714 matches
-
o baie publică, așa că se îndreptă spre Calea Griviței, unde se afla stabilimentul lui Vasiliu, farmacistul. De data asta dintr-un motiv care nu trebuia să fie bănuit de nimeni. Aici norocul s-a lepădat de el, stabilimentul era închis și ferecat. Își mușcă mustățile și înjură cu glas atât de tare, încât l-ar fi putut auzi și codița. Dar, cum nu știi niciodată unde dai și unde crapă, se pare că fu auzit de undeva dinlăuntru sau poate că fusese
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
stîncimii îndelunge (185) Ei arunc umbre gheboase, uriașe, negre, lunge, Ce în șiruri tupilate după ei se mișcă, pare. Noaptea - ntinde măreția-i, lunca doarme, lunca moare, Și călcând încet cu greul lor s-apropie-n tăcere. Ei ajung la poarta mare ferecată cu putere, (190) Ce nu-i om s-o poată trece. Dar Călin suit pe zid: Hai veniți, smeilor, zice, poarta nu pot s-o deschid, Dară unul câte unul v-oiu lua colea de chică Și pe sus vă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
avea să înțeleagă că tainicul său corespondent îi oferea datele și planurile evadării sale. „S” deținea resurse inepuizabile, iar puterea sa invizibilă îi dădea lui Olrik încredere în posibilitatea de a scăpa, încă o dată, din temnițele în care omenirea îl fereca invariabil. Punctul culminant al tribulațiilor sale se apropia. În cel din urmă mesaj, „S” îl anunța că ora eliberării sale a sosit, trimițând, alături de misiva sa, și masca miniaturală de gaze pe care Olrik era chemat să o folosească atunci când
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mai rece decât o ușă care se clatină în balamale, nepăzită de nimeni; ce rost are să intri undeva unde nimeni nu e dispus să te îmbrîncească afară? Dacă ar fi existat acolo vreun câine rău, dacă poarta ar fi fost ferecată dacă m-ar fi oprit Luchi sau altcineva, aș fi căutat să intru prin forță sau prin viclenie. Dar casa părea fără apărare. Părăsită parcă. Iar această lipsă de obstacole n-am reușit s-o înfrunt. Am mai privit o dată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lunecând printre buzele întredeschise, lăsa să se vadă uzura și bătrânețea, Rieux simți cum i se urcă un nod în gât. Numai după asemenea slăbiciuni putea Rieux să-și dea seama cât era de obosit. Sensibilitatea îi scăpa de sub control. Ferecată în cea mai mare parte a timpului, împietrită și uscată, ea izbucnea din când în când și îl lăsa pradă unor emoții pe care el nu mai era stăpân. Singura lui apărare era de a se refugia în această împietrire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cei doi Naasri nu zăboviră; nici măcar nu aprinseră vreo lumină. În schimb, tatăl, care pășea înainte, Mahmud și fiul, care venea în urmă, continuară să meargă până când ajunseră la o a doua ușă. Aceasta era mai masivă și mai bine ferecată; Naasri trebui să folosească trei chei ca să o descuie. Spre surpriza lui Mahmud, ușa dădea afară, o briză răcoroasă de aer nocturn mângâindu-i fața. Coborâră câteva trepte și ajunseră cu toții într-o grădină nu prea mare. —Nawaf, ai lopata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
e teamă — din câte știu despre cazuri clinice identice cu al tău — că vei sfârși prin a fi un invalid psihosomatic ca Elizabeth B. Browning. — Cât de inexprimabil de jignitor! bolborosi Ignatius. Nu simt multă simpatie pentru tine. Ți-ai ferecat mintea atât în fața iubirii cât și a societății. În momentul de față, cât timp sunt trează mă zbat să ajut niște prieteni pasionați care plănuiesc să procure bani pentru a face un film îndrăzneț și emoționant, pe tema unei căsătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ideile mari gânditori ca Norman Mailer și Seymour Krim. Nu strică să încerc. Sper că te ocupi de problemele tale de personalitate, Ignatius. Paranoia nu ți s-a agravat? La baza ei este, cred eu, faptul că stai tot timpul ferecat în camera aia și ai devenit suspicios în privința lumii exterioare. Nu știu de ce te încăpățânezi să trăiești tocmai acolo, în sud, cu aligatorii. În ciuda faptului că mintea ta țipă după un examen medical amănunțit, ai un creier care ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
