28,109 matches
-
va evolua de la o ideologie conservatoare la un liberalism de tip clasic și va visa împreună cu prietenul său Manole Neuman la un partid al "moderaților violenți" și al "conservatorilor în trench-coat" va vorbi - trebuie spus - în diferitele variante ale Jurnalului fericirii, încă din anii '70, deci în plin delir totalitar, de noțiuni precum: "ideea europeană", "unificarea europeană", "Statele Unite ale Europei", "Mitteleuropa" ș.a. "Lord Byron" este un eseu biografic, cu focalizare pe contradicțiile personalității și operei byroniene: "Descindea dintr-o casă nobilă
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
au răspuns prin desinteresare și sentimente nobile chemării ce li se adresa. Morala societății e garantată de coduri cari pedepsesc omorul, furtul și înșelăciunea. N-ar trebui oare să se condamne astfel și rapacitatea colectivă? De ce n-am decide că fericirea este condiționată de sinceritate, înțelegere, ascultarea legilor morale? N-am simplifica oare multe probleme și n-am da un scop anumit vieții spre fericirea tuturor? Dar ceea ce expun aici sunt teorii utopice. Trebuie, totuși, să ne dăm seama de greaua
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
N-ar trebui oare să se condamne astfel și rapacitatea colectivă? De ce n-am decide că fericirea este condiționată de sinceritate, înțelegere, ascultarea legilor morale? N-am simplifica oare multe probleme și n-am da un scop anumit vieții spre fericirea tuturor? Dar ceea ce expun aici sunt teorii utopice. Trebuie, totuși, să ne dăm seama de greaua responsabilitate ce vom avea de suportat ca mâine, când vom fi chemați să ne îndeplinim și noi menirea noastră în societate. Niciodată n-a
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
când vom fi chemați să ne îndeplinim și noi menirea noastră în societate. Niciodată n-a fost această responsabilitate mai mare ca acum, când omenirea intenționează să se avânte pe căi neumblate, cari vor duce, poate, la o înțelegere și fericire generală! Atingem acum un punct mai delicat. Încotro merge politica noastră? Vor reuși oare oamenii să realizeze un acord universal, și care ar fi situațiunea lor subt o lege unică? Să consultăm pe H.G. Wells și cele ce le-a
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
cine se poate împotrivi destinului? Oricum, de acum înainte, să ne obișnuim cu această idee, că ceea ce lucrăm astăzi pentru patrie e spre binele întregii omeniri, căci: "Pe cel ce nu-l îndeamnă inima să lucreze nici măcar pentru gloria și fericirea neamului său, acela nu e decât un egoist pentru umanitate, de care e păcat că l-a împodobit natura cu forme de om" (Simeon Bărnuț). Momentul va veni odată, când toate bunurile de cari am făcut să se bucure țara
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
lui N. Steinhardt s-a dezvăluit spectaculos cu aspecte noi, din 1990 încoace, în peste cincisprezece cărți, în mare parte scrieri postume, dar și culegeri de articole din presă sau reeditări. Fără îndoială că scrierea cea mai importantă rămâne Jurnalul fericirii. O surpriză a fost descoperirea a două pseudonime sub care a semnat. Era îndeobște cunoscut pseudonimul Anthistius cu care semnase în 1934 volumul de debut În genul...tinerilor, gluma unui parodist erudit, integrat în bătălia contemporană a ideilor. Dar nu
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
să tac. O mărturisire, totuși, să fac: am cunoscut, aveam vreo douăzeci de ani, iubirea, am știut și eu ce înseamnă a ți se părea că lumea e a ta, că tu începi lumea, a pluti în euforie și în fericire absolută. A. G. și eu nu ne-am căsătorit. Astăzi, când ni se întâmplă să ne întâlnim, ne privim cu atenție, acoperiți de praful abraziv, de funinginea și de noroiul anilor, ne privim și cred că amândurora ne pare foarte bine
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
am căsătorit. Astăzi, când ni se întâmplă să ne întâlnim, ne privim cu atenție, acoperiți de praful abraziv, de funinginea și de noroiul anilor, ne privim și cred că amândurora ne pare foarte bine că nu ne-am căsătorit. Ei, fericirea, cum zice Proust, e, cel puțin pentru unii oameni, o eroare" (p. 35, în volumul Între lumi). Suntem acum în măsură să deslușim acest episod misterios din tinerețea exuberantă a lui N. Steinhardt. Ioan Pintea, deținătorul arhivei personale de la Rohia
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
