1,361 matches
-
Și milă, dacă puteți. Îi iert, totodată, și orgoliul inutil. Sărmana Emma, frumoasă În ultima ei zi, așa cum n-a mai fost de ani de zile - neștiutoare, palidă, nehotărâtă, cu eșarfa portocalie atingând trotuarul, mâinile subțiri ce sâcâie Într-una fermoarul poșetei: voia s-o deschidă ca să fumeze o țigară, dar se Înțepenise. Antonio cunoștea poșeta aceea violetă, Îi cunoștea toate hainele. — Mă bucur pentru tine, Îi spuse el rece. Felicitări. Dar eu lucrurile vreau să le pun totuși la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i sugă buzele, degetele, sânii și făcu dragoste cu ea cu o gingășie și cu o atenție pe care nu i-o mai arătase niciodată, iar Emma se gândi că totul trecuse. Dar la un moment dat, când ea desfăcea fermoarul sacului de dormit și se pregătea să doarmă, Antonio reîncepu. Numele, numele. Voia să știe numele acelui tip. Doar numele, nimic altceva, apoi avea s-o lase În pace. Crezând că va pune capăt astfel - Îi era somn, era trezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
parte, pentru a nu-i privi ochii amenințători, ochi necunoscuți, turbați, palma Își atinsese ținta doar parțial. Emma țâșni În sus ca o pisică. Mai atinge-mă o dată și-ți crăp capul, Îl amenință apucând un sabot de plajă. Deschise fermoarul cortului. Era noapte adâncă. În rulota de alături plângea un copil. Antonio Îi smulse sabotul din mână, o urmări prin tot campingul și pe toată lungimea plajei, și când, În cele din urmă, marea - rece și Întunecată la ora aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și așteaptă ieșirea deputaților pentru a vedea dacă reușește să-și Întâlnească tatăl - nu e prea corect că vă spun asta, doamnă Buonocore, dar dumneavoastră nu știți și cred că trebuia să știți. Începea să se răcorească. Sasha Își ridică fermoarul hainei. Din piele de un albastru deschis, Încinsă În talie, Îi evidenția frumos forma umerilor și fesele. Emma renunță să privească imaginea aceea plăcută, de teamă că el și-ar fi putut da seama. Dacă proful și-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la locul său, însă nu percepeam nimic diferit, străin. M-am așezat și mi-am scos cărțile orei respective. Căștile nu au lipsit de la locul lor. Purtam un hanorac negru, cu un scris indescifrabil pe față, iar pe spate un fermoar auriu. Aveam o acoperire perfectă pentru a putea asculta playlist-ul meu. Melodia principală fusese „Fall for you” cântată de Secondhand Serenade. O melodie de dragoste, ale cărei versuri mereu mă emoționează, deși nu sunt îndrăgostită, deși nu simt nimic, sunt
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și parcă deodată s-au auzit niște șușoteli. Știi cine erau? Copacii, îmbrăcați în haine de sărbătoare, prinseseră viață, iar acum stăteau la taifas. Aceasta și-a aranjat deja rochia de mătase și după ce și-a închis ultimul centimetru de fermoar, florile au început să-și deschidă petalele, să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru-cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin ochii și iarba a prins deja culoare. După ce și-a pieptănat părul și-a pus pe cap
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a stat locului, și atunci repede am acoperit soldatul și armura cu cartea de mate, și mama a aruncat ceva moale pe jos, la început n-am știut ce-ar putea să fie, dar apoi am auzit-o deschizându-și fermoarul de la fustă și înjurând printre dinți, pentru că, în grabă, i se agățase fusta de laba piciorului, și atunci am știut că bluza și-o trântise de pământ, am auzit-o sărind prin cameră, într-un picior, și strigându-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că era important pentru mine. Iar eu, idiotul, te-am crezut. - Eram sinceră, Christian. SÎnt și acum sinceră. Voi veni după tine de Îndată ce... Christian ricană, Întrerupînd-o brusc. - Uită-te la tine! Nici tu nu crezi. Își Închise sacul trăgînd de fermoarul recalcitrant. - S-a isprăvit cu promisiunile, Marie. Sau plecăm Împreună mîine, sau Între noi doi totul s-a terminat. Stupoarea, descumpănirea, decepția se succedară pe chipul tinerei femei. - N-ai dreptul să ceri așa ceva. E dezgustător. - A, da? Dar nerespectarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ațâțătoare erau pesemne fructul „șaizecioptistelor” pe care, În rânduri tot mai strânse, le Întâlneai În