este cel care reprezintă, În pofida tuturor imperfecțiunilor lui, pe Tatăl pe care ei Îl au În ceruri“. Nu e simplu să te răzvrătești Împotriva unui tată care se desemnează pe sine drept un soi de papă la el acasă. Se ferecase o dată pentru totdeauna În Vaticanul lui mental, În propriul lui castel Sant’Angelo, În citadela catolică În care, mai mult sau mai puțin la adăpost de propriile-i neliniști, Își izolase soția și Își Închisese copiii. CÎnd mă gîndesc iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în regulă, insistă Zoia. Este plătită. Toate sunt plătite. ă Dar cum? șopti Lilia, înfricoșată de răspuns. Zoia puse icoana jos. Merse înspre colțul îndepărtat al camerei și dispăru în spatele draperiei care ascundea dormitorul, de unde se întoarse cu o cutie ferecată pe care Lilia o vedea acum pentru prima oară. Ajunsă lângă masă, Zoia lăsă cutia să îi scape printre degete cu o bucurie mare, după care, mărind suspansul, își făcu de lucru cu o cheieță, chicotind înfundat. Când în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vrea să vă ajut, dar nu e posibil, totuși Cipriano Algor consideră că ar trebui să exprime o parte din gândurile care-i trecuseră prin minte în timpul tăcerii ce urmase spuselor lui Marçal, nu gândurile intime, pe care le ține ferecate în seiful pateticului său orgoliu de bătrân, ci gândurile care, într-un fel sau altul, sunt comune tuturora în această casă, că le mărturisesc sau nu, și care se rezumă în câteva cuvinte, ce ne așteaptă mâine. Și spuse, E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar, din pricina lui Găsit, am început să vin în fiecare zi, dimineața, înainte să merg la magazin, și după-amiaza, după ce-mi termin treaba. Părea că mai avea ceva de adăugat, dar buzele i se strânseră de parcă le-ar fi ferecat calea cuvintelor, Nu veți ieși de acolo, ordonau, dar ele se adunară, își uniră puterile, iar pudoarea nu reuși decât s-o facă pe Isaura să-și plece capul, transformându-i vocea într-un murmur, Într-o noapte am dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai rece decât o ușă care se clatină în balamale, nepăzită de nimeni; ce rost are să intri undeva unde nimeni nu e dispus să te îmbrâncească afară? Dacă ar fi existat acolo vreun câine rău, dacă poarta ar fi fost ferecată, dacă m-ar fi oprit Luchi sau altcineva, aș fi căutat să intru prin forță sau prin viclenie. Dar casa părea fără apărare. Părăsită parcă. Iar această lipsă de obstacole n-am reușit s-o înfrunt. Am mai privit o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
într-un fel, am slujit-o. ― Cum? ― N-are importanță. I-am detestat pe inchizitori în tăcere, fără să o arăt. M-am mărginit să cârtesc în șoaptă și unele lucruri n-am îndrăznit să le spun nimănui. Le-am ferecat în mine cu spaima de a nu mă da de gol. Dacă m-ar fi bănuit, m-ar fi strivit ca pe o râmă. Nici măcar un proces nu s-ar fi obosit să organizeze. Ce eram eu? Un nimeni. Nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nările. Sala principală a criptei avea forma unei cruci grecești. Tavanul cu trei bolți era susținut de douăsprezece coloane de piatră, cu capiteluri sculptate grosolan. Aici nu existau morți sau morminte, ci doar, în mijloc, o ladă mare de lemn, ferecată cu trei încuietori, fixată de podea cu lanțuri. În ea se afla tezaurul bisericii, și acoperea lăcașul sfintelor relicve. Deasupra acelei case de fier ardea o lampă cu trei brațe, care punea în lumină câteva figuri pictate pe ziduri. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
implorat îngăduința de a consulta biblioteca pentru a căuta rețete medicale uitate. Aproape nimeni nu se mai interesa de vechile scrieri care fuseseră înstrăinate, iar puținii pricepuți în așa ceva țineau mai mult la argintul și la aurul în care erau ferecate, decât la conținutul lor. Pentru a doua întrebare, m-a rugat din nou să aștept ziua de sâmbătă. În timp ce vorbea, m-a condus în bazilică și mi-a arătat mozaicurile, care acum erau acoperite de mâl, și mi-a explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
