653 matches
-
În continuare reproducători din prăsila proprie (Încrucișarea interfamilialăă. Acest studiu scoate În evidență unele realizări ce s-au obținut și pot fi obținute În continuare În cadrul efectivelor de câini lup crescute pe teritoriul țării noastre, În mod deosebit cu privire la parametrii fenotipici ai rasei (dezvoltarea armonioasă a regiunilor corpului, corespunzător standardului raseiă. Din 400 de măsurători biometrice efectuate În ceea ce privește talia la greabăn și greutatea s-au Încadrat În parametrii rasei câinelui ciobănesc german. Deviația de la standardul rasei În cele două caractere studiate
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
Centrului de creștere și dresaj Sibiu, care are unele preocupări În această direcție, cuprinse În programa școlară. Investigația din cadrul studiului efectuat a fost orientată asupra practicii de ameliorare folosită, analiza istoriei genetice a materialului biologic existent, pentru a cunoaște parametrii fenotipici, demografici și genetici ai efectivului de câini. Metodele de calcul folosite la analiza genetică și parametrii genetici au fost cele citate de prof. Drăgănescu și de asistentul universitar Sandu, de la Catedra de Genetică și Ameliorare din cadrul Facultății de Zootehnie București
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
Între reproducătorii importați care activau era mare, fiind cumpărați de la un număr mic de crescători, care probabil Îi schimbau Între ei. De exemplu, s-a stabilit cu această ocazie că reproducătorul mascul CIP era frate cu masculul CAIS. Cu privire la parametrii fenotipici, demografici și genetici a rezultat: variabilitatea fenotipică privind talia și greutatea este mică și gravitează În jurul standardului rasei. Caracterul demografic care evidențiază numărul produșilor vii la o fătare și mortalitatea Înregistrată pe parcurs este relativ mică. Cea mai mare mortalitate
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
fiind cumpărați de la un număr mic de crescători, care probabil Îi schimbau Între ei. De exemplu, s-a stabilit cu această ocazie că reproducătorul mascul CIP era frate cu masculul CAIS. Cu privire la parametrii fenotipici, demografici și genetici a rezultat: variabilitatea fenotipică privind talia și greutatea este mică și gravitează În jurul standardului rasei. Caracterul demografic care evidențiază numărul produșilor vii la o fătare și mortalitatea Înregistrată pe parcurs este relativ mică. Cea mai mare mortalitate s-a Înregistrat până la 21 de zile
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
în celula beta-pancreatică stimulează replicarea acesteia (150). Capacitatea de multiplicare a celulelor beta-pancreatice este determinată de "pool-ul" celulelor recrutabile pentru a intra în compartimentul proliferativ al ciclului celular. Mărimea acestui pool ar putea fi determinată genetic (148) dar nivelul realizării fenotipice a potențialului genetic poate fi influențat de factori de mediu. Astfel, malnutriția temporară la șobolanii tineri induce o scădere a masei beta-celulare; această scădere persistă ulterior în viața adultă (149) și determină o reducere a răspunsului adaptativ, la o solicitare
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
1. Rămân toate trăsăturile stabile de-a lungul timpului? Dacă nu, cât de multe trăsături trebuie să rămână stabile de-a lungul timpului, pentru a vorbi de consistență? 2. Este necesar ca trăsăturile investigate să rămână invariante în expresia lor fenotipică? 3. Cât de mari trebuie să fie perioadele de timp între două măsurători succesive pentru a putea vorbi de stabilitate și consistență cross-temporală la nivelul personalității? Atunci când măsurarea personalității se face dintr-o perspectivă temporală scurtă (ca în situația test-retest
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
ani. Autorul a măsurat stabilitatea temporală pe baza unor indicatori comportamentali obiectivi, cum ar, fi de pildă, testul rigidității brațului, obținând valori de corelație de r = 0,71. Totuși, s-a arătat că pe parcursul unor perioade lungi de timp expresia fenotipică pentru multe din trăsăturile personalității se modifică suficient de mult, ca urmare a trecerii acesteia prin diverse stadii de dezvoltare, fapt pentru care măsurările comportamentale fenotipic-identice la intervale foarte mari de timp sunt extrem de greu de replicat. De pildă, Olweus
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
prin diverse stadii de dezvoltare, fapt pentru care măsurările comportamentale fenotipic-identice la intervale foarte mari de timp sunt extrem de greu de replicat. De pildă, Olweus (1979) arăta că în ceea ce privește agresivitatea pe care un copil o manifestă față de altul, la nivel fenotipic, prin comportamentul de distrugere a jucăriilor acestuia, ar fi o absurditate să mai încercăm să o mai măsurăm după o perioadă de 25 de ani, când copilul ar deveni o persoană matură, a cărei agresivitate cu siguranță n-ar mai
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