nu cred că Ioan Pintea, îngrijitorul ediției, să aibă dreptate atunci când afirmă, în scurta prezentare a cărții, că jurnalul ar fi "scris în anii de tinerețe, înainte cu mult timp de convertirea lui N. Steinhardt la ortodoxie și apariția Jurnalului fericirii" (p. 5). Poate că o fi fost început mai de mult, dar cu siguranță a fost încheiat la bătrânețe. La un moment dat e amintită piesa lui Eugen Ionescu Setea și Foamea (p. 85), reprezentată la Paris prima dată în
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
și Foamea (p. 85), reprezentată la Paris prima dată în 1966, apărută în traducere românească într-un volum din 1970. Deci, încheierea jurnalului nu poate fi decât ulterioară acestor date. Alexandru Iftodie și povestea de dragoste nu există în Jurnalul fericirii. E oarecare facilitate în rezolvarea acestei polițe în Eseu romanțat asupra neizbânzii: N. Steinhardt constată, cu o satisfacție secretă, că fostul său rival a fost, din punct de vedere intelectual, un mediocru și un ratat. Există și un al doilea
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
iubeau pensionarii până la căderea în prostrație; chiar și soacra lui Haralampy, cu o pensioară sub 2 milioane, săruta micul ecran fix în zona moțului viitorului ministru, cădea în genunchi în fața televizorului mulțumindu-i pentru lupta sa neostoită întru sănătatea și fericirea pensionarilor, iar după ce își făcea trei cruci potrivit de mari, fiindcă o fulgera artrita de la umăr, implorá Providența în stil coșbucian: "O, Doamne, Doamne, adă-ni-l!" Iar Bunul Dumnezeu, în nemărginita-i mărinimie și dragoste, inclusiv față de câte-o
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
și acolo e jale mare: "Odată, pe înserat,/Ilie era beat,/Iar frumoasa lui Marie/Era cu Ionel la vie..." -Infidela!, sare Haralampy cu gura. Uite cum distruge alcoolul celula de bază a societății, fi-r-ar a naibii de viață!... Din fericire, chiar și din punct de vedere medical, un text de folclor contemporan-autentic, poate rezolva chiar și câte-un handicap, cum ar fi cazul unei soliste, altfel optimistă: "Joacă bine, măi, Marine,/ Nu mă face de rușine,/Că eu, dac-aș
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
Biblia de la 1688. Fragmentele sunt foarte cunoscute oricărui creștin cu o minimă educație, citate în biserică sau la alte ceremonii, astfel încât e mai ușor de făcut o comparație din memorie cu versiunea lor actuală. Primul fragment pe care-l citez: FERICIRILE, cum îl desemnează teologii, e din De la Mathei Svînta Evanghelie, cap. 5: "Fericiți cei săraci cu duhul, că acelora iaste împărățiia ceriurilor! Fericiți ceia ce plîngu, că aceia să vor mîngîia! Fericiți cei blînzi, că aceia vor moșteni pămîntul! Fericiți
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
90. 57 Paul C. Reisser, Sexul și persoanele necăsătorite. Motive pentru a aștepta, Edit. Focus on the Family, București, 2000, p. 2. 58 Pr.Prof.Dr. John Breck, op. cit., p. 88. 59 Părintele Amedée și Dominique Megglé, Monahul și psihiatrul. Convorbiri despre fericire, trad. Sora Eugenia Vlad, Prefață de Preot Prof.Dr. Vasile Mihoc, A.F.M.C., Christiana, București, 1997, p. 162. 60 Pr.Prof.Dr. John Breck, op. cit., p. 88. 61 Dumitru Belu, Despre iubire, Edit. Omniscop, Craiova, 1997, pp. 51-52. 62 Prof. V. V. Zenkovsky, op. cit
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
apropiindu-se de cei ce l-ar ajuta și totodată respingând persoanele care ar avea chiar și numai o singură opinie diferită de a sa. Filavtia este în final o imensă autoînșelare, o autoamăgire 75 când, crezând că ne construim fericirea, de fapt ne îngropăm în durere, în frică și în întuneric, totul fiind văzut ca o viață în paradis, când de fapt este un iad interior bine camuflat. Cel robit de această patimă a filavtiei sau a iubirii trupești și
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
iubirii de Dumnezeu și de semeni. Trupul este finit și sărac în manifestări, dar sufletul este nemuritor, infinit în bogăția manifestărilor sale. Cel stăpânit de filavtie, iubește de fapt păcatul. El caută să-și satisfacă toate poftele pătimașe, căutând astfel fericirea, dar dând de masca fericirii, ce din moartea ei se naște, și o clipă ține poate 77. Satisfacerea plăcerii carnale a trupului în mod egoist, provoacă întristare sufletului, după cum disciplinarea trupului ajută mult creșterii spirituale. Aceasta nu înseamnă eliminarea bucuriei
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
semeni. Trupul este finit și sărac în manifestări, dar sufletul este nemuritor, infinit în bogăția manifestărilor sale. Cel stăpânit de filavtie, iubește de fapt păcatul. El caută să-și satisfacă toate poftele pătimașe, căutând astfel fericirea, dar dând de masca fericirii, ce din moartea ei se naște, și o clipă ține poate 77. Satisfacerea plăcerii carnale a trupului în mod egoist, provoacă întristare sufletului, după cum disciplinarea trupului ajută mult creșterii spirituale. Aceasta nu înseamnă eliminarea bucuriei trupului, ci spiritualizarea și înduhovnicirea
