiar dacă aparent ele obstrucționează nestăvilita contabilizare de personalități pe care un astfel de proiect o presupune ca pe o fatalitate. Din perspectiva unei asemenea judecăți, care a fost deja făcută în cadrul cronicii ediției anterioare, la care am revenit acum ca la un argument-cadru valabil pentru fenomenul însuși, ediția actuală, adică a opta, a fost una în care toate observațiile deja
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
gîndirea morfologică se așază pe o tensiune de fond, atît pe una care vizează relația dintre acțiunea creatoare și memoria culturală, cît și pe una mai amplă, de natură contemplativă, anume pe aceea care privește lupta materiei cu propria sa fatalitate, cu inerțiile și cu masa ei ponderală. Cuplul Denisei Curte, un cuplu fundamental și axiomatic prin însăși nondiscursivitatea lui, trăiește cu deplinătate propria lui stare, dar aspiră surd și irepresibil să reînalțe cubul în coloană. Să reconcilieze Pămîntul cu Cerul
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
sa naturistă: ,Toate din lumea asta sunt interesante - și dacă știi să le vezi - găsești în ele minunea. În toate este fulgerul Dumnezeirii" (p. 179). Se desprinde o filosofie tolstoiană a vieții: Rostul nostru este să mergem armonios în direcția fatalității divine care ne pretinde tot mai multă nobleță", depășită însă pentru că nu respinge civilizația, ci propune ,dezvoltarea depozitului minunat pe care-l avem în noi, acel fior care a tresărit în monadă și care vibrează astăzi în manifestări de civilizație
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
lui Bobby sau plecarea hotărâtă de Clare, dar și altele cu o lentoare parcă fără sfârșit. Îndărătul fiecărui personaj se află o "peșteră", iar darul neobișnuit al prozatorului stă în explorarea acestor profunzimi. Iată de ce unele întâlniri capătă valoarea de fatalitate pentru că produc schimbări ireversibile. Și întâlnirile curg ca o reacție în lanț: Bobby a apărut în existența lui Jonathan și acesta devine cu totul altul decât îl știu și îl doresc părinții. Prietenia cu Bobby este pentru Jonathan experiența totală
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
Importantă rămâne însă strădania autorului de a desprinde din mult exploratul filon epic al obsedantului deceniu, fire narative aparent disparate, apte totuși, prin ineditul lor, să restituie atmosfera epocii și climatul psihologic, datele vieții reale aflate parcă sub apăsarea unei fatalități străine de experiența de până atunci a personajelor. Care personaje se vizitează neîncetat, fie că sunt rude, fie că se cunosc și au interese comune, într-o navetă sistematică între București și localitățile din sud deja amintite. Daniel Dragomirescu operează
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]
-
tînăr, să-i tempereze năbădăile pînă cînd înțelepciunea doctrinară se va pogorî și asupra lui și imaginația i se va fi tocit îndestul spre a putea expune cu drepturi depline la ,,seniori". Și ciclul acesta căpătase în timp aerul unei fatalități aproape cosmice. Premiile se dădeau și ele în consecință: pentru pictură, pentru sculptură, pentru grafică ș.a.m.d., și se împărțeau frățește după criterii vagi, de la cele politice și pînă la cele sentimentale. Curatorul era și el multiplu, adică un
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
construcție artificială, născută într-un anumit context și alimentată din rațiuni și ele conjuncturale, era inevitabil ca acest fenomen să dispară, fie prin suspendarea lui voluntară, fie prin erodare naturală, prin lenta epuizare a resurselor. Și totuși, dincolo de aparența acestei fatalități pe care cei cincizeci de ani de comunism au acreditat-o, instituția salonului avea o istorie glorioasă. În toată perioada interbelică, ba chiar și cîțiva ani după încheierea oficială a celui de-al doilea război mondial, Salonul Oficial a constituit
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