jucăriilor acestuia, ar fi o absurditate să mai încercăm să o mai măsurăm după o perioadă de 25 de ani, când copilul ar deveni o persoană matură, a cărei agresivitate cu siguranță n-ar mai lua aceeași formă de expresie fenotipică. Ca urmare a criticilor și insatisfacțiilor frecvente, ocazionate de cercetarea stabilității caracteristicilor fenotipice de personalitate, unii autori (Eysenck, 1990; Saklofske & Eysenck, 2004) s-au concentrat pe aspectele genotipice în studiile lor longitudinale. Trecând peste aceste critici de detaliu formulate, accepțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
după o perioadă de 25 de ani, când copilul ar deveni o persoană matură, a cărei agresivitate cu siguranță n-ar mai lua aceeași formă de expresie fenotipică. Ca urmare a criticilor și insatisfacțiilor frecvente, ocazionate de cercetarea stabilității caracteristicilor fenotipice de personalitate, unii autori (Eysenck, 1990; Saklofske & Eysenck, 2004) s-au concentrat pe aspectele genotipice în studiile lor longitudinale. Trecând peste aceste critici de detaliu formulate, accepțiunea stabilității temporale ca soluție la problema consistenței a întrunit un consens destul de bun
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
a materiei vii de a transmite de la o generație la alta mesajele de specificitate (ale speciei, ale grupului, ale individului) sub forma codului genetic. Moștenirea genetică este practic irepetabilă de la un individ la altul. Orice genotip se exprimă sub formă fenotipică (totalitatea caracteristicilor unui individ), ca rezultat al interacțiunii timpurii cu mediul. Rolul eredității nu se exprimă în aceeași măsură în diversele aspecte ale vieții psihice; unele poartă mai puternic amprenta eredității (temperamentul, aptitudinile, emotivitatea, patologia psihică), altele mai puțin (atitudinea
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
sunt dominante în raport cu oricare dintre alele, fiind și cazuri, rare, în care o alelă domină asupra genei de origine. Prin mutații succesive, din una și aceeași genă pot apărea mai multe alele (o serie polialelă), toate afectând manifestarea fenotipică a acestui caracter. Pe fiecare cromozom, într-un anumit locus, există doar o singură genă sau una dintre alelele ei. În organismele diploide, genele și/sau alele se află în doză dublă (găsindu-se în fiecare dintre cei doi cromozomi
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
cu genotipul C,Cb, deci cu cistinurie intermediară. Așa se explică de ce frații și surorile unui litiazic cistinic pot fi litiazici, dar ascendenții și descendenții lui nu. Cistinuria traduce o dezordine genetică complexă și relativ enigmatică [34]. Cele trei expresii fenotipice clasic descrise reflectă, foarte probabil, mutații distincte și susceptibile de a fi divers combinate. Cu toate progresele recente ale biologiei moleculare, care a permis identificarea mai multor proteine de membrane vectoare de acizi aminați, natura și localizarea genomică exacte ale
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
30 ani, o ecografie normală nu exclude diagnosticul; tomografia computerizată are o sensibilitate superioară; • asocierea manifestărilor extrarenale caracteristice este intens sugestivă; • în toate cazurile este indispensabil un arbore genealogic complet și detaliat. 13.1.4. Evoluția ADPKD prezintă o expresivitate fenotipică variabilă în mare parte explicată de variabilitatea genotipică. Manifestările extrarenale apar sau nu în diferite combinații și cu diferite grade de gravitate chiar la membrii afectați din cadrul aceleiași familii. De asemenea, complicațiile de la nivelul chisturilor renale. în consecință pacienții pot
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
definirea sindromului, care este în acord cu mai multe puncte de vedere oficiale ale unor instituții sau grupuri de lucru cunoscute. Diabetologul va sesiza ușor că toate tulburările înscrise în Tabel 1 pot fi regăsite, în diferite asocieri, în tabloul fenotipic al T2DM. De remarcat că între valorile bazale ale insulinemiei plasmatice și riscul pentru dezvoltarea diferitelor componente ale sindromului dismetabolic există un risc relativ, care variază între 1,23 și 5,62 (Tabelul 2). În mod arbitrar, se acceptă că
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
AMP activată (PRKAG 2) și lizozomul asociat membranei proteice 2 (LAMP-2), ambele fiind implicate în apariția la copii și tineri de boli cu depunere de glicogen [3]. Ca urmare a multiplelor mutații de care vorbeam anterior, boala prezintă numeroase expresii fenotipice, chiar și în rândul aceleași familii. Odată diagnosticată boala la unul din membrii, este necesar să se efectueze analiza genetică a tuturor rudelor, în funcție de gena decelată putându-se stabili o previziune prognostică.Defectele genetice care implică în primul rând troponina
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
a materiei vii, s-a constatat că de fapt PIT este o plasmidă a bacteriei, purtătoare la rândul ei de gene care codifică tumorogeneza, fiind denumită plasmida Ti. Această plasmidă este purtătoare și a altor gene care controlează diferite funcții fenotipice. Ultima fază a transformării tumorale este proliferarea tumorală. Celulele tumorale au un metabolism diferit de al plantei gazdă, prezentând o dublă autonomie de creștere în raport cu bacteria incitantă (procesul oncogen continuă și după dispariția bacteriei) și în raport cu planta gazdă, fiind "scăpate
