1,523 matches
-
tip de referință. El este construit în mare măsură categorial, prototipic, oricum nu dimensional. Mai mult, stilul de abordare și circumscriere pleacă de la cazuistică și se întoarce la ea, surprinzând ceva esențial pentru o categorie - în sensul în care în fenomenologie se vorbește de intuirea esenței și de „tipul ideal”. Este vorba de decuparea și cercetarea unui tip pregnant relativ ușor de identificat, dar mai mult în manieră intuitivă, cu minime criterii operaționale. De asemenea, lipsește plasarea sa într-un context
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ob(inute prin metode empirice nu pot verifica (i valida o teorie din domeniul (tiin(elor socio-umane. Adev(rul s-ar putea afla totu(i la mijloc, p(strînd un bun echilibru (ntre teorie (i practic(. Astfel, noile curente sociologice (fenomenologia sociologic(, modelul dramaturgic, interac(ionismul simbolic, etnometodologia) arăt( c( omul (i societatea pot fi studiate din diferite perspective (i utilizînd metode variate. De pild(, dac( sociologiile interac(ioniste "sînt interesate de activitatea cotidian( (n primul rînd că o activitate de
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
i se stabilește domiciliul obligatoriu în alt județ decât cel în care se afla moșia. Alege Câmpulung, unde se va afla până în toamna lui 1958. Aici meditează și scrie Încercare asupra filosofiei tradiționale (1950), Anti-Goethe (1952) și povestește în scris Fenomenologia spiritului a lui Hegel (manuscris trimis clandestin în străinătate și tipărit la Paris în 1962). Se întreține din lecții particulare. Divorțează de englezoaica Wendy Muston (căsătorie din care s-au născut Dinu, în 1942, viitor diacon călugăr într-o mănăstire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
pentru fratele Alexandru (publicate postum, în 1990). În paginile lor autorul transfigurează literar victoria fostului deținut asupra împrejurărilor din exterior și găsirea căii către „necesitatea lăuntrică”. Odată înțeleasă „necesitatea lăuntrică”, cărturarul începe încă o „povestire”, pe înțelesul tuturor, a hegelienei Fenomenologii a spiritului (în „România literară”), se deschide către straturile adânci ale câtorva cuvinte românești, se străduiește, într-un mod exemplar, să pună la îndemâna tineretului chipul lui Eminescu aflat în manuscrisele de la Biblioteca Academiei Române. Studiile se succedă într-un ritm impresionant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
1937; Viața și filosofia lui René Descartes, București, 1937; Schiță pentru istoria lui „cum e cu putință ceva nou”, București, 1940; Două introduceri și o trecere spre idealism, București, 1943; Jurnal filosofic, București, 1944; Pagini despre sufletul românesc, București, 1944; „Fenomenologia spiritului” de G. W.F. Hegel, istorisită de ..., Paris, 1962; Douăzeci și șapte trepte ale realului, București, 1969; Eseu despre înțelesul grec al dragostei de oameni și lucruri), în Platon, Lysis, București, 1969; Rostirea filosofică românească, București, 1970; Creație și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
precare. Volumul de față se străduiește, de asemenea, să cultive o sensibilitate pentru dialogul cu cei diferiți din punct de vedere cultural, care uneori sînt chiar lîngă noi, încurajînd gîndirea critică, refuzul prejudecăților metodologice, revizitarea marilor paradigme ale cunoașterii (structuralismul, fenomenologia, interacționismul simbolic, alegerea rațională) într-o grilă de lectură care respinge absolutismele de orice fel și care pledează pentru comunicarea între diferitele gramatici ale socialului. Cartea este adresată mai multor categorii de cititori potențiali. în primul rînd, îi are în
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
