29,999 matches
-
scutecele noului născut./ și a stat minute întregi, cu ochii ațintiți la tablourile de pe pereți". Ajuns în decor urban, acest vlăstar de țăran se simte stingher, inadaptabil. Neizbutind a se urbanzia, e bruscat aidoma unui lumpen: "hansi tîmpitule, aia-i fereastra, ușa-i dincoace./ hai, băiete, sus, că e trei dimineața și vine fericirea/ să ne dea la fund de n-o luăm din loc încolo-/narea băiete. La muncă băiete. După mine băiete/ cu pas vioi. din zori în noapte
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
ei mă pierd de parcă n-aș fi fost./ Abia dacă mai am timp să stau de vorbă cu vrăbiile/ care se ceartă toată ziua pe umărul meu. Niște țigănci/ care îmi ciugulesc din palmă, care mă prind întotdeauna/ cînd deschid ferestrele. Și numai ce le deschid, că au și dat năvală în sufletul meu cu toată șatra.../ Și dacă n-aș sta de strajă, clipă de clipă de strajă,/ ele m-ar ciuguli nerv cu nerv și vers cu vers./ Pînă
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
deal-vale, deschizându-se și închizându-se la nesfârșit. Dacă imensa câmpie deschide larg spațiul, iar muntele enorm, cu pereții lui verticali, ăl închide implacabil, în cazul spațiului ondulat, deal-vale, deschiderea se închide și închiderea rămâne deschisă. |n această Ťcasăť cu ferestre mari pe care a imaginat-o Blaga, refugiul - care nu sufocă - și perspectiva care nu strivește - nu se exclud. Spațiul ondulat asigură omului mioritic deopotrivă adăpost și libertate a privirii. Căci valea care ocrotește este înconjurată de dealuri ce pot
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
întîmpla ei: Ea, femeia care poartă helancă și vara, - femeia care, după propria formulă, credea că “a închis prăvălia” și că se va rezuma la a scrie piese de succes într-o reședință luxoasă, pe o plajă pustie, în fața unei ferestre spre ocean -, Ea - un nume care apare în 8000 de site-uri pe Internet - află pe neașteptate că ar avea și altceva mai bun de făcut! Ar putea iubi și ar putea fi “o femeie de iubit” (cum o convinge
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
mai este o măsuță, un taburet, un cuier-pom și un frigider în care a rămas uitat un mic bol albastru cu cremă de zahăr ars. Vederea dă în spate: acoperișurile anexelor, fiare, cutii, ambalaje. Deprimant, oricum. Tot e bine că ferestrele se deschid, deși îți trebuie curaj să scoți capul pe geam. Nu ești pe deplin asigurat împotriva unei posibile decapitări cu cadrul din fier al storurilor de lemn ușor instabile. Înainte de a intra în încăpere, undeva în stânga este baia. Trei
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
ispășiri echivoce: „În Northern Blvd Subway, urca scările, noi coboram,/ ea venea spre noi întuneric și se făcea lumină, noi/ coboram albi și ne făceam întuneric,/ gîturile ni s-au rotit ca niște fuse de tors în mîinile femeilor,/ ochii, ferestre prin care intra Venus din Queens,/ brațele ei dăruite de ape nu se vedeau, picioarele ei lungi lucrate cu migală de sculptor/ mii și mii de ani, dacă perfecțiunea ar fi putut exista,/ ea trecea atunci pe lîngă noi, gata
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
bărbat scund, urât, cu mersul poticnit, bâjbâind printre scaune, fiind amenințat de orbire. Se zvonea că Sartre poate fi zărit de dimineață până seara la cafeneaua Flore. Comesenii îl urmăreau cu privirea, dar și de pe trotuar i se ghicea prin ferestre silueta arhicunoscută. Buzunarele canadienei îi erau înțesate de volume și de reviste, sub braț ținea o ediție recentă din Balzac, cumpărată de la librăria din colț. Se instala pe un taburet reținut pentru el, comanda într-un scurt interval câteva păhărele
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
a călătoriei cu cea a casei și izbutind, în acest sens, un mic și foarte frumos poem aproape suprarealist: „Întinzi o pânză/ o prinzi în cuie pe râma înaltă/ dar înainte de a-ți alege/ pensula cu păr de cal/ deschizi fereastră/ prin ea năvălește că un celt/ vântul/ și izbește cu furie pânză/ care se umflă se umflă se umflă/ până când casă se urnește din loc/ și despica în două pământul”. (un posibil tablou de Werner) De altfel, multe texte foarte
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
Sucre, și care se străduiau de multă vreme să mă izbăvească de destrăbălare. În loc de cămăruța de carton unde m-am dezbărat de atîtea nazuri de nepot răsfățat, aveam la ele un dormitor doar al meu, cu baia aferentă, și o fereastră ce dădea spre grădină, iar pentru cele trei mese zilnice plăteam abia o idee mai mult decît leafa mea de căruțaș. Mi-am cumpărat o pereche de pantaloni și o jumătate de duzină de cămăși tropicale, cu flori și păsări
