3,267 matches
-
de aproape patru mii de ani. E un papirus care ascunde cheia către o comoară fabuloasă, pierdută din vremi imemoriale. Dezlegarea misterului care înconjoară acest uriaș tezaur îi face pe cei mai vestiți căutători de comori să înceapă o cursă febrilă, pe care doar unul dintre ei o poate câștiga. Wilbur Smith: Ultimul papirus. Editura Rao, București, 2005. Preț: 229 000/22,9 lei. Calitățile lui Pnin Timofei Pnin este emigrant și profesor de limba rusă la un colegiu american. Profesorul
Agenda2005-11-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283492_a_284821]
-
mănăstire, în 1905 renunțând la cin. A colaborat cu poezii, pamflete, polemici, la numeroase reviste ale vremii. A condus revista „Cronica“ - împreună cu Gala Galaction, revista „Cugetul românesc“, ziarul „Națiunea“, publicația „Bilete de papagal“. După 1945 a desfășurat o activitate publicistică febrilă în „Adevărul“, „Dimineața“ ș.a. A revoluționat limbajul poetic românesc și a creat structuri lirice inedite. Este unul din cei mai importanți poeți ai literaturii secolului XX. În 1965 i s-a decernat Premiul internațional Herder. S-a stins din viață
Agenda2005-21-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283729_a_285058]
-
dădusem seama până atunci de mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat piciorul pe spetează, în timp ce, cu mâna stângă mă strângea de gât, iar cu dreapta, pe sub cămașă, îmi mângâia spatele. Mâinile mele își continuau febril căutările, în timp ce buzele noastre încremeniseră în același sărut prelungit. Cu un gest de felină tandră, s-a ridicat în picioare și m-a întors cu spatele la fotoliu, așezându-mă pe mine în locul ei. Apoi s-a lăsat în jos, în genunchi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
liceu. Nu se despărțise nici acum de amintirile acelor ani. Pentru ea, liceul devenise o perioadă de referință pentru visare și zâmbet interior. Acum era rândul fetiței sale să fabrice momente de neuitat. Mai avea puțin de luptat cu entuziasmul febril pe care îl observase la Mona și îi era teamă de dezamăgirile ce pot apărea, fără de veste, atunci când s-ar fi așteptat mai puțin. Va încerca să o îndrume, atât cât îi va permite ea, pentru a trece mai ușor
LINIȘTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382346_a_383675]
-
stele, pădurile fermecate de vrajă, visele frumoase, cu alte cuvinte - dorința de renaștere, de a privi cu încredere spre viitor. Andreea Muntean are vârsta și puterea necesară însușirii acestui drept universal, acela de merge mai departe. DINCOLO DE TĂCERE reprezintă dorința febrilă a însingurării de a descoperi lumina, de a ajunge la poienile pline de soare ale poeziei, de a-și construi, din cioburile unei existențe anterioare, o nouă lume - o vază în care vor adăsta florile speranței. Pentru Andreea Muntean, efortul
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
lui Gib Mihăescu este apreciată de Zaharia Stancu, Radu Vulpe, Ilarie Voronca, Ștefan Nenițescu și admisă în saloanele aristocrației literare ale timpului. După o prezentare amplă a monumentelor istorice de la Arnota, Bistrița, a succeselor literare tot mai rodnice și mai febrile, a grevei muncitorilor de la Atelirele C.F.R, Al. Florin Țene, elucidând cazul Vasile Roaită, promovat drept erou de către comuniști, evidențiază indicii ale bolii grave ereditare a lui Gib Mihăescu. În urma unei răceli a activat tuberculoza ereditară, cu manifestări de o
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de PETRE DIN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383327_a_384656]
-
trezească de-a binelea și străpungând întunecimea cu simțurile în alertă, a dat un țipăt teribil văzând că intrusul era de fapt un bărbat și pe deasupra beat criță. Insul nesigur pe picioare se împedică și căzu peste ea, care încerca febrilă și înspăimântată să se elibereze din sacul de dormit, fapt ce a făcut-o să urle cât o ținea gura. Intrusul năucit boscorodea cuvinte neinteligibile și în acel moment pânza cortulul fu dată în lături și lumina unei lanterne în
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
care le-o dă lumina ce izvorăște din ele. Asemeni unui școlar neastâmpărat, pare că nu poate sta o clipă locului în banca sa, irumpând acolo unde nu te aștepți și scotocind prin toate ungherele. O mișcare uneori subtilă, alteori febrilă, pare să cuprindă universul pe care îl surprinde penelul pictoriței. Și această mișcare, văzută ca o competiție, cuprinde și opune în același timp cele doua creații: cea divină și cea umană. Este competiția între perisabila, efemera creație a omului, ce
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
