2,317 matches
-
imaginilor din peregrinările ei. Un portret al orașului Cernăuți mai păstrează tușele idilice din perioada cosmopolitismului austriac: „Oraș al păcii pe coline/străjuit de păduri de fag// Sălcii de-a lungul Prutului/ plute și înotători// Risipă de primăvară - liliacul/ În jurul felinarelor/ cărăbușii de mai își dansează/ moartea// Patru limbi vorbesc oamenii/ patru limbi înmiresmează aerul// Orașul/ respira fericit/ până au căzut bombele.” (Cernăuți înainte de al Doilea Război Mondial). Sau poemul Orașul meu natal, Cernăuți. Până în ultima clipă „visul are ochii deschiși
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
reverberări simbolice, astfel cum se întâmplă, de pildă, când este evocată Gara de Est de acum. Pustie, moartă, contrazicându-și condiția, menirea de a fi un spațiu al agitației oamenilor, al însuflețirii, al vieții trepidante . „Și, în stânga lor, Gara neverosimilă: felinarele luminau scările albite pe care nu urca nimeni, coșulețele vopsite în verde atârnau de lanțuri, sus, între stâlpi. Nu-i lipsea nimic, nici măcar ceasul mare, rotund, numai că limbile erau încremenite. Nu-i lipsea nimic, era la fel cu gara
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
boieri fără, încă, gustul luxului. Aproape de revoluția pașoptistă, însă, moda franțuzească se vede stăpână, și bătrânele case înfloresc. Ceva mai greu e cu lucrările de urbanism, podul rămânând multă vreme la anecdoticul „câte pietre, atâtea gloduri”. Apar, spre sfârșitul secolului, felinare și pază. Tradiția promenadei, cu atât mai puțin nocturnă, nu există încă: „Lumea de jos, și de pe jos, n-avea nici gânduri, nici locuri de plimbare; își vedea ziua de treburi și seara, cum se întuneca, se întorcea acasă.” (p.
Calea Victoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3423_a_4748]
-
grijă să noteze aceste povești, îndată ce a putut, în jurnalul pe care i-l dăduse Gansevoort - cu paginile lui albe precum neaua fără urme de pași. Stătea sprijinit într-un cot în patul lui îngust, în lucirea caldă a unui felinar cu seu de balenă, făcând observații, încercând să-și amintească ce văzuse și auzise. Includea frânturi de povești, în speranța că aceste frânturi aveau să-i ajute memoria în anii de mai târziu. „În cea mai mare parte a timpului
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
Toate spațiile special sunt echipate cu instalații de ventilație și filtrarea aerului. Într-un adăpost trebuie respectate următoarele reguli: - Nu introduce animale și materiale inflamabile, explozibile, iritante. - Păstrează ordinea și curățenia. - Nu fuma și nu folosi lămpi cu flacără deschisă, felinare, lumânări. - Să ai la tine: mască de gaze, documente de identitate, lanterna, trusa sanitară, medicamente, apa, alimente. - Acorda primul ajutor. - Nu părăsi adăpostul decât la încetarea alarmei", se arătă pe site-ul Prosistemhah.
Site-urile ortodoxe ne pregătesc de război. "Ce poate fi mai îngrozitor?" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33616_a_34941]
-
cutreieră toată lumea și apoi se împușcă”), un restaurator de icoane, o călăuza beduină, o fetiță ducând grâu la sfințit, o gazdă primitoare. „Scara trosni, se zgudui casa, se deschiseră ușile, și în cămașa ei de noapte, înaltă, foarte grasă, ținând felinarul, se opri în prag Kyra Koliena, iar în spatele ei se luminară butoaiele, peștii atârnați și funiile de ceapă împletite”. 1 Iată și o variantă românească din Tarafa în Cele șapte mu‘allaqat, traducere, cuvânt înainte și note de Grete Tartler
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
astâmpere foamea. Asemeni unui hoț nocturn sau unui tâlhar, m-am așezat la pândă la o răspântie și am așteptat să treacă omul oarecare, omul comun, de la care să cerșesc insistent pomana unei confesiuni. Pe primul care a trecut pe sub felinar - era singur și mi s-a părut între două vârste - n-am vrut să-l opresc, întrucât chipul său, brăzdat de cute stranii, era mult prea interesant, iar eu voiam să fac experiența în condițiile cel mai puțin favorabile. A
