12,672 matches
-
pe rata mare a deceselor, au considerat că virusul Ebola poate fi făcut responsabil pentru epidemia care a decimat orașul Atena, în antichitate. Cel mai frecvent confundate cu Ebola sunt malaria, shigelioza, tifosul, holera, borelioza și enterita cu encefalită. Ciuma, febra Q, leishmanioza viscerală, dar și leucemia acută sau purpura trombocitopenică au simptome asemănătoare Ebola. Diagnosticul de certitudine se pune după identificarea în sânge a anticorpilor, printr-un test ELISA. Descoperirea virusului se poate face și mai repede, printr-un test
EBOLA. Cu ce se confundă, ce teste se fac by Ion Voicu () [Corola-journal/Journalistic/82126_a_83451]
-
Crișan Andreescu EBOLA. Organizația Mondială a Sănătății a anunțat vineri că epidemia de febră hemoragică EBOLA trebuie considerată "urgență de sănătate publică la nivel mondial", informează AFP, EFE și Reuters. EBOLA. Comitetul de urgență al OMS, care s-a reunit miercuri și joi la Geneva, consideră "în mod unanim că sunt întrunite condițiile unei
EBOLA: OMS decretează situație de "urgență de sănătate publică la nivel mondial" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/82148_a_83473]
-
informator, reușește să-i spulbere siguranța și stima de sine. Naratorul-protagonist, recognoscibil de la un text la altul, apare în diverse medii și ipostaze, în atașante travestiuri, spre a-și depăna poveștile, făcând uz de tot ambitusul realismului, de la cel fiziologic (febră, delir, panică) la cel tipologic (portrete, de la carismatic la grotesc) totul pe un fundal de nelămurită greață și plictiseală stupidă, cum se întâmplă de pildă, în "Duminica bolnavilor". Fiecare bolnav are o poveste a sa, un tic, o meteahnă, un
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
avea putere juridică, nefiind dat în prezența unor martori. „Las tot ceea ce posed în clipa morții mele...“ Sângele care curgea din stomac i se prelingea acum pe picior. Noroc că fata nu era de față. Contactul cu sângele îi domoli febra. Aruncă o privire în jur: prin ușa deschisă pătrundea lumina care scălda acum ogoarele. Gândul că murea singur în casa lui îi dădea o imensă bucurie. Era ca și cum în clipa morții stăpânea doar ceea ce putea cuprinde cu ochii. Bietul Janvier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
au început să le facă, tot mai conștient, jocurile, dar cu portofelul ceva mai plin. Ce a urmat? O înrobire treptată și o schimbare în rău. Cei mai mulți au profitat de noul standard de viață și s-au lăsat cuprinși de febra creditelor la bancă. Salariile mari le-au permis să angajeze împrumuturi generoase, să-și cumpere o casă nouă, să-și schimbe mașina. Pe scurt, să și îmbunătățească substanțial nivelul de trai. Însă banii câștigați ușor, mult prea ușor, au costuri
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
economică De atelier Tâplar Prelandez Șurup Feraș Imprecații Frustat Andicapat Pronume relativ în acuzativ cu prepoziție Dupe care Verbe mai mult ca perfect Rămânese Zicese Adverb Ezact Averb Mărci Mufatlar Malboro Viceroi Warburg Folsfagen Renault Olsit Cazone Plutoner Arpaletă Anatomice Febră mușchiulară Genuchi O zi minunată pentru mâncat banane Maică-sa a plecat puțin până la bucătărie și el a rămas doar cu taică-su’, față în față, știe că acum trebuie să găsească ceva de zis și asta adâncește un oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
uite-l cum arată! Străveziu. Și pantalonii ăia. N-ai bani, mamă să-ți cumperi alții? - Mă călărește aia mică, explică starea deplorabilă a raiaților tociți Călin. Seara, când mă duc acasă, trebuie să fac pe calul. - I-a trecut febra, mamă? - Da, a fost Otilia cu ea în parc, a bătut vântul și de-aia a avut ceva necazuri. - Să ai grijă, mamă! Aia mică n-avea nimic deosebit, dar maică-sa a manifestat întotdeauna o grijă obsesivă față de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