viața la unul și același interminabil palimpsest? (p. 13-14). Eliberarea de vechile fantasme e o iluzie. ? Un teatru întreg de fantasme? (p. 17) stă la pândă. Prozatorul e clovnul propriului trecut, orice ar face. Există soluții de a masca această fatalitate: dresura de fantasme sub forma arbitrariului controlat al imaginarului, adică sub forma unei textualizări a onirismului. Visul e un circ al fantasmelor, iar prozatorul e dresorul lor, victorios în urma unui proces îndelungat de îmblânzire. Dominarea propriilor fantasme trebuia să treacă
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
de fapt al Doilea Război Mondial), înfrângerea ei însemnând victoria nazismului, care se apropie de noi, ,:ceea ce face ca populația evreiască în special să fie îngrozită de această perspectivă". Hitler e văzut ca ,un adevărat nebun, mânat orbește înainte de o fatalitate apocaliptică". Pericle Martinescu prevede, ca puțini alții în acel moment, că odiosul Führer va duce lumea în prăpastie. De asemeni, e convins de prăbușirea Axei (inițial, Germania, Italia, Japonia): Un sistem clădit pe brutalitate și tiranie nu poate să dureze
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
s-a aplecat asupra condiționării valorico-atitudinale a eului, explicând funcționarea acestuia și etiologia nevrozelor în legătură cu modelul comportamental dintr-o societate dată21. Pe această cale, mecanismul constrângător al cenzurii și refulării a fost relativizat, în sensul că nu mai constituia o fatalitate naturală a omului dominat de pulsiuni, ci un complex de reprezentări structurate istoric și surmontabile prin cunoaștere și acțiune. Dacă înclinația către confruntare și violență irațională nu rezidau în natura umana, ci în configurația mentală conjuncturala a unui anumit mediu
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
pe creasta valului, în ciuda furtunilor care au zgâlțâit periodic zona religiosului, e clar că avem de-a face cu un personaj plin de însușiri. Că ele vor fi mai mult tehnici combinatorii și mai puțin lucrări ale spiritului, e o fatalitate: felul în care a știut să-l deposedeze de putere și influență pe noul mitropolit al Ardealului arată o înaltă școală a bizantinismului politic. Dacă șmenurile de culise ale patriarhului sunt demne de orice antologie, n-am nici un temei să
Censura transcendentală by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11045_a_12370]
-
cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate civilizatoare, prometeică, aceea de a redimensiona lumea prin reconstrucția limbajului, sunt fatalități ale geniului pe care nimeni nu le poate contesta. Și totuși, privit cu mai multă atenție, Constantin Brâncuși este mai aproape de Caragiale, iar absolutul lui este un enorm parcurs printre relativități. El privește lumea secvențial, depășește etapă cu etapă stadiile
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
de poeme Însoțite de câte o dedicație. Dorința aceasta mă ține cam din toamna anului trecut, când o distinsă doamnă poetă, redactor la Editura Tehnică al cărei director erați, a Încercat de câteva ori să-mi favorizeze această Întâlnire, dar fatalitatea sau poate numai starea precară a sănătății mele au făcut să nu vă pot vedea. Darul meu se voia, la acea vreme, un omagiu intim adus prezenței Domniei-Voastre printre noi, scriitorii și ziariștii care lucram În sinistrul Combinat „Casa Scânteii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
tocmai decolarea - desprinderea mântuitoare a geniului (Hyperion) de labila contingență întrupată de pământeana Cătălina. Dubla valență angelodemonică, ființa nemuritoare a Luceafărului blând o determină pe frumoasa fată visătoare de aștri să renunțe la acea relație imposibilă. Resemnată, își recunoaște propria fatalitate biologică de muritoare și acceptă curtea pe care i-o face aproapele ei muritor, nu altul decât Cătălin, viclean copil de casă. Fata de care întâmplător se îndrăgostise Hyperion reprezintă cercul strâmt, complotul uman, istoric și ontologic, de-a dreptul
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