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Teșu, op. cit., p. 94. 9 ceea ce stă alături 79. Preferă o viață cât mai comodă, neștiind că nu trebuie căutată comoditatea, ci îndeplinirea voii lui Dumnezeu care de multe ori necesită jertfă, dăruire de sine, dar apoi duce la adevărata fericire. Sfântul Maxim Mărturisitorul menționează că noi putem să ne eliberăm de reaua iubire trupească de noi înșine, lepădând frica de durere și pofta de plăcere. Astfel, primind în locul iubirii celei rele de noi înșine pe cea bună și spirituală, despărțită
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
le-a poruncit : Să nu vă îmbătați de vin, în care este pierzanie (Efes. 5, 18). Prin duhul alcoolului diavolul a repurtat cele mai multe victorii împotriva omului. Asemeni rodului din grădina Edenului, alcoolul ne fascinează și ne atrage spre veselie și fericire; dar, la sfârșit, bucuria se transformă în nenorocire, violență și crimă. Influența alcoolului se resimte direct asupra scoarței cerebrale, provocând excitarea și aprinderea simțurilor spre pofta desfrâului; iar împreună distrug milioane de celule nervoase care niciodată nu se mai refac
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
ca un om în lanțuri; se convertește foarte greu. Cade ușor în toate celelalte păcate, îndeosebi în: invidie, ură, risipă, gelozie, furt, disperare, lene, omucidere; 5. Iubirea exagerată de sine; 6. Alipirea prea mare de plăceri, cărora desfrânatul jertfește chiar fericirea veșnică; 7. Groaza de moarte, care ar însemna sfârșitul plăcerilor; 8. Tristețea și disperarea 200, ce se răsfrâng nu numai celui pătimaș, ci și asupra altora, căci sunt multe cazuri când femeile care strică casele altora nici n-au mai
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
trupește, atunci sufletește. Revăzând locurile astea cunoscute, simt că revin puțin la viață. Dar, știu bine că soarele nu va mai străluci niciodată pentru noi, pentru mine. - Domnule conte, n-ar trebui să vorbiți așa. Veți mai avea parte de fericire. - Fericire? Eu? îți mulțumesc. De multă vreme n-am mai auzit acest cuvânt. De unde ar mai putea răsări fericirea pentru mine? Miriam-Lieba nu fu în stare să-i răspundă. Se sufoca și o treceau fiori reci. Când se uită spre
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
atunci sufletește. Revăzând locurile astea cunoscute, simt că revin puțin la viață. Dar, știu bine că soarele nu va mai străluci niciodată pentru noi, pentru mine. - Domnule conte, n-ar trebui să vorbiți așa. Veți mai avea parte de fericire. - Fericire? Eu? îți mulțumesc. De multă vreme n-am mai auzit acest cuvânt. De unde ar mai putea răsări fericirea pentru mine? Miriam-Lieba nu fu în stare să-i răspundă. Se sufoca și o treceau fiori reci. Când se uită spre conac
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
va mai străluci niciodată pentru noi, pentru mine. - Domnule conte, n-ar trebui să vorbiți așa. Veți mai avea parte de fericire. - Fericire? Eu? îți mulțumesc. De multă vreme n-am mai auzit acest cuvânt. De unde ar mai putea răsări fericirea pentru mine? Miriam-Lieba nu fu în stare să-i răspundă. Se sufoca și o treceau fiori reci. Când se uită spre conac, o zări pe Helena făcându-le semne și îi atrase lui Lucian atenția. El îi întinse brusc o
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
va cumpăra un ales al sorții cu prețul unui pachet de țigări Snagov e o problemă tot de destin, o dată ce așa stătea scris în astre: cu echivalentul sumei cu care cel mai cârciogar senator al opoziției și-a plătit cuibul fericirii, unde pune în dulap toga de avocat și în a cărui catifelată liniște meditează profund dacă nu e momentul achiziționării altuia, cu piscină. Se construiesc cu miile, pentru studenții săraci, s-ar simți întinerit. Și apoi, apa se poartă. Ar
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
de pe pereți". Ajuns în decor urban, acest vlăstar de țăran se simte stingher, inadaptabil. Neizbutind a se urbanzia, e bruscat aidoma unui lumpen: "hansi tîmpitule, aia-i fereastra, ușa-i dincoace./ hai, băiete, sus, că e trei dimineața și vine fericirea/ să ne dea la fund de n-o luăm din loc încolo-/narea băiete. La muncă băiete. După mine băiete/ cu pas vioi. din zori în noapte, pînă-n ceasul. hai, că/ vine fericirea să ne dea deșteptarea". Ioan Es. Pop
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]