1,443 matches
-
o unică „temă”, - a iubirii, a ființei iubite, - În căutarea unei foarte libere „definiții” lirice. De un portret propriu-zis nu poate fi totuși vorba, căci, abia Închegate, liniile, culoarea, reliefurile se descompun Într-un spațiu el Însuși reverberant, dinamizat de fervoarea afectiv-imaginativă; spațiu festiv și feeric („obrazul tău desface lungi cîmpuri de secară / În ora ce se-alungă cu haite de lumini”, „anotimpu-n sticlă și-a neclintit mînerul”, „cuvintele În aer se sparg precum oglinzi”, „cristalele de aer stau limpezi În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să constituie Invitația la bal și cu Colomba, noul poem sugerează un fel de sinteză, definitorie de acum Înainte pentru toată creația poetului: viziunii caleidoscopice a universului citadin constrîns de disciplina relativ austeră a modelului plasticii constructiviste i se imprimă fervoarea imnică, un suflu discursiv cu accente, pe alocuri, whitmaniene, ce-și găsește aici spațiul amplu, cel mai adecvat, de expresie. Înfățișările feerice ori sumbre ale metropolei moderne (În ocurență, Parisul) interferează insolit cu „oaze” naturale, descoperite cu Încîntare În miezul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un moment al regăsirii de sine Într-o universală comuniune. Este una dintre paginile de referință ale operei lui Voronca și, fără Îndoială, din Întreaga poezie românească. Nouă „temă cu variațiuni”, ea cumulează „proustian” o spectaculoasă serie asociativă, definitorie pentru fervoarea estompată elegiac a acestui poem al laudei cvasiliturgice a lucrurilor: CEAI arșiță cu buruieni și coacăze răcoare În căldură binecuvîntare de rubin voia și Împărăția ta facă-se culoarea ta e a cărnii trecute În spin ................................................. CEAI care desfeți limba
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ceea ce contează, În fond, e tocmai (sau numai) spectacolul acestei izbucniri. „Înțelesul” nu mai trebuie căutat În coerența mai mult sau mai puțin rigidă a „ideii” sau a evenimentului ca referent precis, interpretat eventual Într-o ordine alegorică, ci În fervoarea trăirii plurale a semnelor lumii, mobilizate Într-un perpetuum mobile al fanteziei, ce le descompune și recompune În structuri insolite În virtutea voinței de eliberare din orice tipar, de deschidere spre o totalitate a cosmosului, - nu contemplată de la distanță, ci implicînd
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sugestia unei atmosfere Întreținute de o anumită ambianță obiectuală), cît spectacolul asociativ, surpriza relației insolite. Cu formula rimbaldiană aplicată cîndva de Voronca Însuși lui Tudor Arghezi, se poate spune că și el este, prin excelență, un „alchimist al imaginii”. Încît fervorii romantice a comunicării cu toate nivelele cosmosului i se asociază În egală măsură bucuria construirii imaginii, cu o „arte de ingegno” manieristă. Tocmai În aceasta stă Însă și pericolul sufocării discursului liric, supraîncărcat metaforic, deviat sistematic de la „normă” pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poetic „rotund”, echilibrat, cristalizat În precise structuri „definitive”. Dar el corespunde perfect unei definiții a poeziei concordante cu „starea de spirit” avangardistă, pentru care - cum am subliniat pe parcurs - Înaintea oricărei coagulări „perfecte” a expresiei, contează impulsul vital dinamic, „neliniștea”, fervoarea vizionară, capacitatea de a provoca Întîlniri revelatoare Între obiecte cît mai distanțate Între ele. Voronca le realizează spectaculos și În Incantații, volum care duce cel mai departe experiența imagismului din toate scrierile sale, reușind să transmită frazei lirice acea stare
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
spațiul său elemente de memorialistică, devine elogiu sau invectivă. „Radiografia” limbajului liric (unul din eseurile sale poartă acest titlu) este În egală măsură demers introspectiv, pretext pentru incursiuni autobiografice, de evocări și portrete literare, conturate În linii mereu „deplasate” de fervoarea afectivă (e cazul și al altor texte din volumul publicat În 1930, precum Despre miracol, Între mine și mine, De profundis etc.). PÎnă și o simplă recenzie la cartea unui confrate, - bunăoară „Poeme În aer liber” de Stephan Roll - transformă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
textual-scriptural: almanahul, atlasul, harta, albumul, catalogul, jurnalul, registrul, mașina de scris, - adică tot ce Îngăduie Înregistrarea, pe retina spectatorului sau pe hîrtie, a evenimentului devenit insolit, oferit ca știre și informație mai mult sau mai puțin inedite, palpitante, generatoare de fervori sau neliniști pe măsura agitatului „ritm al vremii”. Exemplele mișună, oferindu-se la fiecare pagină. Cum s-a putut observa deja din cîteva concretizări răzlețe, modelul structurant al itinerariului dinamic face ca spațiul imaginar să se sustragă unor frontiere precis