nevoie de modestie, crede naratorul, iar înțelepciunea vârstei e expirată, câtă vreme seninătatea lipsește. Conferințele, trebuie spus, sunt ținute în fața moliilor - simboluri ale degradării și singurătății -, pe care naratorul le tratează cu ironie. Probabil că ele exprimă cel mai bine fatalitatea. Mitologia a fost pentru scriitor istoria unui deficit, a celui ce refuză realitatea pentru construcția interioară. În textele lui Octavian Paler revin cu o amploare sporită problemele persecuției spiritului și a scepticismului ca infirmitate. Dacă moliile sunt mesageri ai morții
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
rămas, asemenea părinților ei, aceeași fată intimidată de lume, care degeaba se încăpățâna să spere”. La fel este croită și Lily, fosta soție a lui Teo, resemnată cu verdictul părinților: „nu sunt bună de nimic”. În Dragostea, chiar ea, sentimentul fatalității va fi tradus exclusiv prin strategiile supraviețuirii erotice. Corina Sabău decupează cu talent chirurgical realitățile unui ambient intim, alcătuind portrete psihologice din te miri ce fisuri ale personalităților. Dacă femeile trebuie să depășească o moștenire nefastă, bărbații reacționează mașinal: Vlad
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
ar putea accepta crima. Pentru eliberarea tânărului Bogdan, fiul lui, și proaspătul Domn, de păcatele din neam. Se vede că Negruzzi nu doar că le folosește, ci aproape că abuzează de referirile la scripturi, plasând întreaga acțiune în raza unei fatalități pe care deciziile individuale o schimbă foarte puțin. Rosturile sunt de multă vreme stricate, plata polițelor coboară adânc în istoria Moldovei, așa încât nu încape gând de iertare sau de reașezare a lucrurilor altfel decât plătind răul cu rău. Pilda christică
Domnul și Dumnezeu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4192_a_5517]
-
de protagonist. O ființă cu slăbiciune de inițiativă și preferînd traiul de rang lenevos. Tocmai de aceea impresia memoriilor aduce cu relatarea tacticoasă a unor episoade la care autorul asistă fără să le provoace, împrejurările venind peste el din inerția fatalității istorice. Cînd totuși se întîmplă să reacționeze, Barbu Cioculescu e omul opțiunilor greșite, peste care eșecurile vin fără clemență. Culmea este că stîngăciile pe care le regretă drastic se vor dovedi peste ani alegeri bune, numai că amărăciunea trăită între
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
lumea ziarelor. Să mai amintesc că Marta Petreu a publicat în 2012 ediția a doua (revăzută și adăugită) a eseului ei despre „filosofia lui Caragiale” iar Mircea A. Diaconu o incitantă carte despre Caragiale citit în cheie textuală (I. L. Caragiale. Fatalitatea ironiei). În ce privește spectacolele, toate pe care le-am văzut, au mers în sensul îndepărtării de viziunea clasică (Sică Alexandrescu și chiar Liviu Ciulei), respingând adică realismul restitutiv, estompând socialul, punând accentul pe existențial, pe absurdul existențial descoperit de regizori oriunde
Însemnări despre anul cultural by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4048_a_5373]
-
din documentele cele mai perisabile (să nu uităm, totuși, că Dandanache ține scrisorica la dosar), dau relief fleacului. Prin aglomerare, fleacul ne umple viața și timpul. Și devine, vai, esența spiritului de familie - lanțul slăbiciunilor începe cu un bilețel. Care, fatalitate, s-a pierdut. Iată intriga, recurentă la Caragiale. Și în lumea în care, deși se întâmplă nenumă- rate fapte mari, ajung să conteze cele mici. Și multe. Într-un secol de conviețuire cu rețeta Caragiale de-a descrie și de-
Antologice by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4054_a_5379]
-
demn de stimă dar, scriu ei, e un scriitor uitat. În excelentul său eseu monografic Calistrat Hogaș (Grigarux, 2007), Mircea A. Diaconu scria despre ieșirea postumă a lui Hogaș „dintr-un anonimat cvasitotal”, încercând să explice: „De va fi vreo fatalitate la mijloc, atunci nu știm dacă să o așezăm sub semnul simplei indiferențe față de propriul scris și al proverbialei tihne moldave, sub semnul unui dezinteres superior, epicureic, consecință, în realitate a unei conștințe artistice neviciate de tentația publicității (i se
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]