generală, Editura Pro Universitaria, București, 20062. Vintilă-Rădulescu, Ioana, Limbile statelor lumii. Mică enciclopedie, Cuvînt-înainte: acad. Marius Sală, Editura Meronia, București, 2007. Vintilă-Rădulescu, Ioana, Sociolingvistica și globalizare, Editura Oscar Prinț, București, 2001. Vîlcu, Dumitru Cornel, Orizontul problematic al integralismului (Integralism și fenomenologie - vol. I), Editura Argonaut&Scriptor, Cluj-Napoca, 2010. Voegelin, C. Charles Frederick; Voegelin, F. Florence Mărie, Classification and Index of the World's Languages, Elsevier, New-York - Oxford - Amsterdam, 1977. Vraciu, Ariton, Lingvistică generală și comparată, Editura Didactica și Pedagogica, București, 1980
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mai sus. A gândi nu înseamnă a unifica, a face familiară aparenta sub chipul unui mare principiu. A gândi înseamnă a învăța din nou să vezi, să-ți dirijezi conștiința, să faci din fiecare imagine un loc privilegiat. Altfel spus, fenomenologia refuză să explice lumea, dorindu-se doar o descriere a experienței trăite. Ea se întâlnește în această privință cu gândirea absurdă, care afirmă inițial că nu există un adevăr, ci numai adevăruri. Fiecare lucru își are adevărul lui, vântul serii
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
avea decât o epistemologie. 8 În acea vreme, rațiunea trebuia să se adapteze sau să piară. Ea se adaptează. O dată cu Plotin, din logică devine estetică. Metafora înlocuiește silogismul. 9 De altminteri, aceasta nu este singura contribuție a lui Plotin la fenomenologie. Aceeași atitudine este în întregime cuprinsă în ideea atât de scumpă gânditorului alexandrin că nu există numai ideea de om, ci și ideea de Socrate. 10 E vorba aici de o comparație de fapt și nu de o apologie a
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nu spună nu provocărilor. Evident, din punct de vedere intelectual, trebuie să fie o persoană care să conștientizeze aspectul finit al oricărui parcurs didactic clasic și să înțeleagă că, într-o lume care ne cere tot mai mult să înțelegem fenomenologia lucrurilor, o viziune transdisciplinară e ceva absolut obligatoriu. Mariana Fotescu: Profesorul care să predea "trans" să fie bine pregătit profesional, să aibă o gândire critică pozitivă, flexibilitate, capacitate de a lucra în echipă, fără orgolii personale, să aibă viziunea întregului
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Viorel Cernica • Cultura recunoașterii și securitatea umană, Anton Carpinschi • Discursul puterii, Constantin Sălăvăstru • Discursul filosofic postmodern, Camelia Grădinaru • Dilthey sau despre păcatul originar al filozofiei, Radu Gabriel Pârvu • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Judecată și timp. Fenomenologia judicativului, Viorel Cernica • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de vedere”, „Repere fundamentale”, „Ancheta noastră”, „Restituiri”, „Dialogul artelor”, „Cronica edițiilor”, „Breviar”, „Aqua forte”, „În foileton”, „Biblioteca de poezie românească”, „Confesiuni literare” ș.a. Ultimele decenii aduc modalități critice noi, de la arhetipologie și critică psihanalitică la antropologie culturală, critică simbolică, structuralism, fenomenologie ș.a. După 1990 rubricile cele mai interesante sunt „Poetică”, „Mythos și logos”, „Controverse”, „Opinii”, „Evocări”, „Texte și documente”, „Scriitori români contemporani”. De-a lungul vremii contribuie cu studii G. Călinescu (semnatar al unui număr impresionant de materiale, mai ales studii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289203_a_290532]
-
