1,275 matches
-
și-ar putea regăsi credibilitatea. Și totuși, aceasta este o temă în care sensul pare să-și redobândească vivacitatea pozitivă. Asta se datorează noului mod în care se pune astăzi problema, și care își are premisa esențială în folosirea metodei fenomenologice. În perspectiva fenomenologică, sesizarea corporalității are loc în pragul unei conștiințe eliberate de orice prejudecată și devenită, prin intermediul unor riguroase reducții, scenariu neutru al unor prezențe nemijlocite. Corporalitatea este sesizată în cadrul acestui context pur al conștiinței, fără ca să se opună
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
regăsi credibilitatea. Și totuși, aceasta este o temă în care sensul pare să-și redobândească vivacitatea pozitivă. Asta se datorează noului mod în care se pune astăzi problema, și care își are premisa esențială în folosirea metodei fenomenologice. În perspectiva fenomenologică, sesizarea corporalității are loc în pragul unei conștiințe eliberate de orice prejudecată și devenită, prin intermediul unor riguroase reducții, scenariu neutru al unor prezențe nemijlocite. Corporalitatea este sesizată în cadrul acestui context pur al conștiinței, fără ca să se opună spiritualității și chiar
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
eliberate de orice prejudecată și devenită, prin intermediul unor riguroase reducții, scenariu neutru al unor prezențe nemijlocite. Corporalitatea este sesizată în cadrul acestui context pur al conștiinței, fără ca să se opună spiritualității și chiar fără a face referințe explicite la ea. Sesizarea fenomenologică a corporalității este prin urmare, descoperirea datului de a fi constituiți sensibili, asumat, ca să spunem așa, în stadiul abia apărut. Antonio Rosmini - evident că înainte ca metoda fenomenologică să fie formulată de către Husserl - elaborase cu grijă doctrina «sentimentului fundamental corporal
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
opună spiritualității și chiar fără a face referințe explicite la ea. Sesizarea fenomenologică a corporalității este prin urmare, descoperirea datului de a fi constituiți sensibili, asumat, ca să spunem așa, în stadiul abia apărut. Antonio Rosmini - evident că înainte ca metoda fenomenologică să fie formulată de către Husserl - elaborase cu grijă doctrina «sentimentului fundamental corporal». Conform acestei perspective rosminiene, activitatea noastră cognitivă săvârșește primul act atunci când percepem existența trupului nostru, când ne percepem pe noi înșine în interiorul unui corp. Pentru ca acest discurs să
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Pentru ca acest discurs să fie mai bine înțeles pot fi de folos câteva clarificări terminologice. Întâi de toate cu privire la cuvântul corp. Ne ajută lexicul limbii germane, care este limba lui Husserl și, deci, cea în care a fost elaborată doctrina fenomenologică. Germanul, pentru a indica corpul, folosește doi termeni: Körper, corpul ca realitate materială, perceput prin intermediul simțurilor și Leib, care este trupul, adică ceva organic, ca obiect al unei experiențe complexe și unitare; Leib este condiția trupească, mai mult decât corpul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
decât corpul ca realitate naturală. Prin urmare, traducerea mai exactă a lui Leib este, în acest caz, corporalitate sau trup. Folosirea substantivului abstract redă, deci, mai bine ideea absenței unei conotații imediate fizice. De fapt, sesizarea trupului într-o conștiință fenomenologică nu este sesizarea unui lucru, ci a unei condiții, a condiției trupești sau corporale. Husserl folosește expresia corporalitate proprie ce specifică și precizează natura acestui dat prim al conștiinței, în sensul că cea dintâi conștientizare a condiției umane apare în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
perceput la nivel trupesc. Aprofundarea acestor elemente ar însemna, în bună parte, dezvoltarea unor teme specifice ale fenomenologiei husserliene, aspect ce nu intră însă în interesul acestui studiu. Ne-am referit la ele doar pentru că sunt reprezentative pentru noua perspectivă fenomenologică și pentru sensibilitatea, de multe ori nereflectată, dar puternic simțită și trăită. Multe din obiceiurile și atitudinile culturale de astăzi își au originea în acel complex de considerații care s-au dezvoltat datorită opririi reflecției asupra corporalității. Referința nu este
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
sexualității și sensul pe care-l conține sau de iluzia sensului pe care ar putea să o ascundă. Folosirea publică a ceea ce este privat, despre care se vorbește acum atât de mult, este un exemplu de elaborare teoretică a fundamentului fenomenologic al sexualității, sau, în tot cazul, al contextului semantic despre care s-a vorbit mai sus. Mai precis, vorbim despre o complicare socială radicală a sexualității. Feminismul, eliberarea sexuală, acceptarea sau trecerea peste ceea ce este diferit, programarea politică a procreației
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
