2,240 matches
-
din plăcerile sale sunt idilice, rustice, iar pe de altă parte, cum va afla Francis, fusese purtat de-a lungul copilăriei sale de către tatăl său scenograf pe toate scenele mari ale lumii, răsfățat de actrițe, îmbibat de parfumurile calde ale feminității. Invitația de a se juca de-a v-ați ascunselea pe care o adresează celor doi, Marie și Francis, poartă însemnele unei inocențe campestre, în schimb atracția pentru filmul vechi și literatura pe care o studiază în paralel reflectă un
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
corpul său reflectă dorința, o transfigurează în frumusețe, este un corp alcătuit din toate mângâierile, din toate privirile, un corp luminos. Acest Adonis este și nu este conștient de frumusețea sa, este obișnuit să i se acorde atenție, a incorporat feminitatea ca mod de a fi, însă ceea ce-l definește este tocmai această ambiguitate bulversantă. Filmul lui Xavier Dolan este un film despre frumusețe și felul ei de a vorbi, iar limba pe care o vorbește frumusețea este atracția. Regizorul alcătuiește
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
zboară în tărie, Se scaldă în lumina eterului ceresc.” (O noapte pe ruinele Tirgovistii) . În Zburătorul, aluzia folclorică se desenează și ea, discretă, pe fundalul cosmosului, indiferent la perisabila aventură umană; pulsația erotică, receptată diferit la cele trei vîrste ale feminității, reprezentate de juna Florica, de mama ei și de babele satului, schițează un delicat filigran fugitiv pe eternitatea peisajului astral: „E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei Veșmîntul său cel negru, de stele semănat, Destins coprinde lumea, ce-n brațele
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
Franz-Josef Selig, Wolfgang Bankl, Ain Anger, la baritonul Falk Struckmann. În mod evident, cea mai spectaculoasă apariție este cea a celebrei mezzosoprane Waltraud Meier în marele rol al lui Kundry, caracterul complex, schimbător, care parcurge drumul de la devoțiunea penitenței la feminitatea malefică. Li s-a alăturat, în rolul titular, acest muzician de mare clasă care este Christopher Ventris, un autentic tenor wagnerian, un obișnuit al genului în marile case de operă actuale. Nu pot să nu o menționez - într-unul dintre
La Viena, opera iese în stradă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5562_a_6887]
-
la un punct cu autentică valorizare a drepturilor omului. În 1968, Rîța O’Grady (Sally Hawkins) era aleasă ca lider sindical al muncitoarelor de la fabrica Ford pentru a le susține interesele în fața patronilor. Nici pe departe o femeie lipsită de feminitate, un soldat cu fustă din „Armata Salvării” - vezi celebra piesă Maiorul Barbara (1905) a lui George Bernard Shaw -, Rîța are două calități majore, curajul și inteligența sau mai precis tactul care este o formă specifică de inteligență a omului sensibil
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
dramatism, epurat însă de orice îngroșare. Aceleași frângeri se puteau regăsi și în mișcarea concretă, scenică, a lui Carmen Coțofană, dar fără nuanța lor ușor ezitantă, mai directe, alternând, pe alocuri, și cu unele rotunjiri, cu o undă fină de feminitate și, punctual, cu puțin umor. În scenografia lui Adrian Damian și costume gândite de Paul Dunca pentru Carmen Coțofană, în light design-ul lui Cătălin Nicolescu și cu imagini video proiectate de Irina Stelea, spectacolul a fost și un continuu
La urma urmei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5622_a_6947]
-
care, în loc să exorcizeze, amplifică artistic experiența tragică. Scenele vii, concretețea detaliilor macabre, senzația experiențelor live, fac din Lena Constante o strategă care știe, asemeni regizorilor mari, să manipuleze ambiguitatea și sugestia. Provocând, ea nu caută senzaționalul. Miza e istoria unei feminități ultragiate, cu finalul cunoscut. Farmecul din Evadarea tăcută are de-a face cu intensitățile unei competiții cu propria singurătate. Fracturile din memoria ei nu par nicio clipă să conteze, semn că ea scrie, împăcată, despre momente care spun ceva. Restul
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
În lupta „cu dușmanul cel mai perfid și mai subtil: tu însuți”, ea e gata să scrie cu sânge - iarăși o scenă teribilă -, compune mii de versuri și opt piese de teatru, învață limbajul zidurilor și trăiește desprinderea totală de feminitate. Căci, dincolo de toate, Evadarea tăcută este povestea despărțirii tragice de feminitate. Când, spre final, timpul desființat se sparge pentru a deveni din nou istorie, ea se lasă absorbită de noul decor, execută salturi în timp, toate pentru a se întâlni
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
însuți”, ea e gata să scrie cu sânge - iarăși o scenă teribilă -, compune mii de versuri și opt piese de teatru, învață limbajul zidurilor și trăiește desprinderea totală de feminitate. Căci, dincolo de toate, Evadarea tăcută este povestea despărțirii tragice de feminitate. Când, spre final, timpul desființat se sparge pentru a deveni din nou istorie, ea se lasă absorbită de noul decor, execută salturi în timp, toate pentru a se întâlni cu voința colectivă a femeilor închise. Dobândirea unui nou eu social
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
jongleze povestea cu dezinvoltură. În Evadarea imposibilă va desăvîrși noul eu și drumul spre ficțiune este evident. În singurătatea absolută, Lena Constante extrage din cutia neagră a evenimentelor acele amănunte care refac istoria unei femei ce și-a descoperit esența feminității și a unui popor dezumanizat. Evadarea tăcută arată metabolismul carceral dintr-o perspectivă unică în literatura noastră. Lecția unei pictorițe care a înțeles, din păcate, extrem, că întâlnirea cu absurdul poate fi depășită prin valorificarea lui artistică.
