597 matches
-
presărat cu urmele mulțimii de refugiați, dar pe care aflaseră și semne evidente ale trecerii a ceea ce mai rămăsese din mica armată de burgunzi: desăgi, arme de care acum nu se mai puteau sluji sau cămăși de zale abandonate între ferigi, dar și trupul neînsuflețit al unui războinic care nu rezistase rănilor grave și acum zăcea ascuns în grabă într-un pâlc de arbuști, la marginea drumeagului. Văzând întunericul ce se întindea tot mai adânc asupra văii, nu le mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
seară dintr-o lume exterioară ostilă, era tăcut și cărând cu el o nesfârșită oboseală. Vara punea trandafiri în vaze, culegea un buchet de lupini și de nemțoicuțe în care mai înfigea și câteva margarete galbene și o frunză de ferigă, fiindcă lui W. îi plăceau așa de mult florile și oricum nu puteau să lipsească dintr-o gospodărie îngrijită. Dar în ciuda acestor atenții, intraserăm într-un con de umbră, deveniserăm un fel de personaje din trecutul ei, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Margaretei că se apropie încă un stol și îi făcu semn să-și protejeze fața cu mâinile. Păsările mărunte le sfâșiară hainele în zeci de locuri și le răniră pielea palmelor și a feței. După ce aterizară pe solul sufocat de ferigi, exploratorul încercă să oprească programul. Spre mirarea lui, comanda de ieșire nu funcționa. Fu o chestiune de timp ca stolurile de colibri să-i săgeteze iar. Păsările apăreau din neant cu sutele, prindeau viteză și se aruncau asupra lor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
defuncte... Și-n fundul prăpastiei, la utrenie, aiurând, sunetul clopotului de la schitul invizibil... Încă și mai din adâncul vremii, Borca, cu diminețile care sunau cristalin, cu zilele înalte și luminoase, cu nopțile care veneau din pădure ude, cu miros de ferigă... Și imagini răzlețe dintr-o vără sau alta, unele greu de localizat în timp: un curcubeu la depărtare de câțiva stânjeni, văzut din vârful Hălăucii: un cerc care abia își înscria statuia proiectată în el, rupt în partea de jos
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de microbi, Îmi dădeam jos chiloții, Îmi ridicam fusta scoțiană și mă așezam. Imediat simțeam cum corpul mi se relaxează, cum mădularele mi se Întind. Îmi dădeam părul la o parte de pe față, ca să văd. Erau fosile În formă de ferigă și fosile care arătau ca niște scorpioni cu Înțepătură mortală. Jos, sub picioarele mele, vasul de toaletă avea o pată de rugină, și ea veche de când lumea. Toaleta din subsol era opusul vestiarului nostru. Cabinele aveau doi metri Înălțime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca să găsesc vreo scolopendră decolorată... încercam 52 să scot din cochilia lui uscată, lipită pe-o frunză, fragilă ca hârtia, melcul care se străvedea înăuntru ca o încîlceală de firișoare verzui și negre... pipăiam sporii aspri de pe dosul frunzelor de ferigă... Mă ghemuiam acolo, în cel mai umed, cel mai secret ascunziș al grădinii, și rămâneam așa, privind libelulele și păianjenii, până când cerul se colora de seară... Iar a doua zi, după ce coșmarul discotecii și al obscenităților de noapte s-a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în apele epifizei (dar văzând pe cine?), trecând pe deasupra bolgiilor cu amintiri care urlă în smoală topită, sucindu-mă sub ploi cu fulgi de foc, suind purificat în mezencefalul plin de reptile și de păsări cu dinți, pierdut acolo, printre ferigile arborescente. Și sus, explorând cele șase straturi extaziate ale ncocortexului, pictate cu chipul Ginei deformat ca un fetus peste emisfere: frunte turtită, gură cu buze groase și limbă enormă, trup minuscul, dar mâini cu degete cât tot corpul, rășchirate grotesc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
insule îndepărtate, China continentală și Macau. De la Peak Tower, pentru turiștii dornici de drumeție, pleacă un drum aproape orizontal ce înconjoară vârful pe un traseu de 3,5 km. Străbătându-l pe jos, treci prin pădurea de bambuși, pini chinezești, ferigi sau rododendroni și vezi din loc în loc, prin vegetație, o parte din Portul Victoria, Golful Yau Ma Tei, unde sunt adăpostite ambarcațiunile în perioada taifunurilor, precum și insulele Green, Peng Chau și Lantau. În vest, se mai zăresc insulele Cheung Chau