de asemănătoare un eminent autor neokantian, contemporan cu Schlick, Ernst Cassirer. Este o apropiere al cărei sens va reieși tot mai clar pe parcursul acestui studiu. În „Introducerea” celui de al treilea volum al monumentalei sale scrieri Filosofia formelor simbolice, intitulat „Fenomenologia cunoașterii”, Cassirer caracterizează drept o presupoziție de bază a tradiției metafizice, inaugurate de Parmenide, ideea că funcția gândirii cunoscătoare nu se reduce la „exprimarea ființei” potrivit propriilor ei categorii, ci este aceea de a-i „epuiza conținutul”. Presupoziția este că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu există Centru incoruptibil, acesta fiind o mistificare a metafizicii și a teologiei. Și nu există, fiindcă, nerepetându-se, nu poate fi cunoscut. Cu asta nu am ieșit din Kant și nici din teologie. Ba suntem siliți să pășim în fenomenologie, singurul spațiu unde e posibilă repetiția. Dar nici teologia nu pretinde că lumea creată e repetiție a Identicului, fiindcă e absurd să speri că Dumnezeu s-ar fi "duplicat" în oglindă prin actul creației. Lumea e deja o repetiție cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
El găsește trei răspunsuri la modul cum să ne raportăm la filosofia occidentală tradițională: husserlian ("scientist"), heideggerian ("poetic") și pragmatist ("politic"). Evident că preferă ultima soluție, dar într-o coabitare cu scientismul 166. Neopragmatismul lui Rorty preia linia kantiană a fenomenologiei, trecută prin pozitivism și pragmatism. Adevărul ființei, ca și la Heidegger, e identificabil în Dasein, căci Sein înseamnă antiteza adevărului. Rorty preferă adevărul literal și respinge pe cel metaforic, predominant la Heidegger, la Blaga, la Noica. Pentru el, cuvântul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu descoperirea cuantei lui Max Planck la 1900 și continuând cu complementaritatea lui Niels Bohr, cu principiul excluziunii lui Pauli sau cu relațiile de incertitudine ale lui Werner Heisenberg, pentru ca din filosofie și din psihologie să reinterpreteze critic intuiționismul bergsonian, fenomenologia lui Husserl, psihanaliza etc. Până la Ștefan Lupașcu, ontologia a fost monistă, în primul rând, sau dualistă, ca în cazul lui Descartes. Revolta lui Nietzsche împotriva monismului divin a deschis calea postmodernă a filosofiilor post-identitare, ființa nemaifiind repetiția Unului, ci totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
adoptată de materialismul dialectic marxist, atrage atenția Petru Ioan309. De aceea, logica dialectică a lui Hegel nu a putut revoluționa logica lui Aristotel. Din nefericire, acest deficit ontologic se manifestă și-n filosofia și psihologia secolului al XX-lea, de la fenomenologie la psihanaliză, iar acum în filosofia diferenței, care, paradoxal, sfârșește prin a fi omogenizantă prin exaltarea potențializării. Majoritatea oamenilor, precizează Petru Ioan, invocând textele lupasciene, fug de libertatea psihică a contradicției. Asta duce, între altele, la un globalism care amenință
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a lui Grigore Vieru, Editura Litera Internațional, Chișinău-București, 2004, cu o postfață de Mihai Cimpoi; *Mitul Eminescu, Editura Junimea, Iași, 2004, col. "Eminesciana"; *Eminescu martor al adevărului, Editura Scara, București, 2004 ; *60 de oglinzi, Editura Sfera, Bârlad, 2005; *Mihail Diaconescu. Fenomenologia epică a istoriei românești, Editura AGER Economistul, București, 2005. Redactor: Cezar Ivănescu Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.3-5, cod 700506, tel./fax: 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1 Daniel Corbu, Postmodernismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este proba exilului (proba labirintului, cum o numise Mircea Eliade, alt mare exilat): o opțiune existențială și spirituală pe care Amintirile au menirea s-o legitimeze, răspunzând întrebării de subtext: De ce? Sondând o lume de coșmar, dialogurile epistolare schițează o fenomenologie sui-generis a împotrivirii față de comunism a intelectualului, înarmat doar cu unelte culturale. Coloana vertebrală a scrierilor lui C. se află însă în studiile sale de literatură comparată și de teorie literară. Între volumele aparent eterogene publicate în acest domeniu există