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
scriitoare de mare forță, greu de egalat, care ar putea concura oricând la suprema distincție literară. Volumul de față - Fetițele. Rude sărmane - propune o serie de texte scurte, o dublă incursiune în universul feminin, în două ipostaze, sau vârste ale feminității. În Fetițele, ne aflăm în lumea complicată, guvernată de legi implacabile ale copilăriei și adolescenței, prilej pentru câteva reinterpretări ale unor teme mai vechi (tema dublului, a geamănului diabolic, a adulterului cu consecințe dramatice și a nebuniei). O serie de
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
care-i prilejuiesc autoarei satira socială. Virginia Woolf surprinde relațiile între Europa și Orient în termeni de gen sau sexualitate, alteritate, identitate culturală. Parametrii geografici și temporali (Anglia - Turcia, sau, cum spune Orlando, „Persia”) prilejuiesc asocierea cu bătrânețea/ tinerețea, bărbăția/ feminitatea. Contrastul pare domolit prin aplecarea, atât a occidentalilor cât și a orientalilor, asupra șlefuirii cuvintelor, „până ajung să fie o epidermă subțire a gândurilor noastre”. Arta (având drept simbol popasul pe țărmurile Italiei) este puntea de legătură între cele două
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
procedează ca un arheolog al eurilor creatoare, oferind, în cele șapte eseuri micromonografice, reinterpretări valoroase, cuceritoare printr-un anume detectivism al observațiilor. Foarte incitante sînt considerațiile privind încercarea Hortensiei de a elabora, în prozele ei scurte, un program al desăvîrșirii feminității ideale, dez-idealizate prin socializare în romanele ciclului Halippa. Sau cele privind elaborarea imaginarului la M. Blecher, scriitor înrudit ca sensibilitate cu Hortensia și care nu oferă deloc detalii cu privire la atelierul său de creație: spre deosebire de autoarea Drumului ascuns, care „simțea” idei
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
toate acestea sunt permise, tolerabile, intră, cu alte cuvinte, în ceea ce numeam „jocurile” (sau capcanele) confesiunii. Pericolele reale pentru poezia Angelei Marcovici vin însă din altă parte. Din absența compasiunii pentru cei vulnerabili, din afișarea unui soi de „machism” dinaintea feminității, din apologia lipsei generalizate de sens, din viziunea unei lumi în care, cu toții, suntem „nenorociți”, din concesiile făcute gustului public pentru morbid, sexualitate și senzaționalism. Poeta se dorește foarte mult a fi un autor postmodern. Izbutește, cel puțin prin adoptarea
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
de Rusoaica lui Gib Mihăescu), care constituie punctul forte al romanului, în geografia amoroasă a naratorului se mai află Ondina, iubirea calmă, egală, sigură, Adriana, o femeie cu sensibilități materne, plus alte posibile aventuri, toate compunând un catalog variat al feminității, într-o încrengătură erotică „bulevardieră”, chiar dacă prea puțin amuzantă (spre „final”, apar și mici lovituri de teatru, și căderi în senzațional, iar continuarea avea în vedere și o intrigă detectivistică). Deși pare că suferă de amoralism, naratorul se trezește vizitat
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
deslușim un destin de femeie condamnată la așteptare. Alegerea eroinei principale merge spre recluziunea monahală deoarece este singurul mod în care ea poate sfida societatea patriarhală, inconsistența și iluzoriul sentimentelor bărbatului. Odalie este un personaj reprezentativ pentru un model de feminitate caracterizat de pietate, puritate emoțională și ideatică, supunere, valorizare a vieții domestice - tipic pentru epoca dinaintea mariilor revoluții feministe. Naivitatea ei este tulburătore. Alice Dunbar-Nelson evită ridicolul și stârnește compasiunea. Revolta Odaliei implică sacrificiul de sine și sugerează o tragedie
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
Ed. Brumar, 2010, 80 p. Lucia Negoiță cultivă o poezie feminină în accepția mai nouă a manifestării sale. Nu mai e vorba de corzi sentimentale, de figuri ale cochetăriei, ci de asumarea unei condiții somatice, a unei fiziologii specifice. Vechea feminitate prezenta un complex față de autoritarismul, decizia, poza prestantă a masculinului, retrăgînduse într-un gineceu afectiv. Acum, femeia poetă poate păși cu siguranță pe un culoar propriu, avînd un simțămînt de independență a vitalității ce-i aparține. Calea a fost deschisă
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