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Este, altfel spus, un univers disponibil, În care descoperirea echivalează cu invenția. A surprinde lumea sub semnul deschiderii, ca spectacol ce se oferă privirii exaltate În Înfățișările lui cele mai dinamice, e un act larg concurat și chiar depășit de fervoarea imaginării ei. Vederea trebuie să sfîrșească În viziune: În „geamul viziunii” e nevoie să bată mereu cineva - altminteri viața Își pierde orice Înțeles. Or, universul lui Ilarie Voronca este tot atît o lume surprinsă În deschiderile ei cît o lume
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
căreia le aparțin almanahul, atlasul, harta, albumul, jurnalul, registrul, catalogul - adică elemente care, paralel cu Înregistrarea lumii pe retină, Îngăduie imprimarea pe hîrtie, a obiectului / evenimentului devenit insolit, oferit ca informație mai mult sau mai puțin inedită, palpitantă, generatoare de fervori și neliniști. Și pentru universul-vitrină, și pentru replica lui tipografică ilustrările sînt la Îndemînă, Între cele două nivele de reprezentare apărînd nu o dată semnificative interferențe. În Invitație la bal, de pildă, o singură poezie concentrează cîteva din acest repere de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
precum Cocoșul sălbatec e doar o descriere a unei cosmice pregătiri pentru evenimentul festiv: „zăpezile dăruie brocarte / herghelia cuvintelor flutură coame / se aprind lămpile păsărilor În boschete / ferigile Își pun colierele de miresme”... Practic, nimic din recuzita scenei nu scapă fervorii combinatorii, iar aceasta dezvoltă, pe o direcție neobarocă și manieristă, gustul pentru rapidele schimbări de decor, pentru artificiul rafinat și o anume „galanterie” care, - aceasta din urmă - „introduce În abundenta imagistică a poetului o nuanță de desuetudine: panglicile, fundele, beteala
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cel ce trăiește lumea ca pe o sărbătoare sau se Înfățișează ca invitînd-o, provocînd-o, Înălțînd-o la condiția festivă. Poet al metamorfozelor, Voronca imaginează acest proces ca pe o progresivă generalizare a euforiei specifice cronotopului sărbătoresc, a stărilor de entuziasm și fervoare afectivă, de exuberanță și jubilație. Într-o poezie situată majoritar sub semnul ochiului transfigurator (care, am zice eminescian, În lăuntru se deșteaptă), el Își structurează, cum am observat, acest spațiu imaginar În „figuri” ce corespund, În mare măsură, acelei „practici
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
exemplele (am putea adăuga numeroase concretizări și din seria asindetei etc.) pentru a ne convinge În ce măsură apelează Voronca la astfel de procedee retorice menite să sporească aria relațională a cuvintelor. Foarte frecventa lor utilizare traduce de fapt, la nivel macro-textual, fervoarea asociativă, dinamismul viziunii, concretizate În chiar construcția imaginii, ca apropiere mai mult sau mai puțin insolită a unor termeni. Căci ele cumulează, cum se poate ușor observa, un număr foarte mare de elemente cu funcție determinativă pentru nucleul imagistic, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sub cristalul pleoapei”, asemenea scăderi sînt Însă ca și inevitabile. Iar firea poetului nu era deloc Înclinată spre echilibrul lentelor decantări și al ascezei contemplative, ci tentată de spectacolul metamorfozelor unei lumi În mișcare, translate În frenezia imaginației lingvistice: o fervoare care i-a Îngăduit să Înlăture multe obstacole ale convenției literare, să aducă limbajul poeziei În acea stare de absolută disponibilitate, deschisă oricăror modelări. În acest spațiu dinamic, „miliardarul de imagini” s-a cheltuit cu o generozitate dusă pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
drept un critic de proporții europene, „având puterea de a gândi și a simți genial”, „o personalitate contradictorie, dar totdeauna tumultuoasă și copleșitoare”, etalânduși „voința de a trăi genial, după concepția existențialist-barocă a unui romantism enorm.”1 Cu o rară fervoare intelectuală, Vladimir Streinu a participat la ampla mișcare de idei a timpului său. Eseurile de structură teoretică dezvăluie un spirit profund și mobil, asociativ disociativ, comprehensiv, înalt-speculativ, de o eleganță a argumentației ce n-a încetat să fie prețuită de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
sine. Ca preot, și-a dat seama, nu făcuse altceva decât să dea enoriașilor vești bune despre viața veșnică, vești din paradis. Fusese un fel de agent de turism ce garanta fericirea de apoi. Un simulant, așadar, animat de o fervoare religioasă în care nu credea. Impas și soltitudine, mortificare autocritică din care îi e dat să învie fizic și spiritual. Această veritabilă schimbare la față îl va împuternici să ducă la capăt inclusiv misiunea filială cu care venise în Hawaii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