perșilor, în timp ce el părea absent, absorbit de alte gânduri. Am pierdut o mare parte din spectacol, uitându-mă la familia împăratului. Eram captivat mai ales de Heraclie. Nu atât datorită mătăsurilor și belșugului de aur și argint în care era ferecat, ci forței pe care o emana chipul său ars de soare. Chiar și fiii lui aveau un aer mândru, deși felurit: Constantin era subțiratic și palid, Heraclius, un mânz oacheș, iar Atalaric avea privirea ageră și piezișă. Un ropot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se vărsa în nișă coborând dintr-un mare recipient, tot de bronz. Ca să ajungi în atrium, se urca o scară lungă de marmură, iar ușile de acces în biserică erau cinci la număr. Ne-am îndreptat spre cea mai mare, ferecată în plăcuțe de argint bătut cu ciocanul în relief. - Un alt dar din partea papei, a spus Adeodato, care șchiopăta lângă mine, sprijinit în baston. Nouă sute șaptezeci și cinci de livre de argint. În glasul său mi s-a părut că disting o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doua zi, Dionisie a măturat cenușa cu o măturică nouă, din pene de dropie, și-a pus-o cu toată grija pe șervet, împreună cu lucrușoarele, apoi a așezat șervetul într-o lădiță de brad, pe care doi călugări bătrâni au ferecat-o pe toate părțile cu argint topit. I-au pus bolovanii și-au aruncat-o cu o catapultă în mijlocul lacului. Lui Zogru nu-i părea rău de călugării morți, ci îl enerva ideea că trebuie să schimbe atât de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ionescu la Ministerul Culturii. Zogru se simțea inutil și își dădea seama că Andrei o pusese pe Giulia să muncească pentru el. Și pentru o prostie. Știa foarte bine că cenușa lui Dracula zăcea pe fundul Lacului Snagov, în lada ferecată cu argint. Mormântul acesta putea să fie al cuiva din familia Drăculeștilor ori, pur și simplu, al cuiva care doar păstrase sigiliul. Inelul cu onix i se părea cunoscut, dar nu-și mai amintea de Mihnea și nici nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o legătură mai fermă acum, nu doar cu oamenii unei geografii delimitate, ci cu Giulia însăși, prinsă și ea în miezul unei lumi care nu se putea dispensa nici de suflul ei plăpând, nici de dorințele lui Zogru. Erau amândoi ferecați în tulpina unui timp ce stăpânea peste sângele unor oameni adunați de același impuls, moștenit de fiecare de la strămoșii lui. Pe 15 iunie, Zogru era epuizat și trist ca după un meci pierdut. În ziua aceea, s-au petrecut două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mână și să mă ducă în alăturata biserică unde cresc acum rochița rândunicii și troscotul, în altarul redevenit vegetal, și tânărul să-mi arate tot pe muțește un liturghier ca vai de el, o cazanie făcută ferfeniță, precum și sfânta evanghelie ferecată în argint, cu pecețile încremenite. Iar eu voi desface pecețile și voi deschide cartea ferecată și înăuntru voi citi: „La început a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu.” Telefonul țârâie undeva pe holul lung și întunecos ca un conduct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
O limbă frumoasă, nu-i așa? Traducerea? „Cărăuși de cadavre, la corpul de gardă“. Asta mi-a fredonat bătrâna. CAPITOLUL PATRUZECI ȘI CINCI ȚESTOASA ȘI IEPURELE... Așadar iată-mă aici în Israel, prin propria mea voință, deși celula îmi este ferecată și gardienii mei poartă arme. Mi-am terminat povestea și tocmai la timp - fiindcă mâine începe procesul. Iepurele istoriei o întrecu și de data aceasta pe țestoasa artei. N-o să mai fie timp de scris. Din nou trebuie să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
încă de la primul Congres al Educației Politice și Culturii Socialiste, din iunie 1976, festivalul „Cântarea României“ pe județ. Mai era și membru permanent în Comisia Națională de organizarea a Festivalului. Până să rupă plutonul de revoluționari lanțul cu care era ferecată poarta, Burtăncureanu a și apărut în ușa vilei. Era cu răposatul epicop Valerian și cu o parte din corul catedralei (bașii și baritonii) după el. Prozatorul ținea cu mâinile amândouă vergeaua unui drapel tricolor, cu ciucuri. Era marele steag cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a eșuat lamentabil și, în loc de turn, echipa lui Jo a aruncat în aer una din cele trei fabrici de bere. A fost o zi în care orașul a amuțit. Nu s-au mai auzit focuri de armă. Oamenii s-au ferecat în adăposturi și au început să chibzuiască la acest lucru. Până acum, fabricile erau ceva sacru. E adevărat că soldații le-au evitat pe cât posibil, însă doar printr-un miracol nu au fost atinse de o bombă atâția ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]