vorbim trimite oarecum la acel Grenzbegriff kantian, noumenul care înseamnă limită conceptuală, adică o linie bine demarcată și dincolo de care se poate arunca doar privirea; e vorba așadar de un orizont și nu de o cortină. Chiar și descoperirea metodei fenomenologice și folosirea ei la diferite domenii ale experienței a constituit o nouă frontieră pentru cercetarea filosofică, însă, în radicalitatea sa mai profundă decât îndoiala carteziană, fenomenologia a privilegiat un nivel al conștiinței univoc și neutru, abstract în puritatea sa. Evidența
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și neutru, abstract în puritatea sa. Evidența absolută la care fenomenologia face referință sfârșește prin a fi un dat gratuit al subiectivității pure iar idealul filosofiei, ca știință riguroasă, poate sfârși prin a da naștere unui impresionism halucinant. Chiar dacă perspectiva fenomenologică rămâne un ideal de referință, exercitarea concretă a reînnoirii filosofiei trece prin discursul despre limitele cunoașterii științifice univoce, și deci, despre activitatea îndreptată către interpretarea sensurilor complexe pe care acele limite ne ajută să le descoperim. Din profilul teoretic, punctul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
predispune pentru un astfel de eveniment. Perspectiva pe care o propune este o implicare existențială într-o tensiune unitară în care aporia este deja intențional depășită. Filosofia în sensul tare, originar, al termenului, înseamnă conștientizare a acestei implicări existențiale, elucidare fenomenologică și interpretarea ei semantică. În propunerea noastră de unificare, exercițiul credinței filosofice și exercițiul credinței în Revelație în aceeași persoană, conștientizarea implicării existențiale, dă contur propunerii unei filosofii creștine. În momente de mare credință, pătrunși de sensul unui angajament constructiv
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
testate atât pe teren, cât și în laborator. Pe scurt, practica sugerează rafinări ale teoriei, iar teoria rafinată oferă o îmbunătățire a liniilor directoare pentru practica eficientă din domeniul nostru. (Latham, 2007, p. 265) Studiile dezvoltate în paradigmă interpretativă sau fenomenologică sunt slab reprezentate în cercetarea motivației. Singurul stoc de competență utilizat în demersurile de cercetare este cel al cercetătorului. În acest context afirmarea "superiorității" cunoașterii științifice și ignorarea "cunoașterii comune" este apriorică: "psihologii din domeniul motivației trebuie să aibă un
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
cum este pozitivismul modernității); mai curând, menirea sociologiei este de a prezenta, prin comprehensiune, ceea ce există socialmente în toată multiplicitatea formelor și interacțiunilor socioculturale experiențiale, în "policulturalismul și politeismul valorilor". Apoi, pentru că Michel Maffesoli crede, fără rezerve, în postulatul sociologiilor fenomenologice și subiective: "a ști să trăiești și a ști să spui merg împreună"; cu alte cuvinte, trăitul social este o experiență reflexivă de sociologie profană, față de care sociologul profesionist trebuie să rămână mereu atent și sensibil pentru a-i capta
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Adevărul Unul, Finalitatea, Sensul Istoriei și alte majuscule care ignoră pluralitatea lucrului uman și politeismul valorilor" (p. 48), pentru a accepta "atmosfera dionisiacă" ale cărei umbre se întind peste lumea socială. Sociologul fenomenolog s-a hrănit abundent cu seva filosofiei fenomenologice, cu sociologia comprehensivă a lui Max Weber, cu sociologiile subiective ale lui Simmel și Schütz, deopotrivă cu izbucnirile vitalismului romantic nietzscheian și cu psihologia inconștientului colectiv și antropologia arhetipurilor umane inspirate de C. G. Jung, dar mai ales cu învățămintele
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pașaportul erorilor și al jongleriilor"4. Revenind la lucida și serena prezentare empirică, putem vedea că alături de o ordine a rațiunilor care, de la Descartes la Durkheim, a marcat gândirea franceză, există o ordine a semnificațiilor proprie demersului hermeneutic. Demers hermeneutic, fenomenologic, care se înscrie într-un relativism generalizat. Cu alte cuvinte, capabil să vadă și să gândească în același timp și decompoziția lumii moderne și a moralei sale universale, și emergența alteia, mult mai fragmentare, făcută din etici juxtapuse. Această complexitate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
lor complexitate. În acest domeniu, așa cum am spus-o deja, există un raport de încleștare între substanțialism și moralism. Ontologia care le este comună este întotdeauna în căutarea unei "cauze supreme", primă și ultimă. Or, așa cum ne arată observația, prezentarea fenomenologică a vieții cotidiene, totul este în mișcare, totul fluctuează. Ceea ce, stricto sensu, complică simpla cauzalitate. Socialitatea, aceea a "lumii vieții" (Lebenswelt), nu se reduce la un social care s-ar deduce prin simplu raționament. Ea se sprijină pe împărtășirea imaginilor
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
