708 matches
-
Voia să-l Întrebe multe, dar nu mai era În stare să Îngaime nici un cuvânt. El se relaxă și Începu să vorbească, Însă inima ei bătea atât de tare, Încât abia auzea ce-i spunea; era cât se poate de fericită doar plimbându-se cu el prin parc, prin locurile ei preferate. Cum a fost luna asta pentru tine? — În afară de faptul că mi-a fost Îngrozitor de dor de tine? — Da, zâmbi el. — A fost fantastică! M-am simțit de parcă am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ști cine sunt, Cipriano Algor ți-ar spune că e unul dintre acele lucruri care ni se întâmplă de multe ori în viață, Cred că încep să mă înțeleg cu tatăl tău, Nu-ți imaginezi, ba îți imaginezi, cât de fericită mă faci. Marta luă mâinile lui Marçal și le sărută, apoi îl strânse la piept, Uneori, spuse, ar trebui să ne întoarcem la anumite gesturi de afecțiune de pe vremuri, Ce știi tu de asta, n-ai trăit pe vremea reverențelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
circulația, copiilor din cărucioare chiar și unui agent de circulație care fu atât de derutat încât scrise greșit chitanța pentru amendă și trebui s-o ia de la capăt. Nu-și amintea să se mai fi simțit atât de caraghios de fericită de ani de zile. Sentimentul nu o părăsi nici măcar când ajunse la aleea din fața casei părinților ei și învinse chiar și fiorul de teamă pe care-l simțea gândindu-se ce aveau să creadă tatăl ei și Laurence unul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
e sete. De nevoi fiziologice, dar nu mănânc și nu beau. Nu merg la toaletă. Mă arată în viață râsul tâmp, întrebările și o imagine ce-mi revine pe retină în lunile mele horror: ghete scandinave legănându-se în apus, fericite, pe marginea unei canapele. Sunt pregătit pentru începerea programului. „Aici ora 9 nu e niciodată la timp“. Programul în viață 2002-2003 Pușcăria, după Hrib Au construit pușcării moderne. Sunt condiții, sunt mai puțini în cameră, deținuții au mult mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ar putea redeveni omul cu care m-am căsătorit, m-aș Întoarce și mîine. Dar nu mă prefac a fi jumătatea inocentă. Mă gîndesc la zilele În care eram căsătoriți, la cît de tînără eram, cît de naivă și de fericită, și știu că trebuie să redescopăr acea versiune a mea, să regăsesc bucuria din mine Înainte ca noi să avem vreo șansă. Un lucru e totuși limpede ca lumina zilei: trebuie neapărat să stăm de vorbă. La unsprezece săptămîni după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
stradă ne-adunam Și "baza" noi ne jucam, Ochii mi-i acopeream Și palma o deschideam. Unul ușor mă ciupea, Altul doar mă atingea. Trebuia eu să-l ghicesc Și numele să îl rostesc. De ghiceam de prima dată, Eram fericită toată, Că pe altul îl puneau Și jocul din nou porneau. Amintiri Gândurile nu mă lasă Și umerii greu m-apasă, Căci copilăria mea A apus precum o stea. A trecut și pe la tară Și-a lăsat pe ulicioară Glasul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai aproape de Dumnezeu. De acolo văd frumoasele lui lucrări: văd munții înalți mângâind norii, pădurile înverzite sau cascadele învolburate. Este minunat să plutești la mii de metri înălțime!... Ionică, ai venit?! răsună vocea mamei care-l trezește din visare. Ce fericită sunt! Cum ți-a mers acolo, la oraș? Foarte bine, mamă! Acum mă simt împlinit. După îmbrățișări și multe vorbe, vine din nou ziua despărțirii, pentru că tot ce este frumos se termină repede. Plânsetele familiei au fost alinate totuși de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că vorbele mamei au rănit-o pe Rahela, pentru că ea încă visa să aibă o fetiță și nu renunțase la speranță. Mătușa mea cea blândă a zis: - Lea, dar e așa de plăcut că suntem aici doar noi cinci. Ce fericită ar fi fost Ada... Numele bunicii mele a funcționat ca o vrajă din nou, iar surorile s-au liniștit în amintirea ei. Dar răul fusese făcut și vechea ranchiună dintre Lea și Rahela se întorsese în grupul femeilor. Nu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de mult că a chemat-o pe Așnan la el o săptămână întreagă înainte ca perioada ei de izolare să se fi terminat. Când i-a descoperit, Re-nefer abia de