putea să onorez meditațiile cu fiica dumneavoastră. Mă internez în spital pentru niște investigații. În ultima perioadă nu mă simt prea bine, și luându-i mâna, i-o conduse până pe obraz cerând o confirmare: nu vi se pare că am febră!? Doctorul nu se pronunță, dar replică: Ne pare rău și mie și Doinei, dar cred că cel mai rău o să-i pară rău fiicei noastre. Înainte de toate stă însă sănătatea. Dacă vă internați, înseamnă că ne vom mai întâlni, grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ea nu pornise oare pe un drum care nu era al ei? Se temea de îndoiala care înmugurise, făcând eforturi de a o înlătura prin toate mijloacele. 3 A nul școlar se apropia de sfârșit. În întreaga școală se simțea febra pregătirii marelui eveniment: serbarea de sfârșit de an, încoronarea muncii elevilor celor mai sârguincioși. Urma vacanța mare care era considerată o adevărată binecuvântare. Se făceau planuri de excursii și drumeții, la mare și la munte. Se visa cu ochii deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Dacă e ceva mai grav, mă trezești, bine? - Bine, am răspuns eu. Ne-am culcat cu copilașii. Fetița adormise imediat. Băiatul nu dormea. Începuse a geme de durere. Când am pus mâna pe fruntea lui, îmi dadusem seama că avea febră. Făcusem tot ce mai știam că se poate face în aceste cazuri, dar nimic nu-i ajuta. Starea lui se înrăutățea din ce în ce mai mult. - Ce să fac? Ce să fac, Doamne? ziceam eu. Afară urla vântul de parcă îl tăia cineva, în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
poată spune una de la obraz, nimeni nu o putea desprinde de acolo, cei din casă îi improvizaseră un pat dintr-un fotoliu, de mâncat nu mai mânca de mult, din când în când puteau să-i umezească buzele arse de febră cu un tifon îmbibat în apă, aștepta telefonul de la iubitul ei ficțiune, telefon care nu mai venea, deși ea își pregătise cel mai bun răspuns formulat de-a lungul vieții, obosită de așteptare, la scuzele lui lamentabile, o să-i spună
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mort. Stă lângă trupul mumificat al Mariei și o roagă să-i aline durerea, își simte trupul sfârtecat, s-a așezat lângă trupul uscat al Mariei cu speranța că va putea trece în moarte așa cum a trecut Maria, după o febră cumplită, în timp ce ea cânta la pian. Își mișcă cu greu degetele, închide ochii în timp ce își desenează clapele pianului în creier și începe să cânte, vrea să readucă timpul înapoi, acel timp în care Maria a părăsit-o pentru totdeauna, a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
are nevoie de o mângâiere pe creștet, și acum simte mâna mamei ei pe creștet, palma stareței pe umăr în timp ce o învață să scrie, degetele Mariei pe clapele pianului, jocul acela febril, scânteile din ochii acesteia, parcă era cuprinsă de febră, de nebunie, de dragoste nebunească pentru Dumnezeul ei, acum stă întinsă, lângă trupurile neînsuflețite ale celor trei femei, singurele ființe pe care le-a cunoscut și care au ocrotit-o cu tot devotamentul, dar fiecare s-a stins într-o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din oraș, nu-i așa? Așa este, recunoscu bătrânul cu Îngândurare, sunt dintr-un sat apropiat. Da, da, da! făcu medicul privindu-i atent culorile foarte vii de pe față. Aveți obrajii Îmbujorați și buzele aprinse, semn că e vorba de febră mare aici. Iar pielea vă este foarte galbenă... Doctorul se apropie de el și-i atinse fruntea cu dosul palmei. Era neașteptat de rece, ceea ce-l făcu să tresară. În preajma ciudatului său pacient simți un miros puternic de busuioc și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lui Mickey Mouse umpluseră instantaneu silueta tatei. PÂNĂ LA PRIMA BENZINĂRIE Își reveni brusc din leșin. Pe noptieră medicamentele stăteau neatinse, ceaiul din plante încă mai scotea aburi... înseamnă că leșinul nu durase prea mult. În gură simțea gustul amar al febrei, îl durea spatele și, când încercă să ridice mâna, avu impresia că tot sângele îi țâșnise din ea și îi udase pătura și cearșaful... dar nu era sânge, era doar transpirație. Greața îi revenea treptat, în timp ce aștepta ca mercurul termometrului
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și nu dorea decât să ia o înghițitură din ceaiul de pe noptieră. Lichidul maroniu îi răcori stomacul... ar trebui să meargă la bucătărie, să-și facă de mâncare... dar poate vine Alma mai repede... o va aștepta cuminte și bolnav. Febra îi dădea din nou târcoale și ar fi putut adormi imediat... mai voia să stea treaz, să se uite la televizor cu ochii întredeschiși. Se lăsa întunericul și căldura plăcută din trupul său îl cufundă molcom într-o stare în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de tipul „National Geographic“, în care să se prezinte regiunile prin care trecuse echipa amintită. În orice caz, s-au scos cărți întregi, articole de ziar, afișe, bannere, tricouri și insigne; aproape toți cei implicați în massmedia au participat la febra „Leo Raman“. Timp de câțiva ani buni, cercetările au continuat și au atras majoritatea cetățenilor care doreau să-l ajute pe Zara, ba unii renunțaseră la meserie, la carieră pentru a ocupa un loc în imensa echipă a criticului. Deja