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
probabil o întreagă viață plină de soare și de iubire, o viață de huzur, bahică, meridională. Nici el nu făcea de mine și nu l-am oprit. (...) Pe vremea aceea eram încăpățânat și curajos și am continuat să aștept sub felinarul a cărui lumină slăbea ori creștea când și când, după palele de vânt. Străzile erau pustii la ora aceea, iar vântul rărise noctambulii. Doar câteva umbre grăbite însuflețeau orașul. Una dintre aceste umbre a trecut, în sfârșit, pe sub felinarul unde
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
sub felinarul a cărui lumină slăbea ori creștea când și când, după palele de vânt. Străzile erau pustii la ora aceea, iar vântul rărise noctambulii. Doar câteva umbre grăbite însuflețeau orașul. Una dintre aceste umbre a trecut, în sfârșit, pe sub felinarul unde așteptam și mi-am dat seama brusc că era omul de care aveam nevoie. Era un bărbat între două vârste, nici prea frumos, nici neplăcut la vedere, cu privirea calmă, o mustață cu vârfurile bine răsucite, îmbrăcat într-un
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
acolo să înghețe. L-au salvat, de data aceea, bunicii, ieșiți ca de obicei să-i pună hrana în străchinioară; l-au chemat mai întâi, au văzut că nu răspunde și l-au căutat prin curtea mare, largă, cu un felinar în mână; l-au găsit, într-un târziu, inert, fără cunoștință, l-au dus în casă și l-au frecat cu spirt până și-a revenit. Dar, de atunci Bob al nostru parcă nu mai era același. Zăcea cu botul
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
Nicolaie Alter Într-o zi mirosind a vulpi cu pieile tăbăcite de cei 34 de ani ai tatălui și spaima unui uter ros pe dinăuntru am văzut cercul de parafină lărgindu-se într-un soare rînjind uleios în răbufnirea de felinar stacojiu tăind mușchii îngenuncheați ai burții mi-am văzut viața ca o vomă sfîrșită în oceanul de alge și viermi dintr-o piatră de cercel ieftin am văzut darul neștiut zvîcnind împletit spre gîtul plăpînd și bolovanii urletului creșteau în
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
întunecata orchestră alcătuită din făpturi demonice. Capete în rugăciune aplecate - și panglicile din coji de tei ale sufletelor noastre, în timpul vijeliilor ivite din senin: acele scurte vijelii interioare! Eram tânăr, un adolescent bărbierindu-se o dată la câteva săptămâni, când toate felinarele aprinse și toate lămpile și opaițele din carnea femeilor au fost înlocuite cu becuri electrice. Plase de pescuit întinse la uscat pe garduri. Știu, știu: ultima pasăre din fiecare cârd, identică în felul ei cu un sufix, este biserica noastră
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
fierte în sânge de cerb și părul lung, până la genunchi, al caselor părăsite. Se minunează, ca-n paradis, puii de mierlă când înfloresc, dintr-odată, la începutul lui iunie, salcâmii. Călătorie Într-o barcă șubredă, cu negru coviltir, alunecă un felinar aprins. Cel puțin de n-ar mai bătea vântul! De s-ar auzi cel puțin câinii: fie și câinii de vânătoare ai lui Acteon. Fie și câinii sălbăticiți ai zeiței Hecate. O noapte la fel de mincinoasă ca o meduză. Și nici
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
să urmeze trecerea printre versanții unei strâmtori sau chiar printr-o peșteră. S-ar putea să fi fost chemat pentru unele mici reparații pe la casele lunii. Această barcă șubredă în care voi sfârși ținându-mi de plete - în chip de felinar - propria țeastă. Iată a început să mă cuprindă moleșeala, sub negrul coviltir. A răsărit lângă mine un arbore și s-a făcut mare, de când umblu prin noapte: o noapte la fel de mincinoasă ca o meduză, o noapte fără sfârșit și fără
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
început să mă cuprindă moleșeala, sub negrul coviltir. A răsărit lângă mine un arbore și s-a făcut mare, de când umblu prin noapte: o noapte la fel de mincinoasă ca o meduză, o noapte fără sfârșit și fără nici o altă lumină decât felinarul trist al unui călător.