macularea// te doare iar copilul necunoscut/ care ar vrea să se închidă în temnița trupului/ fără nume ca zeul// închizi ochii cît ocheanul îngăduie/ strîngerea lumii în cerc imperfectă/ sfîrșitul virginității - aproape” (Iepurele de curînd împușcat la gîtul fetiței). E feminitatea dintotdeauna, dar transpusă într-un cod nou, costumată conform revistelor de modă (post)moderniste. E greu de spus dacă acest look modifică sensibilitatea auctorială în sensul unei „răciri”, a unei distanțări de sine favorabile aventurii imagistice, ori avem a face
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
o explice. De pildă, secvențele cu fetele din sat ce purced la rituri magice nu provoacă cititorului sentimentul fisurii în realitate, cum se întîmplă în REM-ul cărtărescian, reconfigurat aici. De bună seamă că Liliana Corobca știe să folosească argumentele feminității timpurii, lăsând plusul de fantezie, oricum precar, într-un plan secund. De avarie. O problemă a scriitorilor ce aleg un narator nubil e felul cum discursul se păstrează în limitele unui anumit tip de limbaj, specific vârstei, până la capăt. Romanul
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
pe nerozia unui cititor neinformat”. Excelenta carte a Lianei Cozea ne îngăduie însă a vorbi și de o altă variantă a „sincerității”, cea de natură critică, pe care exegeta o învederează în marginea lecturilor d-sale, cu o rezonanță a feminității în feminitate, dar și a unei probități personale în meandrele unor destine. Liana Cozea, Al doilea Eu, Edit. Cartea Românească, București, 2013, 248 p.
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
unui cititor neinformat”. Excelenta carte a Lianei Cozea ne îngăduie însă a vorbi și de o altă variantă a „sincerității”, cea de natură critică, pe care exegeta o învederează în marginea lecturilor d-sale, cu o rezonanță a feminității în feminitate, dar și a unei probități personale în meandrele unor destine. Liana Cozea, Al doilea Eu, Edit. Cartea Românească, București, 2013, 248 p.
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
oarecum impropriu să vorbim de un grup al scriitoarelor în Memorii, similar cu cel al autorilor evrei. De fapt, Lovinescu introduce mai întâi două figuri, Hortensia Papadat-Bengescu și Elena Farago, intercalând portretele evreiești înainte de continuarea seriei cu medalioane feminine. Astfel încât feminitatea își pierde de la început conotația neutră și intră într-o sferă a „minorității”. În femeia-scriitor de la Sburătorul va trebui să vedem, prin urmare, scriitorul fără statut. De altfel, seria cuprinde mai multe personaje pe care istoria literară nu le-a
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
seria cuprinde mai multe personaje pe care istoria literară nu le-a reținut, unele din ele fără operă - Margareta Miller-Verghi, Alexandrina Scurtu, Constanța Marino-Moscu, Sorana Țopa, Mia Frollo, Sarina Cassvan, Aurora Furtună. Într-un text pe care-l consacră reprezentării feminității în cadrul boemei, Dominique Maingueneau pornește de la ideea că femeia care aderă la un grup literar, frecventând un cenaclu, își pierde locul și statutul social (calitățile ei de mamă, de soție, chiar și de amantă se văd suspendate), fără a accede
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
unei egalități sociale originare, care permite manifestarea unei calități distribuite prin hasard - talentul. Numai înțelegând aceste lucruri se poate explica circulația paradoxală a pozei anonime între centrul și periferia cercului sburătorist, împrumutul de valori între categoriile minore ale evreității sau feminității și poziția autorității supreme a Criticului. Gruparea pe care a conceput-o Lovinescu se revendică astfel de la o ambivalență fondatoare. Constituită pe prietenie și afinitate sufletească, în jurul unui nucleu de intimi (Liviu Rebreanu, Felix Aderca, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu), ea
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
cu alte fragmente din De ce fierbe... Suprapunerile de planuri merg, nu o dată, către reprezentări suprarealiste. Nu insistent, cum s-a comentat. Mai degrabă Aglaja Veteranyi împrumută teoria relațiilor dintre lucruri via Matisse, decât să construiască hotărât universuri. Ca roman al feminității fărâmițate și refăcute, De ce fierbe... nu depășește simbolic o Lolita dintr-un fals Zirkusroman. Mai interesantă mi se pare dezvrăjirea Occidentului prin ochii nimfetei. Frau Hitz, îndrumătoarea de la internat, are înăuntru „o mulțime de rafturi pe care stau ghemuiți niște
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]