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
încercă să încropească o conversație și care îl întrebă cum îl cheamă, dar nu fu în stare să și pronunțe numele. Apoi urmă așteptarea. Prima operație a fost cea de rinichi. Se trezi cu dureri mari, senzație de vomă și febră. I se făcu milă de el însuși și în același timp îi fu teamă că nu va supraviețui. Asistentele treceau prin fața patului său, îi zâmbeau tandru sau ironic, îi luau temperatura, notau ceva în fișa medicală și dispăreau în lumea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lume care modelează halucinațiile sale, fără raporturi cu acesta, lume pe care o disprețuiește, lumea indivizilor normali - canalia. Acest univers e guvernat de alte canoane decât al nostru, obiectele, ființele, timpul, cauzalitatea suferă deformări deosebite, ca în viziunile provocate de febră. În zona neintenționalității artistice, acest miniroman poate fi citit ca o alegorie a operei de artă (având în vedere dubla meserie a naratorului, desenator și scrib), a raporturilor secrete dintre autonomia ficțiunii și precaritatea realului. Ne gândim și la umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
văzuseră un lucru supranatural pe care nimeni nu putea să-l contemple. Ca și cum văzuseră moartea. Pleoapele I se lăsară în jos; eu eram asemenea unui înecat care se ridică la suprafața apei, după chinurile agoniei. Începui să tremur; tremuram de febră; îmi ștergeam cu mâneca sudoarea care îmi inundase fruntea. Trăsăturile Sale păstrau același calm și aceeași imobilitate, doar că păreau mai bolnăvicioase și mai slăbite. Era tot întinsă, rozându-și unghia de la degetul arătător al mâinii stângi. Fața Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai naturală. Era la lăsarea nopții. O lampă cu ulei ardea în nișa peretelui. Într-un colț al camerei era un pat, dar nu puteam dormi. Trupul mi-era în flăcări; pete de sânge îmi ardeau abaua, fularul, mâinile. În ciuda febrei și migrenei, eram pradă unei tulburări, unei frenezii deosebite, chiar mai puternice decât gândul să șterg sângele, chiar mai tari decât teama de sergentul de noapte care ar veni să mă aresteze. Mă așteptam de multă vreme să cad în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să-l suporte pe țicnitul de bărbatu-său?“ Aveau dreptate: era de necrezut în ce hal decăzusem. Mă topeam din zi în zi. Câteodată, mă examinam în oglindă: obrajii îmi erau stacojii, luaseră culoarea cărnii de pe tejgheaua măcelăriei. Ardeam de febră, iar ochii mei aveau o expresie tragică și voluptuoasă totodată. Mă complăceam în această nouă stare. Zăream, în fundul ochilor mei, umbra morții. Ghicisem că trebuia să mor. Chemară medicul, doctorul canaliei, doctorul familiei, care, cum se spunea, ne îngrijise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
respire. Deodată am băgat de seamă că trecusem de poarta orașului. Cu mii de guri lacome, căldura soarelui îmi sorbea nădușeala corpului. Strălucirea luminii împrumuta mărăcinilor din câmpie tonuri galbene, de șofran. Din fundul cerului, astrul, precum ochiul bolnav de febră, își revărsa razele asupra peisajului mut și neînsuflețit. Cu toate acestea, pământul și ierburile exalau un miros deosebit, atât de puternic, că, respirându-l, îmi reaminteam anumite minute din copilărie. Izvorau în mine gesturi și cuvinte din acel timp revolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
imbecil. Îmi bat gura de pomană!“ Prin cap îmi treceau doar frânturi de gânduri. Auzeam clar vocea răsunându-mi în gâtlej, dar nu înțelegeam ce spuneam. Sunetul cuvintelor mi se amesteca în cap cu zgomotele din exterior, ca atunci când aveam febră. Degetele mi se părură mai mari ca de obicei; pleoapele mi-erau grele, buzele mi se îngroșaseră. Întorcându-mă, am văzut-o pe doică, în picioare, în pragul ușii. Izbucnii în râs. Fața-i era imobilă, ochii priveau fix, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tânguitoare, tonul ei trezea, în ciuda superstițiilor ereditare, teroarea tenebrelor. Criza pe care o simțeam venind și pe care o așteptam se declanșă în sfârșit. Tot corpul îmi ardea și eram gata să mă sufoc. Mă prăbușii pe pat, închizând ochii. Febra mărea obiectele și le încercuia cu un nimb. În loc să se lase în jos, tavanul se înălța, hainele mă strângeau. M-am ridicat fără să știu de ce și m-am așezat pe marginea patului. Murmuram: „Nu mai merge...“ După aceea adăugam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]