perimetrul campingului. Așadar, unele dintre aceste putori bătrâne reușiseră totuși să se reproducă. Constatarea Îl cufundă pe Bruno În meditații vagi, dar neplăcute. Deschise brusc fermoarul cortului; cerul era albastru. Scame de nori pluteau printre pini, ca niște dâre de spermă; se anunța o zi superbă. Își consultă programul săptămânii: era Înscris la opțiunea numărul 1, Creativitate și relaxare. Dimineața, avea de ales Între trei ateliere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu multă blândețe, mi-a Îndepărtat mâna; dar nu s-a ridicat, nu a făcut nici un gest ca să plece. Prin fereastra cu gratii, am văzut o elevă traversând curtea, grăbindu-se În direcția gării. Cu mâna dreaptă, mi-am deschis fermoarul de la prohab. Ea a făcut ochii mari, privirea i s-a pironit pe sexul meu. Ochii ei emanau vibrații fierbinți, aș fi putut ejacula doar prin forța acelei priviri, În același timp eram conștient că trebuia să schițeze un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o lingea un ins de vreo cincizeci de ani care-și păstrase cămașa și cravata. Christiane Îi descheie prohabul și Începu să-l masturbeze, privind În jur. Un bărbat se apropie, Îi vârî o mână sub fustă. Ea Își desfăcu fermoarul, fusta lunecă pe mochetă; nu purta nimic pe dedesubt. Bărbatul se așeză În genunchi și Începu s-o mângâie În timp ce ea Îl masturba pe Bruno. Lângă el, pe pat, bruneta gemea din ce În ce mai tare; Bruno Îi luă sânii În mâini. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
meniu ? Trish își aprinde o altă țigară. Să zicem pentru un dineu ? Mâncare... mâncare care să sune impresionant... Deodată, îmi amintesc de restaurantul Maxim’s, cu o seară în urmă. Meniul suvenir de ziua mea. — Să-mi consult notițele. Deschid fermoarul genții și trag cu ochiul rapid la meniul de la Maxim’s. Pentru un dineu oficial, aș servi... ăă... foie gras flambat cu glazură de caise... miel cu humus condimentat... urmat de un sufleu de ciocolată de mentă, cu două tipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sufragerie, ajutînd-o pe Jemina să intre În cea mai strîmtă rochie neagră de piele de căprioară pe care am văzut-o vreodată. — Uau ! spun, lăsîndu-mi geanta jos. Cum poate să fie ! — Așa ! spune Lissy gîfÎind și se așază pe călcîie. Fermoarul e Închis. Poți să respiri ? Jemima nu-și clintește nici un mușchi. Lissy și cu mine ne uităm una la alta. — Jemima ! spune Lissy alarmată. Poți să respiri ? — Oarecum, spune aceasta Într-un final. O să fie bine. Foarte Încet, cu corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pantofi se referea, mă Întreb ? Ai lui Lissy ? — Uite ce e, Jemima, vrei să... Îmi pare rău... trebuie să Închid, zic stins și las receptorul În furcă. Fără telefoane. Ia-ți geanta. Și du-te. În timp ce-mi trag fermoarul genții cu mîini tremurătoare, cîțiva dintre cei care m-au urmat În birou ridică telefoanele care sună insistent. — Emma, bunicul tău la telefon, spune Artemis, acoperind receptorul cu mîna. Zice nu știu ce despre ultimul autobuz și că n-o să mai aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
convinsă că va găsi intrarea secretă către celălalt tărâm! Brusc avu aceeași senzație de zid și țevi de apă caldă din fundul cămării de pe hol, după ce în sfârșit o golise de tot. Adio, trecut blând al omenirii. Rochia are un fermoar lung la spate și ea se chinuie să-l închidă. Acum că s-a hotărât să plece, se grăbește: pe cât de nerăbdătoare aștepta întoarcerea iubitului, pe atât e de grăbită să dispară înainte să se întoarcă el. În sfârșit, izbutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nici o pază. Am intrat, deși aș fi putut foarte bine să ies să colind din nou ținutul. În hambarul acela dezolant, singur-singurel, așezat pe o masă sub pictura murală, se afla Zâna-Mea-Cea-Bună. Wirtanen purta uniformă de soldat american - scurtă cu fermoar, pantaloni și cămașă oliv-maroniu, cămașa deschisă la gât, ghete de luptă. Nu avea nici o armă. Și nici nu purta vreun însemn care să indice gradul sau unitatea. Era un om cu picioare scurte. Când l-am văzut stând pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