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
unei conversații explicite cu marele pictor spaniol. Reținînd din lumea lui Velàzquez doar lumina, doar acele pîlpîiri misterioase care convertesc substanța în transparență și în flacără, Sultana Maitec a imaginat o Infantă ca o mandorlă de raze ori ca o fereastră deschisă către taina zărilor mistice. Această apariție monumentală și eterică în același timp, unul dintre cele mai tulburătoare obiecte pe care le-am văzut în anii din urmă în vreo expoziție românească, a reactualizat încercările pe care le-am făcut
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
Poate au existat și zile când, bolnav fiind, n-am citit nimic, dar nu mi le amintesc. În schimb, am clară în minte emoția pe care am trăit-o într-o zi din toamna lui 1954, într-o clasă cu ferestre mari a unei școli din Suceava, când am descoperit că pronunțând repede, fără pauză între ele, sunetele o și i, rostesc de fapt cuvântul oi. Descoperirea am făcut-o sub îndrumarea învățătoarei, care folosea o metodă pedagogică străveche, dar eficace
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
puternică decât li se pare celor ce o situează încă în umbra lui Nichita”, Lucian Raicu, “marele critic”, Sonia Larian al cărei roman, Bietele corpuri, este o carte de “o sensibilitate și o subtilitate rar întâlnită”, Alexandru Vona ale cărui Ferestre zidite au constituit pentru poetă “o surpriză de zile mari”, Valeriu Cristea a cărui frumoasă evocare, din finalul cărții, denotă afinități existențiale cu autorul Bagajelor pentru paradis. Memoria “rea” și memoria “bună” conlucrează fast în cuprinsul acestei cărți de captivante
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
într-o “bucătărie”-salon, prăjind ouă pe un aragaz de azi și șezînd pe scaune frumoase de epocă. De pildă. Elementele de greutate ale deorului, care delimitează spații, trasee, locurile întîmplărilor, care sînt tratate funcțional și pot fi pereți, uși, ferestre etc. sînt chiar corpurile de bibliotecă din teatru, cărora li se anulează această funcție. Goale, fără cărți au o anumită stranietate. Aduc cu mobilierul masiv din casele de altădată, o combinație de lemn, aerisit cu geamuri mari, generoase de cristal
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
de ani, adept al lui Lacan și o freudiană ortodoxă ceva mai în vârstă - câteva cuvinte cheie pentru o discuție de specialitate. Când respectivii se luau de păr, eu am luat primul tramvai de pe linia 7. M-am așezat la fereastră și, înainte ca tramvaiul să cotească pe Bahnhofstrasse, am mai aruncat o privire în direcția perechii care gesticula pe marginea trotuarului. Nu de mult am auzit că cei doi s-au căsătorit și că erau în călătorie de nuntă la
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
lua geanta de la aeroport. Cu cana de cafea în mână privea cărțile pe rafturi, toate în polonă, cu coperți urâte și aspre. Gosha nu suna, timpul se scurgea lent prin aerul dens, călduț și somnolent. Profesorul s-a apropiat de fereastră și a zărit spațiul demarcat de siluetele egale ale clădirilor. Toate aveau aceeași culoare - culoarea cenușie, albicioasă a cerului. Chiar și zăpada părea a fi cenușie. Soarele strălucea neconvingător. Pe stradă stătea un tanc. Profesorul Andrews deschise fereastra, atât de
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
apropiat de fereastră și a zărit spațiul demarcat de siluetele egale ale clădirilor. Toate aveau aceeași culoare - culoarea cenușie, albicioasă a cerului. Chiar și zăpada părea a fi cenușie. Soarele strălucea neconvingător. Pe stradă stătea un tanc. Profesorul Andrews deschise fereastra, atât de insolită era priveliștea. Aerul geros l-a izbit în față. Pe lângă tanc se învârteau siluete minuscule, fără îndoială soldați. Deodată îl cuprinse o neliniște, poate cafeaua fusese prea tare. Căută în buzunare foaia cu numărul de telefon al
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
francezului J.V. Arnault („Pe unde-mi zbori, departe/ de creangă ta, sârmana / firava frunză? Vântul / m-a smuls din fagul ce mi-a fost părinte”); Eminescu scrie, În 1879, „Foaia veșteda”, după Lenau („Vântu-o foaie vestejita/ Mi-a adus mișcând fereastră / Este moartea ce-mi trimite / Fără plic scrisoarea această”). Eminescu În Italia Despre trecerea lui Eminescu prin Italia nu sunt multe de spus; și nici vesele. Această trecere s-a petrecut la Începutul anului 1884, cănd după ieșirea din Sanatoriul