și-a certat soțul și pe fată, atât era de fericită că fiul ei își găsise aleasa. În a patra zi de fericire, Shalem s-a ridicat din baie, s-a îmbrăcat și mi-a spus că se duce să vorbească cu tatăl său. - E timpul ca Hamor să facă aranjamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pot spune, și casa e ipotecată, nu mai avem nimic, conturile noastre sînt goale... Propunerea familiei Kersaint mi-ar fi adus o groază de bani, doar ca să le aduc un vot În plus... De ce crezi că am acceptat? Ca să fii fericită, ca să duci o viață ușoară. Făcu o strîmbătură dureroasă. - Toate astea pentru nimic: m-ai trădat Încă o dată, o dată În plus, și Într-un mod atît de josnic... Dacă pun mîna pe mica ta jigodie de Nicolas, Îl omor! - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ne vedem mai tîrziu, spune Jack cu un zîmbet larg. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, Emma. NOUĂ CÎnd plec de la birou În seara respectivă mă simt agitată ca un glob cu zăpadă. Eram cît se poate de fericită să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgîlțîit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În relația noastră amoroasă ! spun aproape scuipîndu-l. A fost pur și simplu un... act spontan și pasional. — Scuze, spune Jack. Greșeala mea. — Oricum, ce-ți pasă ție ? Îmi Încrucișez brațele. Ce te interesează pe tine dacă eu sînt sau nu fericită ? Se lasă o tăcere grea și constat că am respirația precipitată. Îi Întîlnesc ochii Întunecați și Îmi feresc iar privirea. — Aceeași Întrebare mi-am pus-o și eu, spune Jack. Ridică din umeri. Poate e din cauză că am trecut Împreună prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin pînă la refuz cu farduri. — CÎte rujuri ai ? — Ăă, cîteva... zic, Închizîndu-l repede. Poate că n-a fost o idee chiar atît de fericită să-l las să intre aici. Acum mi-a luat flaconul cu vitamine Perfectil și se uită atent la ele. Pe bune, ce-o fi atît de interesant la niște vitamine ? Iar acum se uită la cingătoarea croșetată de Katie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
prelungi sunt albaștri și nu căprui cum te‑ai fi așteptat văzându‑i culoarea Închisă a părului. În timp ce‑mi plimba trupul prin apă, Îmi cânta din Solomon de Händel. Cu câteva luni Înainte ascultasem această muzică la Budapesta. „Trăiește veșnic, fericite, fericite Solomon”, Îmi cânta. Corala cântată de o singură voce avea ca fundal orchestral foșnetul mării. Sprijinit de brațele ei priveam norii de musculițe palid gălbui, filând cu sutele În fuioare unduioase. Probabil că era vremea lor de Înmulțire. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sunt albaștri și nu căprui cum te‑ai fi așteptat văzându‑i culoarea Închisă a părului. În timp ce‑mi plimba trupul prin apă, Îmi cânta din Solomon de Händel. Cu câteva luni Înainte ascultasem această muzică la Budapesta. „Trăiește veșnic, fericite, fericite Solomon”, Îmi cânta. Corala cântată de o singură voce avea ca fundal orchestral foșnetul mării. Sprijinit de brațele ei priveam norii de musculițe palid gălbui, filând cu sutele În fuioare unduioase. Probabil că era vremea lor de Înmulțire. Și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să vin să trăiesc în ținutul Domnului. N-aveam idee cum aflase Jones despre mine. Kraft pretindea că și el era complet nedumerit. De fapt nu era cu adevărat nedumerit. El îi scrisese lui Jones ca patriot anonim, dându-i fericita veste că mă aflu în viață. Tot el îl rugase pe Jones să trimită un exemplar gratuit din marele său ziar lui Bernard B. O’Hare la Filiala Francis X. Donovan a Legiunii Americane. Kraft avea planuri mari cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de educația Margaretei, desfășurată într-un orășel minunat din secolul XXI, aflat la poalele unor munți calchiați după Apalași. La sutele de ani artificiali acumulați prin hibernare se adăugară pe nesimțite douăzeci de ani de căsnicie activă și ireal de fericită, aproape fără suișuriși coborâșuri, luminoși ca într-un serial de televiziune fără personaje negative. Totul funcționa perfect. Atmosfera familială, umbrită câteodată, rar de tot, de amintirea lipsei unui codec CHD, decurgea structurată narativ și cu finaluri interesante când se iveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