și marginalizați apologetic și existențial, în timp ce se exaltă și se încurajeaza orice încercare de a depăși condiția omenească nu prin kenoză și har ori sinergie, ci prin gimnastica minții și a trupului, prin efort individual, prin „self-help”. Concomitent se lucrează febril la demolarea dogmei, a conceptelor religioase tradiționale de „libertate”, „drepturi”, „valoare”, discriminare, care sunt înlocuite de aceeași termeni dar cărora l-i se dau conotații noi, umanist-seculare, avându-se mare grijă de toate „sensibilitățile verbale” și cele ale corectitudinii politice
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
cald.”⁶ Fie că acest strigăt de deznădejde se regăsește în articole de esență politică sau economico-socială, în evocări, figura centrală rămâne omul. Omul, destinatar, colecționar fără voie al tuturor nedreptăților care se răsfrâng asupra lui. Iar el, Istrati, cu conștiința febrilă, asemeni inimii lui s-a dedicat scrisului sperând cu o naivitate dezarmantă în “ceva mai bun, mai omenesc.” Căci “nu e oare mai demn, mai sănătos sufletește, să lupți pentru un drept, decât să pleci capul în fața tâlharului atotputernic ieșit
Panait Istrati – Între datorie morală şi sursă de existenţă -Publicistica, o dominantă a scrisului istratian I [Corola-blog/BlogPost/92393_a_93685]
-
Sălaj. Brusc, sunt trezit din feeria acelei festivități de vibrațiile telefonului mobil. Mă furișez discret, prin spatele colonadei lângă care mă aflam, cale de cinci-șase pași, către spațiul - bine mascat - unde bănuiam că este o lojă de protocol. Cu gesturi febrile, deschid telefonul, înfrigurat de temerea că voi primi o veste neplăcută - altfel ce rost ar avea un apel în puterea nopții? Gâtuită de emoții, abia stăpânindu-și plânsul, cu voce gravă, tremurândă - actrița Leni Pințea-Homeag (protagonistă în 330 de spectacole
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
superbele suburbii lexicale (metaforă mustind de rosturi și tragedii metafizice ale Logos-ului contemporan, dar și de ideatică steiner-iană și guénon-iană)! Ceea ce, însă, determină o reacție decisă, din partea noastră, este mult prea marele coeficient de narcisism al Poetului - care seîndrăgostește (febril și delirant, precum fascinatul luciferico-faustic, dar aflat, încă, în zona penibilului exoteric: UCENICUL VRĂJITOR! - ceea ce produce, uneori, și redundanțele sus-menționate!) de eprubetele combinațiilor/hierogamiilor sale de cuvinte, dar... pierzând, cu totul, din vedere, PERSPECTIVELE COSMICE ALE PROPRIEI POEZII! Nu ajunge
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
la pat...febră, frisoane...tot tacâmul... -Alo, de la Fan Curier va sunam...sunteți acasă? În 5 minute ajungem. Aveți un plic. Cum tremura de emoții și fericire un copil, pândindu-l pe Moș Crăciun, e nimic! Să vedeți un adult febril, care și-ar putea cumpăra singur orice, cum așteaptă Fan Curierul! Într-un plic bej, de documente...mustăceau 4 perechi de ciorapi colorați...doi roșii și doi mov! -Asta-i! Sărbători fericite! -Dar nu trebuie să plătesc nimic? -Nu! Am închis
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
pământul sfetnic bătrân așterne la picioare domniței covor mătăsos din verde smarald smălțuit cu flori diafane; pe islaz se zbenguiesc jucăuși mieii și alături în crâng s-au angajat într-un concert spontan mierle, prigorii, pițigoii și vrăbii și lucrează febril la construit cuiburi poporul înaripat al pădurii; ciutele cu ochi umezuri și își alintă duios iezi pășesc catifelat prin luminișii zglobii primii miei zburdă pe dealuri Dochia își aruncă din cojoace unul câte unul pe toate salutând astfel prea plecată
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NEVER Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1147 din 20 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Nevermore Nu mai era sigur pe nimic, numai creierul îi lucra febril. Mai febril ca niciodată. Îi trimitea ghirlande de metafore, fragmente de marmură, diamant, iar ea tăcea ca un sfinx. „Un sfinx trebuie spart, să vedem ce este înăuntru”. Se gândea el. Dar distanța ca și timpul ca și indiferența ucid
NEVER de BORIS MEHR în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383243_a_384572]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NEVER Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1147 din 20 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Nevermore Nu mai era sigur pe nimic, numai creierul îi lucra febril. Mai febril ca niciodată. Îi trimitea ghirlande de metafore, fragmente de marmură, diamant, iar ea tăcea ca un sfinx. „Un sfinx trebuie spart, să vedem ce este înăuntru”. Se gândea el. Dar distanța ca și timpul ca și indiferența ucid sentimentele cum
NEVER de BORIS MEHR în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383243_a_384572]
-