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
sunt o feerie multicoloră, care luminează împrejurimile până departe. Copacii construiți din oțel, aluminiu și sticlă, pe care crește o vegetație bogată, funcționează ca niște conducte care colectează apa de ploaie necesară serelor din apropiere. Pe un supercopac cresc orhidee, ferigi exotice, viță de vie și plante din specia bromelide, care sunt un fel de rezervoare de apă pentru o multitudine de insecte și animale arboricole din pădurea tropicală. Toate acestea împreună cu alte plante, din alte specii, formează o încrengătură arboricolă
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
subsolul unei case din Kennington, și recitase poezii. Încă Își mai amintea bucăți mari din Walter de la Mare. Acolo-i oare cineva? Călătorul spunea, Ciocănind la ușa scăldată de lună; Iar calul În tăcere rumega iarba Covorului din crengi de ferigi. În ziua interviului, prezența și felul În care vorbeau tinerele educate din sala de așteptare a ministerului o Îngroziseră. Una dintre ele spusese cu nepăsare, „O să fie un fleac, fetelor! Doresc să vadă că nu ne vopsim și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lupta să le distingă abia. Din cînd În cînd repezea lumina lanternei peste pămîntul devastat pentru a Îndruma privirea lui Helen; În lumină apăreau fragmente de sticlă spartă, petice de gheață și pete colorate: verdele și maroniul și argintiul urzicilor, ferigilor sau scaieților. La un moment dat lumină ochii unei vietăți. — Uită-te acolo! — E-o pisică? — E-o vulpe! Uite-i coada roșie! O văzură cum sare, ca un șuvoi lichid și sprinten de apă; Încercară s-o urmărească În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vară. Și prin acest ocean de conifere, razele de lumină ale soarelui cu greu își fac loc, străbătând ca niște sulițe perdeaua deasă și verde. Și acolo unde soarele își face loc, profunzimile misterioase ale coniferelor ascund ciupercile viu colorate, ferigile ce îmbracă pământul cenușiu și alte plante și vietăți pe care ochiul omenesc poate nu le știe, dar pe care sufletul și le închipuie cu siguranță că se ascund undeva, de lume, de viața mereu agitată de aici, de la poalele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am văzut coborând o fată. O adevărată rază de soare. Privi încet în dreapta și-n stânga, ca pentru a cântări lucrurile. Nu se mai auzeau loviturile tunurilor și bubuiturile obuzelor. În aer încă se mai simțeau căldura toamnei și seva ferigilor. Avea la picioare doi săculeți de piele maronie ale căror fermoare de cupru păreau să ascundă mari mistere. Ținuta ei era simplă, fără efecte sau înflorituri. Se aplecă puțin, ridică cele două trăistuțe și dispăru ușurel din raza privirii noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de obicei pentru oameni. Pălăriile piticilor sunt alcătuite dintr-un material compus din șase feluri de pene de pasăre și cinci feluri de păr de șoarece date în piuă, din urzeala funigeilor, din văluri de ceață, din fire subțiri de ferigă proaspăt culeasă și încă din multe alte adaosuri: în total nouăzeci și nouă - și pălărierul piticilor nu avea voie să uite nici una, altfel nu va ieși niciodată o adevărată pălărie de pitic.“ Apoi, Hörbe are de așteptat. Pentru că fiecare pălărie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Șchiopătând ușor, numai în trei picioare, porni în copce scurte, domoale, în susul pârăului. Mergea la deal și picături de sânge se tot prelingeau în lungul piciorului stâng și se închegau în șuvițe roșii. În juru-i copacii stăteau neclintiți; tufe de ferigi pe maluri, se plecau în trecerea ei și iar se îndreptau cumpănindu-se; o pitulice țârâi ușurel un timp deasupra ei, apoi dispăru undeva. Vremea trecea. O aburire de răcoare începu a luneca în răstimpuri. În poienițe, lumina se trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