despre examene. În ziua când s-au afișat rezultatele la bacalaureat, Frusina a fost alături de el. După ce au văzut rezultatele, s-au întors multumiți și fericiți acasă unde au sărbătorit cu toții, evenimentul. George a condus-o acasă. - Sunt atât de fericită că tu ai terminat cu bine liceul! Numai eu am rămas acasă, tare aș fi vrut să fiu și eu absolventă de liceu, spuse cu amărăciune. - Lasă, Sina, promit că atunci când mă voi însura cu tine o să faci liceul pedagogic
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
privind fotografia lui George. Stătea pe marginea patului și, înaintea ei se desfășurau aproape toate imaginile pe care le petrecuse cu George de sărbători, în toți anii în care au fost împreună. „Doamne, voi putea să mai fiu așa de fericită cum am fost cu George?”- își spuse - și lacrimile începură să-i curgă din ochi, fără să vrea. Adormi suspinând. În ziua de Crăciun, dimineața, merse la biserică, apoi se pregăti pentru vizita pe care avea s-o facă la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
toată noaptea i-a fost rău, a stat mai mult pe afară și a vomat. A doua zi, Frusina se duse la serviciu. Primarul o văzu tristă. - Te văd schimbată de la un timp. Ce se întâmplă cu tine, nu ești fericită în căsnicie? Primarul o iubea ca pe fiica lui. Ar fi dorit, așa cum își dorea și tatăl Frusinei, să o vadă fericită în căsnicie. Începu să plângă. De când primise palma de la soțul ei, devenise sensibilă; îi venea să plângă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să o vadă fericită în căsnicie. Începu să plângă. De când primise palma de la soțul ei, devenise sensibilă; îi venea să plângă în continuu. O durea parcă tot sufletul. - După câte înțeleg eu, prin acest plâns, asta înseamnă: nu ești fericită în căsnicie! Ea nu putu să spună nimic și dădu afirmativ din cap. Primarul era revoltat în sinea lui, cum, o fată ca ea; frumoasă, blândă, harnică, isteață, nu este iubită și apreciată de bărbatul care abia aștepta să se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
lucrurilor. Totul Trebuie Scris Cu majuscule, Totul Este Bucuria Numirii. — Scopul vieții, i-am explicat eu Într-o zi lui Adi, este să fim fericiți. orice s-ar Întâmpla, eu trebuie să fiu fericită. E de datoria mea să fiu fericită - e o chestiune de respect față de cel care m-a creat. Vino cu mine În lumea mea și o să fii fericit ca vântul când smulge o pălĂrie. Adi scutură hotărât din cap. — Eu vreau să fiu om. Este grotesc să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lucrurilor. Totul Trebuie Scris Cu majuscule, Totul Este Bucuria Numirii. — Scopul vieții, i-am explicat eu într-o zi lui Adi, este să fim fericiți. Orice s-ar întâmpla, eu trebuie să fiu fericită. E de datoria mea să fiu fericită - e o chestiune de respect față de cel care m-a creat. Vino cu mine în lumea mea și o să fii fericit ca vântul când smulge o pălărie. Adi scutură hotărât din cap. — Eu vreau să fiu om. Este grotesc să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
frunze de arbuști și copaci decorativi. Era liniște și, tot acolo, putea asculta în voie dialogul plăcut al păsărelelor ce nu se speriau de el. Uneori cumpăra un covrig ori o pâinică și le dădea firimituri. Le simțea cât de fericite sunt și se bucura împreună cu ele. La acest gând, involuntar, și-a pipăit încheietura brațului stâng. A tresărit. Nu avea borseta. „Pe ce bani să-mi iau pâine? Și cu ce să cumpăr vrăbiuțelor o franzelă micuță?” se întreba el
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
retrag cu Aurica. Puținul cât îmi trebuie să trăiesc am." Tot în închipuire, Stănică încerca să protesteze patetic: "Nu, nu, nu se poate să te las. Tu ești mereu mama copilașului nostru, a lui Relișor. Doar dacă tu nu ești fericită cu mine! Atunci, firește, mă sacrific, mă dau îndărăt din fața norocului tău. Nici așa nu-ți închipui că te voi părăsi. Nu, îmi fac o datorie sfântă să-ți dau și mai departe, de la distanță, ocrotirea mea." Atât de mult
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]