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
ar înjunghia.// Cît de mult le-am jurat eu iubire și sîngele meu niciodată nu a reușit să devină clorofilă, ah, această tandrețe risipită prin cusătura buzunarelor, dată firimituri la porumbei s-o ciugulească în timpul vizitei la prînz, lîngă pervazul ferestrei. Nu trăiesc, zburătoareo, îi spun, du-mă la maimarele tău// pe care eu îl numesc Francisc al găgăuților, spune, că o rodie a plesnit de necaz și a vărsat semințele pe cîmpuri. Și curge sînge!” (ibidem). Ia naștere astfel un
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
după natură”: “Stă ca o lăcustă la masa încărcată de roade// Și numai prididește a se înfrupta, îi trosnesc pe furiș măselele, se îmbuibă din partea altora și se umflă pe zi ce trece, defilînd printre noi, după ce a aruncat pe fereastră osul despovărat de carne, carnea puterii,// carnea împătimirii, care-i umflă sîngele negru prin vene.// Cînd se privește în oglindă, să-și adulmece și să-și admire măreția își descoperă copia fidelă, o broască urîtă, mirositoare, care lasă în urmă
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
de violete ce ne amintea de primăvară. Era unguroaică venită din Ardeal la timpul conflictelor dintre unguri și români , iar după război a rămas În Regat. După casa doamnei Iutzi, urmau câteva case vechi, dar frumoase, cu stucaturi maiestoase În jurul ferestrelor, cu uși grele sculptate și porți Înalte din fier forjat; unele fuseseră părăsite de armatorii greci când a venit războiul, apoi Închiriate diverșilor oameni veniți În oraș cu servicii la marile Întreprinderi dunărene, sau refugiați din alte părți ale țării
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
până-n zori un infoliu din filele lui cad aztecii unul câte unul flacăra lămpii incendiază salcâmii din umbra veacului încă puțin și orizontul din alge te doare palid e și rămurișul cu zodii de rășină și alabastru acum întâmplarea deschide fereastra și avalanșa de-aramă intră în orașul asediat de heralzi o ploaie de slove-n turnir așa cum a fost nu se mai știe o uimire crește noptatic pe bolgii de slavă vezi cum lumina s-a stins pe redute din
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
muza ce doarme-n pat supusă cu boticul fierbinte pe pernă speriată că nici statuia din incintă nu-i eternă și maladivă pe sine în depărtare se vede fără îngerul păzitor în biserica trupului pierdut prea devreme. Inocenția (2) Sîmbăta ferestrele din spatele mestecenilor încheie un pact cu harta rutieră ce pregătește cu migală cotitura realității: un concurs de fidelitate pentru fiecare cetățean față de oraș. Eu însumi în această situație rămîn dator muzei cînd sub voluptoase eșarfe ea zilnic e gata de
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
fiecare noapte a solstițiului de vară cînd focul verde ardea-n piața urbei spartani inocenți cu zîmbete de morți furau neveste tinere din orașul vecin iar frustrații veneau la noi înarmați pînă-n dinți. Căutîndu-și răpitele prin hrube subterane spărgeau geamurile ferestrelor și-ncepea molima întunericului de cristal fiecare după cum bubuia tunetul fiecare după cum murmurau oasele fiecare după cum avea un strop de răbdare fiecare după cît era de înalt și frumos. III Numai eu pe ascuns descuiam cîte-o ușă să slobod captivele
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
în agonie. Dar din el un ochi de sticlă naște cu trudă o noapte de sticlă cît tălpile-mi sîngerează pe podul de fier în geamurile sparte de arlechini plîngăcioși (care înjură orașul care urinează în Trotuș mînjind icoanele din ferestre cu nămol c-au pierdut ei împărăția visului c-au rămas oameni de umplutură și sub frunte steaua de mult li s-a stins). Vinul roșu din pahar stă pe marginea mesei și nu cutează să mă întrebe: Inima ta
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
a mai rămas nimic? De aceea suntem atât de goi și Înstrăinați de noi Înșine? 976. Orice neant este un Tot la rândul său. 977. A găsit cineva măsura iubirii? 978. Casa inimii este unica ce nu-și poate Încuia ferestrele privirii niciodată. 979. Risipa este o formă de a umple ceea ce lipsește din noi. De aceea suntem atât de risipitori! 980. Nimic nu poate fi mai trist decât să vezi Cuvântul iubirii noastre cum zace În ruină sprijinit de gardul
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]