spre semi decît spre Întuneric. Suficient, totuși, pentru ca luminatorul de deasupra ușii respective să difere sensibil de negrul compact al celorlalte. M-am apropiat și, timp de câteva zeci de secunde, am rămas indecis și temător În fața intrării. Prin amestecul febril de gânduri care-mi asaltau creierii, unul se Încăpățâna să revină, deși rațiunea care-mi mai rămăsese insista să-l alunge Înapoi În improbabilul din care țâșnea: poate că ușa era deschisă. De ce nu? Până la urmă, m-am hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al evoluției istorice. Vă dați seama ce eveniment teribil se va consuma fără să avem habar? Despre noi vorbesc; Ei vor ști, fiindcă ne monitorizează permanent. Pe Ei, tocmai acest moment Îi interesează. Mai bine spus, ceea ce urmează acestui moment febril și dramatic, Începând cu care vor putea avea În fața ochilor filmul propriului viitor. Sunt momente când, gândindu-mă la asta cu fireasca aviditate curioasă a fizicianului, mă bucur, totuși, că nu trăiesc situația ca om, pur și simplu. Să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Mai mari? Mai mici? De aceleași proporții? Bine gândul nu sfârșeam; prima dintre ele s-a și ivit, În forma și formele răvășitoare ale Evelinei. Calma, ironica, miștocăroasa Eveline suferise o metamorfoză subită și cel puțin nedumeritoare. Era agitată și febrilă, așa cum nu mi-aș fi imaginat-o pentru nimic În lume. - Te rog să mă asculți fără să mă Întrerupi și să faci tot ce-ți spun. Nu e timp de explicații. Aici lucrurile Încep să se precipite și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o senzație unică, stranie, tulbure și tulburătoare. În fine... Și când căutam un lucru anume, și când răsfoiam rutinier documente de arhivă, eram urmărit de un noroc chior. Ceva - n-aș putea spune ce, un instinct secundar, o pornire irațională, febrilă, ca un puseu sexual, aproape - declanșa câteodată Înlăuntrul meu o stare de excitație, de violentă incandescență a simțurilor, și atunci știam că sunt În apropierea prăzii, că nu va trece mult și mă voi afla față-n față cu trofeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
chip similar cu corpurile. Eventual, folosind litere mici: a, b, c, d... Or, grupurile nu erau marcate În nici un fel. Însemna că nu C de la Centru reprezintă cheia, ci altceva, foarte apropiat și foarte la Îndemână, care Îți ironizează cecitatea febrilă, hlizindu-se la o palmă distanță de organul tău olfactiv. Dar ce? De ce nu Centrul Însuși - vreau să spun, cuvântul „centru”? Raftul din centru, al șaselea adică, având În vedere că erau unsprezece. Asta trebuia să fie: documentele Centrului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cuvântul-cheie, soluția și izbăvirea... unde se află, de unde să-l iau? Nu cumva... Îți spun sincer că nici n-am avut curajul să formulez În cuvinte gândul ce-mi părea să echivaleze cu o formidabilă revelație. Mă cuprinsese starea aceea febrilă ce survine adesea când suntem pe punctul de a ajunge la o soluție Îndelung căutată și ezităm Între entuziasmul victoriei presimțite și teama că mizăm pe o falsă rezolvare, că imediat s-ar putea să recădem În disperarea insolubilității problemei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
după dinți, lăsându-i să strălucească de parcă era un lup. Ce dinți mari ai, domnule lup. Arăta de parcă urma să mi-i înfigă în gât și să mă sfâșie fără să se mai gândească de două ori. Ochii îi sclipeau febrili. A urcat încet pe scară. Ajunsese aproape sus când s-a oprit, cu mâinile pe balustradă. Eu mă țineam în mâini și picioare, și fețele noastre erau la același nivel. Mi-am încordat toți mușchii, așteptându-mă să facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mult ca să pătrundă în mintea ta și să găsească acolo cele mai ascunse taine pe care nu va pregeta să le folosească pentru a te înșela. Stând sub toiag și așteptând ca vâlva să treacă peste ei, inspectorul se gândea febril, căutând să înțeleagă ce se întâmplă cu el. Cu numai câteva ore mai devreme, n-ar fi crezut în ruptul capului că aceste lucruri sunt posibile. Undeva, într-un colțișor ascuns al minții, încă nutrea speranța că visează. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
De data aceasta nu-l mai îmbiase pe inspector să se servească din pachetul lui. Lângă el se adunase o grămăjoară de chiștoace stinse, inspectorul numărase deja douăsprezece țigări fumate de bătrân. Toma își ținea tălpile apăsate pe pământ, așteptând febril să simtă tremurul ușor care preceda ieșirea bestiei din bârlog. În fiecare seară va trebui să venim aici? întrebase Cristian la un moment dat. Numai dacă vrem să ținem vâlva sub control, îi răspun sese bătrânul plictisit, fără să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]