m-am ridicat în genunchi. Ochii ei rămăseseră pironiți asupra pantalonilor mei. «Îți vreau pula», mi-a zis. «Îmi vrei pula, îmi vrei pula?» bâiguiam printre dinți în vreme ce-mi desfăceam cureaua. «Da», suspină ea și, nerăbdătoare, îmi trase fermoarul blugilor. Îi vedeam sfârcurile întărite ca două butoane a căror apăsare ar fi adus un uragan. Am prins-o de un sân și am simțit carnea ascuțită cedând sub apăsarea palmei mele. A gemut și mi-a înghițit pula zvâcnitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să-l ia. Avea ochelari de soare agățați de un buzunar al cămășii; am observat asta după ce și-a dat jos haina de piele și a aruncat-o pe banca de lemn. S-a auzit un sunet cumva obosit, apoi fermoarul a țăcănit scurt, și în cealaltă parte bărbosul de la baterie își vedea de bocănelile și pârâiturile lui, și de la toate astea a început să mă doară capul. - Ai luat bere și pentru mine? Ce drăguț. Vocea, singurul lucru din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am uitat mobilul în taxi. M-am năpustit înapoi în stradă, dar mașina plecase. Am rămas așa, cu brațele atârnând fără vlagă de-a lungul corpului. Din geanta trecută peste umăr mi-a căzut ceva. Era cravata, ieșind prin deschizătura fermoarului. A căzut pe asfalt și s-a încolăcit ca un șarpe roșu, lângă rondul cu iarbă. ROȘU PESTE TOT Aveam sânge pe mâini și lacrimi pe față. La fiecare urlet al Soniei, un nou șuvoi roșu îmi inunda degetele. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gluga de la trening intrându-i pe sub părul șaten care i se revărsa pe amândoi umerii și pe spate. Avea în mâini niște cercei mari, rotunzi, cu care se tot juca. Machiată intens - privirea subliniată de linia neagră trasată în jurul ochilor. Fermoarul treningului era desfăcut până la buric și pe dedesubt se vedea o bustieră neagră; o fată cam de optsprezece ani, îmbrăcată în pantaloni negri și pulover alb, ochi albaștri-verzui de factură senzuală, gravi, curioși, calmi, păr brunet strâns într-un coc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
le puteam domina pe toate. Făceam ceea ce trebuia să fac. I-am sărutat sânul drept până i l-am acoperit cu o peliculă de salivă. O mușcam și o lingeam, iar mâinile mi se plimbau pe pantalonii ei, căutându-i fermoarul. - Nu așa repede, a spus Z. Ia-o mai încet. N-o mai băgam în seamă. Acum știam ce trebuie să fac. Dacă vreun gând s-ar ridica să mă inhibe, îi voi răspunde că X nu e o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care-și târăște stăpânul după el, cu lesa. La început, nu mi-am dat seama cine; trăsăturile îi erau acoperite cu două curele late de piele, una era peste ochi, cealaltă peste gură, prinse la spate în formă de x. Fermoarele care ar fi trebuit să-l orbească și să-l facă mut atârnau deschise și, printre ele, am început să disting un chip cunoscut. Purta un costum de piele neagră, mulat pe corp, dar fără mâneci, care permitea o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
orice chestie făcută de cinșpe ori și atârnată de tavan dă bine; acvarii cu peștișori aurii, bucățele de fiare, chiar și pahare de cocktail - de ce naiba te uiți așa lung la mine? Ochii bulbucați ai lui Sally se ițeau printre fermoare de parcă ar fi fost regele hidrocefal din Hanovra. În colțul de creier care nu-mi era ocupat de mizeria crizei mele artistice mă întrebam cum de-și trăgea fermoarul peste ochi fără să-și prindă genele alea lungi, siciliene. Păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lung la mine? Ochii bulbucați ai lui Sally se ițeau printre fermoare de parcă ar fi fost regele hidrocefal din Hanovra. În colțul de creier care nu-mi era ocupat de mizeria crizei mele artistice mă întrebam cum de-și trăgea fermoarul peste ochi fără să-și prindă genele alea lungi, siciliene. Păcat de ele dacă și le smulgea. Zici că acum faci mobile? —Exact. —Guarda bene1, trebuie să ne vedem să vorbim de toate astea. Pot să trec pe la tine pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
încât să nu-ți cadă tot până la sfârșit. Acum scoate-ți rochia și vino încoace. Întotdeauna trebuie să fac dragoste în după-amiaza de dinainte de vizionarea pentru presă și nu mai e altă femeie prin preajmă. Fără îndoială, zisei eu, desfăcând fermoarul rochiei. Am lăsat rochia să-mi alunece la picioare. Mă schimbasem în spatele cuierului cu haine, iar Hugo, care, la urma urmelor era un bărbat, nu-și dăduse seama că nu purtam nimic pe dedesubt. Mi-a făcut plăcere să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]