oftări de ființi chinuite, nevăzute. O bură rece, o cernere de pulbere fină și umedă umplea aerul și dădea zilei o coloare cenușie. - Chihaia se ținea grăbit după cal, lunecând, sprijinindu-se în baltag, scuturând în mersul lui buchetele de ferigi, făcând să ploaie tufișurile înalte de fagi cu broboane mari peste pletele lui cărunte. - Chihaia se gândea nemulțămit: Ciocoiu-i mânios și trebuie să-i fac voile... Aista, tânărul, nu-i ca bătrânul, Dumnezeu să-l ierte... Acela avea credință în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cale ferată. Logan se Împinse peste marginea de sus a gardului și se lovi cu putere de pământ. Imediat ce-și scoase picioare de sub el, gravitația se ocupă de rest. Se rostogoli pe pantă ca un bolovan, printre frunze și ferigi, lovindu-se de pietrișul de pe fundul ravenei. Se lovi cu un urlet de durere. Sângele țâșnea dintr-o tăietură de pe dosul mâinii sale. Capul Îi vâjâia datorită opririi bruște pe pietriș. Dar cea mai rea era durerea care-i exploda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină alburie și răzlețită ori cîte-o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta arcadelor, feriga, iarba, mușchiul de vegetație, toate la Îndemîna lui, nu, Într-adevăr, nu puteau fi În vis! Pentru că poți visa cerul, apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină alburie și răzlețită ori cîte-o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta arcadelor, feriga, iarba, mușchiul de vegetație, toate la Îndemîna lui, nu, Într-adevăr, nu puteau fi În vis! Pentru că poți visa cerul, apa, focul, poți visa un bărbat și o femeie sau doar o femeie, poți visa un vis În trezie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mușcată, înroșind-o. Își frecă obrajii în sus și-n jos cu o floare, colorându-i ca să se asorteze cu buza. Scutură o păstaie de tamarin din cutia sa de tinichea și mâncă o sămânță. Mâncă și un pic de ferigă uscată, și, într-o criză de nervi, înghiți frunza bolnavă și se apucă să roadă osul. Simțea o mânie feroce, și, în același timp, era pe punctul de a izbucni în lacrimi. Tremura din tot trupul. Oamenii ăștia îl călcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ridurile din jurul ochilor albaștri i s-au strâns. Am văzut. Dealurile maronii și rare le-au făcut loc brazilor uriași și plantelor iubitoare de apă: zambile și clopoței gemeni. Jina a văzut pe mal un petic acoperit în întregime cu ferigi gigantice, cu aspect tropical, și, la jumătatea pantei, o cascadă. Era ca și cum ar fi pătruns în inima unei rămășițe luxuriante de pădure primordială. Atmosfera era umedă și bogată; Jina a tras atât de adânc aer în piept încât abia dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și a continuat să-și legene păpușa. De-atunci Încolo au chiulit zilnic de la școală. Pedalau cât de departe puteau, ori făceau lungi plimbări prin insulă. În gol fulețele de pe coasta de sud, rămâneau cocoțați pe stâncile abrupte acoperite de ferigă, cu ochii la epavele care ies la iveală din valuri. În pădurea de pe deal, În timpul unei averse, au fost puși pe goană de capre sălbatice. În albia unui râu secat, au dat peste bolovanii enormi pentru care Perdo e celebră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
precis cîți kilometri sînt pînă acolo, dar zicea că trebuie mers cam două ceasuri și ceva. Bine, bine, interveni Vlad, asta contează mai puțin. Spune mai întîi pe unde trebuie să mergem. Pe la mlaștină, tot înainte pe malul pîrîului cu ferigă, pînă ce dăm de o stîncă mare, care se cheamă Piatra Domniței. Știu unde-i! strigă Bărzăunul. Am fost mai demult cu tata acolo să prindem păstrăvi. Da-i tare departe! Apoi, continuă Virgil uitîndu-se chiorîș la Bărzăun, dăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
trandafiri (o dată pe an), da acum plătise amenda, iar în casa de marcat nu prea erau bani, MaxiBarul mergea cam prost în ultima vreme. Cinci. Nu, mai bine trei, și cu panglică lată. Nu, fără panglică, mai bine cu o ferigă și staniol, atâta. - Dați-mi cinci! Dacă-i duc flori, poate mă slăbește cu nebunia cu copilul. La urma urmei are și ea cincizeci de ani, puțin probabil să mai poate face copii, dar până se convinge, trebuie să... phui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
inerte de‑a lungul trupului său vlăguit, Într‑o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau câte‑un smoc de iarbă verde, câte‑o rădăcină alburie și răzlețită ori câte‑o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta arcadelor, feriga, iarba, mușchiul de vegetație, toate la Îndemâna lui, nu, Într‑adevăr, nu puteau fi În vis! Pentru că poți visa cerul, apa, focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]