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
ipoteze privind originea acestei specii, dar nu date concrete. După o documentare amănunțită prealabilă, am aflat că pe glob sunt inventariate peste 60 de varietăți (biotipuri) la această specie care prezintă o marjă mare de variabilitate în ceea ce privește exprimarea fenotipică a principalelor caractere. Principalele surse de germoplasmă achiziționate de S.C.D.L. Buzău au fost din China, Nepal, Tibet, Mexic, Franța, cu precizarea că nu am putut procura totalitatea genotipurilor inventariate pe glob la această specie. Varietățile achiziționate au fost supuse unui
MOMORDICA CHARANTIA Castravetele amar by Costel Vînătoru () [Corola-publishinghouse/Science/1709_a_92282]
-
sunt oxidați în ficatul fetal). Deoarece, toți acești nutrienți sunt reglați de insulina maternă, orice modificare a cantității sau acțiunii acesteia, poate influența compoziția nutrienților ce traversează placenta. Mixtura anormală de nutrienți materni va influența dezvoltarea fetală, putând modifica expresia fenotipică a genelor în celulele nou formate, cu consecințe permanente, pe termen lung sau scurt. Complicațiile ce apar vor depinde de perioada din sarcină când are loc expunerea embriofătului la amestecul anormal de nutrienți (fig. 2). Astfel, expunerea precoce în sarcină
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
sunt numite ele, produc individual efecte minore, dar cumulate conduc la diferențe de statură, emotivitate, inteligență și În multe alte trăsături importante. Datorită poligenelor, organismul va poseda o mare cantitate de variabilitate genetică și cea mai mare parte din variația fenotipică pe care o observăm va constitui o funcție a acestor sisteme” . „Există suficiente dovezi pentru a arăta că unele dintre procesele psihologice legate de emoție și temperament sunt Într-o oarecare măsură sub controlul factorilor ereditari. Diferențele genetice care afectează
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
linia filogenetică, ereditară, depărtată, ca și În termenii ei mai apropiați, adică, În constituția parentală. Temperamentul este, În ultimă analiză, o expresie a unei constituții primite ereditar, deci genotipică, pe care anumite Împrejurări exterioare au modificato, dându-i anumite particularități fenotipice. Temperamentul exprimă viața organică, realitatea trupească, În laturile ei principale. Fiecare individ are un timbru vital specific și un registru de variații propriu, În jurul sentimentului vital fundamental. Temperamentul se referă la dimensiunea energetico dinamică a personalității și se exprimă În
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
educație. Dar acest fond ereditar și constituțional, deși susceptibil de variații și modificări În cursul vieții individuale, se transmite ereditar la generațiile următoare fără aceste modificări dobândite; caracterul, rezultat al formației, vieții, voinței și experiențelor individuale, este În ultimă analiză fenotipic, este esențial individual; ca atare, el nu se transmite ereditar, urmând ca fiecare individ să se străduiască singur pentru a ajunge la formația morală a caracterului. Ca ins biologic, individul trăiește În actualitatea imediată, sub imperiul necesităților organice și dominat
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
pe cromosomul 10. Nu este posibilă producția de androgeni în corticosuprarenală și gonade. Băieții prezintă aspect genital feminin sau intersexuat, pseudo-hermafroditism masculin, fetele se nasc cu morfologie genitală normală. Pubertatea nu se produce la ambele sexe. Majoritatea subiecților se prezintă fenotipic ca femei cu amenoree primară. Secreția de mineralocorticoizi este stimulată, generând hipertensiune cu hipokaliemie. Tipul VI defectul proteinei StAR (hiperplazia lipoidică a suprarenalei). Gena care codifică enzima se situează pe cromosomul 15 q23-24. întreaga steroidogeneză din suprarenale și gonade este
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
sau autosomal recesiv (deficitul de 5a-reductază). Toate sindroamele de insensibilitate la androgeni, independent de fenotip, se caracterizează prin prezența testiculelor, absența derivatelor mulleriene, valori normale sau crescute ale testosteronului, valori mari ale LH, valori mari sau normale de FSH. Aspectul fenotipic este extrem de polimorf. Sindromul de insensiblitate completă la androgeni (sindromul Morris, feminizare testiculară completă) se caracterizează la naștere prin fenotip feminin fără ambiguități. Identitatea de gen este feminină. La pubertate, testosteronul testicular nu este activ datorită absenței complete a receptorului
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
frecvente boli ereditare sunt rezultatul mutațiilor mai multor gene, boli poligenice. Până azi au fost descrise aproximativ 2200 de boli poligenice. Multe boli genetice sunt rezultatul absenței unui cromozom sau al unui cromozom în plus. Ele dau, de obicei, variații fenotipice ușor de recunoscut: Boala Fenotipul Cromozomul Sindromul Down 1:600 21 de 3 ori Sindromul Klinefelter 1:500-1000 bărbați X în plus Sindromul Turner 1 :2000 femei X absent Au fost descoperite anumite legături între anumite boli, ca diabet, astm
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]