instructivă pentru cei care fac din luciditate o marcă a nobleței spiritului. Revenirea organicului în viața societăților noastre, adică a conjugării acestor lucruri opuse care sunt sufletul și materia, impune o gândire organică. Prin aceasta vreau să spun o atitudine fenomenologică susceptibilă a ști, luând în considerare imaginile, să califice înainte de a legifera. Grija pentru denumiri exacte fiind, o știm de mult, fundamentul însuși al organizării sociale necesare. Dar ea nu poate fi făcută în contrasens. Potrivit înțelepciunii chineze, Tseu-lu îi
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sunt orașele franceze în care regăsim astfel de culturi de posedare sau alte ma-nifestări ale acestor sincretisme complexe. "Răsă-riturile mitice" (G. Durand) pe care toate acestea le exprimă sunt poate fără valoare, totuși ele subliniază, dintr-un punct de vedere fenomenologic, reîntoarcerea la un alt nivel ("reluare-distorsiune") al unul paganism nativ care tinde să izbucnească în prezent. Detraz de la cruz està il diablo, spune proverbul spaniol. Printre interpretările pe care i le putem da, este aceea a indistincției, a non-separării, a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în viitor. Poate fi vorba de fiul luminii sau de un paria al forțelor răului. Protagoniștii generoși ai mișcărilor caritative, galezul mustăcios care critică înverșunat "mâncarea proastă", altermondialistul ce se opune triumfului unui liberalism sălbatic sunt, din punct de vedere fenomenologic, de pus pe același plan cu un Ben Laden cu înfățișare cristică sau cu un Saddam Hussein, tiran decăzut, al cărui drum al crucii judiciare riscă să valorizeze cauza pierdută pe care o apăra. Să fim lucizi, de altfel. Teroristul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
tulburări psihotice independente, chiar dacă își împărtășesc unele idei delirante, nu este vorba de "Folie a deux", ci de "Folie simultanee"2. G. Scripcaru realizează o clasificare cuprinzătoare a suicidului ținând cont de mai multe criterii: 1. criteriul psihodinamic: 2. criteriul fenomenologic: - suicid ca tentativă și realizare; - parasuicid; - individual sau colectiv; 3. criteriul clinic: - suicid patologic; - suicid fără antecedente psihiatrice; 4. criteriul posturii psihice față de suicid: suicid adevărat; suicid fals sau exhibiționist; suicid real și de șantaj; 5. criteriul determinismului motivațional: - suicid
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
sacru având în vedere faptul ca survenirea acestuia implică o mutație în cadrul celui profan? Cum se definește atunci spațiul profan? Dincolo de această dificultate metodologică, ceea ce considerăm a fi un punct esențial menit să deschidă cercetări complexe din punct de vedere fenomenologic asupra spațiului sacru este faptul că cei doi termini, sacruprofan se vădesc a fi coimplicați. Într-un anume sens Mircea Eliade a relevat această coimplicare, afirmând că o existență profană în stare pură nu există. Abolirea totală a comportamentului religios
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
cei doi termini, sacruprofan se vădesc a fi coimplicați. Într-un anume sens Mircea Eliade a relevat această coimplicare, afirmând că o existență profană în stare pură nu există. Abolirea totală a comportamentului religios este imposibilă. Urmând principiile unei analize fenomenologice menite să tematizeze spațiul sacru, trebuie menționat următorul fapt: nu numai că cei doi termeni sunt coimplicați dar nu se poate decide preeminența sau preexistența unuia asupra celuilalt. Pe de-o parte pentru că nu există date precise care să indice
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
atribut. Întrebarea cea mai gravă ține de însăși gravitatea implicată în acesta deschidere ce ar putea fi exprimată astfel. Locul consacrat devine „greu”, devine săturat astfel încât nu mai este un simplu loc, devine gest care inițiază, (intenționalitate pură în termeni fenomenologici). Astfel, întrebarea ce este un spațiu sacru trebuie convertită devenind: ce este un loc-gest (gestul ca intenționalitate pură, ca deschidere). Vom urmari aceasta întrebare supunând analizei un tip consacrat de spațiu sacru: templul. Cuvântul „templu” își are originea de la verbul
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
cunoștințe de teologie, etică, antropologie și, cu siguranță, cu un nou mod de a vedea viața, oamenii și pe mine. Treceam ultima dată pe la școala la care fusesem student și, la ieșire, m-am întâlnit cu profesorul salezian de antropologie fenomenologică, părintele Sabino Palumbieri, pe care îl admirasem și îl ascultasem cu plăcere și cu o deosebită curiozitate intelectuală. Spunându-i că urma să mă întorc acasă, în România, i-am mulțumit pentru tot ceea ce a putut să-mi transmită în timpul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de tentative în prezentarea panoramicii personalismului lui Max Scheler (1874-1928). De asemenea, suntem conștienți atât de luminile, cât și de umbrele acestei tentative, din cauza opticii nu întotdeauna precise a discursului filosofic pe care vrem să-l tratăm. 1. Antropologia sa fenomenologică Se constată că evoluția gândirii lui Scheler este marcată de o continuitate evidentă între „Scheler spiritualist și Scheler catolic” și de o ruptură implicită „între Scheler teist și Scheler panteist”. Din cauza schimbărilor care au avut loc în evoluția gândirii sale
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]