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
că un ceas din magazinul cu antichități, numai duminică, în vestiarul inimii. PORTRET Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, devastat din când în când de copiii vecinului de Răi, mângâiat în toamnele târzii de lumină felinarului de pe digul din coasta inimii. Cu frunzele încă ruginii, atârnând între diminețile ochilor, isi zornăie tăcerea în clopotnița buzelor aruncate-n suspin de fiecare pântec însămânțat pe muchia de lut a rădăcinii. Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
dar și damele care au apreciat și iubit pe micuțul cu ochii căprui, par negru și o cicatrice deasupra buzei. A murit bogatul sărac, cel mai cunoscut lăutar al României. Ne-a lăsat, prin cântecele lui, România de altădată, cu felinare și birje, cu fanfare militare în parcuri, flașnete, o Românie cu domni în frac și jobenuri, cu doamne purtând pălăriuțe multicolore și voalete prin care abia se zarea frumusețea ochilor, cu cupeuri și mașini de epocă cu roți susținute de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
poate să zboare, dar care se întoarce, cîteodată, de la țară decolorat și bleg, fără pic de sacru în el, măsoară, ca pe distanța dintre două blocuri alăturate, volatilitatea farmecului. Fuse și se duse, spaima, poezia, duhul de lampă din Băiuț: , Felinarele se aprindeau unul cîte unul. Era pe la ora cînd, după cum zicea Coșuță, Cristos începea să zboare. În loc de asta, în fața mea stătea Cristi și-și cerea iertare. Dîra aia de la avion dispăruse și ea de mult. Nici umbră de pești pe
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
luată de pe drojdia ei expresionistă, în care se-nvîrt foste instalații de familie bună. Citez doar ultimul asemenea, discret poetic, jurnal: ,Un oraș. Fără nume. Fără case. Fără străzi. Fără oameni. Fără copaci. Fără cîini. Fără trecut. Fără cer. Doar cu felinare. Ce luminează un pat uriaș cît orașul întreg. Și pe care se zvîrcolesc mii de aceeași singură femeie, cu ochii verzi ca două boabe de mazăre extrafină și cu fruntea înecată de sudoare. În binecunoscuta poziție de naștere iminentă. Cu
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
astăzi, negându-și trecutul, răspunde necesităților intelectuale ale timpului nostru. Știință noastră nouă nu ne mai determina să-l considerăm pe om drept centru al vieții universale. Durerea unui om este interesantă pentru noi tot atât cât cea a unui felinar electric care suferă și geme și strigă cu cele mai sfâșietoare expresii de culoare; iar muzicalitatea liniilor și cutelor unui vestmânt modern are pentru noi o potenta emotiva și simbolică egală celei pe care nudul a avut-o pentru antici
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
frunte soarele-ți răsare și te duci...te duci spre răsărituri calea-i lungă și pe lunga cale vei culege infinite mituri. mai spre brâu dai pieptul cu apusul pe acolo-i noapte, nu-i lumină astrul nopții este presupusul felinar - prin noaptea cristalină. mai spre dreapta pieptului e sudul într-acolo-i numai vânt și ploaie arborele vieții - cel mai crudul doar aici - adesea, se îndoaie. inima e către miază-noapte lângă ea au cine nu tânjește? vrei posmagi muiați sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
rotund către astre! Tu însă nu vii în noaptea pustie și-adâncă, în noaptea aceasta cumplit de săracă ... și iată-mă gata să sar de pe-o stâncă fiindcă nu pot suferi întunericul, nici dacă în oraș s-ar aprinde felinarele toate, și umbra ni s-ar stinge în miezul de noapte. Intuneric și teamă Mă treceți printre fotonii stelari ai luminii, nu mai vreau să fiu singur în casa mea din beton armat și de provizorie sticlă. și dați-mi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
scurtă narație presărată și ea cu interjecții, iar imaginea, în anbsamblul ei, o autobiografie complex transfigurată. Grădina sau cimitirul, curtea ori fațada, formele somptuoase ale unui interior sau substanța eterică a drapajelor, care se învecinează cu lumina profundă a unui felinar și cu aceea fără sursă a unei cruci, sînt tot atîtea momente perfect identificabile ale unei conștiințe umane și artistice sfîșiate între bucurie și melancolie neagră, între disperări incomensurabile și adevărate exerciții extatice. Această oscilație între planuri adverse și, uneori
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
e atât de plictisit, Încât seamănă cu un director Îmbătrânit de gălăgia recreațiilor, care Îi amăgesc tâmplele... cu el nu se joacă nimeni! ce va urma? capul aplecat pe o pernă, somnul carului ascuns printre pletele viselor - voi merge din felinar În felinar, din psalm În psalm, din nor În nor, la fel ca toamna semnată pe o inimă Înțeleaptă... de-atâta dor, voi prinde ultimul tren spre Eden. de-abia atunci... Îngerii muzicanți mă vor striga pe nume, și tot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
de plictisit, Încât seamănă cu un director Îmbătrânit de gălăgia recreațiilor, care Îi amăgesc tâmplele... cu el nu se joacă nimeni! ce va urma? capul aplecat pe o pernă, somnul carului ascuns printre pletele viselor - voi merge din felinar În felinar, din psalm În psalm, din nor În nor, la fel ca toamna semnată pe o inimă Înțeleaptă... de-atâta dor, voi prinde ultimul tren spre Eden. de-abia atunci... Îngerii muzicanți mă vor striga pe nume, și tot ce-ți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]