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
proximitatea celui de-al doilea război. Câmpia și Orașul, adevărații protagoniști ai Cărții de la Metopolis, își împart și dominația asupra universului fictiv din Iarna bărbaților. După cum tot în cartea de nuvele apare cu pregnanță tiparul structural al repetiției, a cărei fenomenologie o înscenează somptuos viitorul roman. În ciclul de proze Masa cu oglinzi, sub semnul revenirii stă mirajul numit de cineva „apa celor fără de viață”. Iar în Ploaia și biserica pe roate, toată narația se rezumă la repetarea unui text pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
A înțelege înseamnă a putea povesti ideile, așa cum face mitul cu simbolurile, motivîndu-le. Din acest punct de vedere, filosofia e hermeneutică. în raport cu subiectul, hermeneutica poate căuta sensul arheologic, în maniera psihanalizei, în geneza subiectului; îl poate căuta teleologic, în maniera fenomenologiei hegeliene sau îl poate căuta eshatologic, în maniera unei hermeneutici religioase (Ricoeur). Originea sensului poate fi plasată înapoia sau înaintea subiectului. în ambele cazuri, rădăcina ontologică a înțelegerii rămâne aceeași: dependența sinelui de existență. Ceea ce diferă este atitudinea demistificatoare, necreditantă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
totuși impersonală față de posibilele hierofanii care ar readuce-o la fiindul prezent. Chiar și la Heidegger, hermeneutica este numai parțial vizibilă. Sein und Zeit absoarbe în întregime preocupările de la primele sale cursuri din anii '20. Apoi trecerea mai hotărâtă spre fenomenologie și turnura (Kehre) spre limbă pe care o ia gândirea sa după anii '30 acoperă și mai mult acele prime preocupări hermeneutice ale tânărului Heidegger. Desigur, hermeneutica rămâne osatura gândirii sale, iar limbajul un alt cuvânt pentru hermeneutică. De aceea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
LCF, 1996, 8; Gheorghe Grigurcu, Demonului, cu recunoștință, RL, 1996, 20; Mihai Cimpoi, Împotrivirea de sine, L, 1996, 39; Rodica Draghincescu, Revanșa lacrimilor, VTRA, 1997, 2; Ioan Vădan, Aura Christi, „Valea Regilor”, PSS, 1997, 3-4; Ionel Necula, Aura Christi, o fenomenologie a spaimei, „Bârladul”, 1997, 5; Simona-Grazia Dima, De la multitudine la unicitate, O, 1997, 8; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 249; Simona-Grazia Dima, Limanul sinelui, R, 1999, 1; Mircea A. Diaconu, Aura Christi și condiția poeziei, CL, 2000, 3; Geo Vasile „Ultimul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
din Annick de Souzenelle „În registrul psihologic ochiul este legat de vinovăție”. Fata de Împărat se simte vinovată, ea fiind urmărită pretutindeni de un al treilea ochi. Pentru a putea Înțelege mai bine binomul privire posesiune trebuie să ne adresăm fenomenologiei. Cel care a instaurat jaloanele metodologice ale unei ontologii fenomenologice a fost Sartre. In cartea sa fundamentală” Letre et le neant” filozoful francez analizează fenomenele ființei și ființa fenomenelor. Conceptele filozofice În jurul cărora gravitează marile Întrebări existențiale sunt 1etre pour
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
goetheene ne aduc aminte de poema Luceafărul unde fata de Împărat „ privea În zare cum pe mări / Răsare și străluce” astrul, steaua, magul, soarele inimii ei. „Sonnenhaft” sintagmă germană, cu Înțelesul de „plin de lumină”care a făcut carieră În fenomenologia hermeneutică dobîndește În relectură conotații egalitare; și, atunci, am putea Îndrăzni o superbie interpretativă, denominînd un gînd mai vechi, după care „maiestatea”celor două personaje - fata de Împărat și Luceafărular fi concurentă și nu subordonatoare. Avem astfel două registre Încărcate
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]