visători într-un vertij de culori, mirosuri și senzații. Două personaje masculine rețin în special atenția, și anume preotul Viktor și rabinul Menașa. Cu primul, muribundul Alik are un dialog emoționant, vajnicul slujitor al ortodoxiei, aparent neconformist, probând o neasemuită fervoare teologică, ceea ce nu-l împiedică să accepte, la propunerea lui Alik, drept ultimă împărtășanie, un păhărel de tequila Margarita. La rândul său, rabinul Menașa (audiatur altera pars), expert, printre altele în filosofia ebraică din Evul Mediu, în fond un sceptic
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Negrici: „o stilistică a eschivei”. În ultima vreme M. este văzut tot mai mult ca un „poet existențial”, un poet „de carne și de sânge”, congener - în pofida particularităților retoricii sale - cu neoexpresioniștii patetici ai generației ’70, autor care cultivă cu fervoare „«marile teme» ale modernității: moartea, nebunia, suferința, Poezia cu majusculă” și înțelege „mistica poeziei ca instrument de mântuire, gravitatea rostirii” (Mircea Cărtărescu). Fără îndoială că dramatismul biografiei poetului, condiția lui boemă și rebelă, suferința și dispariția prematură contribuie la legitimarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
lui a reprezentat, după părerea lui Giancarlo Vigorelli pe care o împărtășim, oglindă reală a crizei poeziei moderne și contemporane. Își însușise lecția romanticilor, lașase în urmă întreaga creație crepusculara, carducciană și dannunziană pe care, de fapt, le filtrase, depășise fervoarea futurista, nu în ultimul rând asimilase ultimele cuceriri ale poeziei pure.233 Nu putea fi încadrat fără drept de apel nici printre inovatori, nici printre epigonii unor orientări bine determinate, dar poate fi apropiat de unele curente sau de unii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nuanțat, cu o puternică amprenta personală, care face de netăgăduit originalitatea vocii sale. 5. Concluzii Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și în primele decenii ale secolului al XX-lea, poezia lui Giacomo Leopardi, ce atrăsese atenția publicului larg prin fervoarea civică din primele canturi, apoi prin rafinamentul clasic și tematica romantică a idilelor ce au urmat generase și continuă să genereze deopotrivă critici și epigonism, arătând că versurile acestui scriitor aveau datele necesare pentru a dialogă cu orientările literare noi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu Turnirul khazar (1997) fac în cazul lui C. trecerea, așa-zicând, de la scut la sabie. Gânditorul raporturilor iudeo-creștine și al polarităților de tot felul (național-universal, lume veche-lume nouă, Orient-Occident, revoluție-reacțiune, conservatorism-liberalism etc.), glosatorul de parabole biblice se raliază cu fervoare demonstrativă liniei Ioan Petru Culianu- Horia Roman Patapievici-Sorin Antohi: erudiția activă, unde, bunăoară, „conflictul” Platon-Aristotel, K. R. Popper și Paul Feyerabend se asociază întru polemizare cu Cristian Tudor Popescu în privința cărții lui Roger Garaudy Les Mythes fondateurs de la politique israélienne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
ține doar de filozofia istoriei sau de filozofia culturii (deja un termen impropriu în cazul său), ci de o metafizică în care experiența religioasă sau cea filologică își găsesc locul și întemeierea. În cadrul acestei metafizici, teologia mesianismului iudaic și, deopotrivă, fervoarea gestului revoluționar devin „deducții transcendentale“ ale fizionomiilor modernității. O a doua precauție vizează circumscrierea obiectului: experiența urbană. Este greu de definit statutul „orașului“ în textele lui Benjamin. Nu este vorba, în mod limpede, despre un interes sociologic sau istoric care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
posibilităților, e un mod de a defini sfera poeticului, ficțiunea ca oscilare între certitudinea interioară și spațiul exterior în care totul rămâne la nivelul posibilităților ("Dar cert e că aș fi tentat la maximum/ să te am - cu complicitate și fervoare -/ numai pentru a mă gândi superior la prostia soțului tău/ când îi spun cu pervers zâmbet afectuos: salutare!..."). probabilitatea se exprimă prin modalizatorii specifici "mi-ar plăcea", "nu știu dacă te-aș iubi", "aș vrea". Este aici o proiectare în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tovarășul ei la cafeaua de dimineață. Adeseori, răsfoia paginile scrise înainte și față i se umbrea de neliniște. Încerca să se regăsească, să respire fiecare cuvănt întinat de lacrimile șterse pe ascuns, sau să trăiască din prisma celor tăiate cu fervoare. Puteam citi pe chipul ei, intrigarea pe care sentimentele lăsate să ardă în șemineu, le trezeau în ea. Rămăneam atunci, sculptat în aerul din jurul meu. O stăncă strivită de penița mănuită de niște ochi de un verde murdar, estompat de
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
Iliescu, „Existențe”, VR, 1969, 12; Radu Enescu, „Catharsis”, F, 1970, 9; Doinaș, Diogene, 221-222; Valentin Tașcu, „Restituire”, F, 1973, 1; Piru, Poezia, II, 198-201; Barbu, O ist., 135-137; Regman, Colocvial, 199-201; Popa, Dicț. lit. (1977), 556; Dan C. Mihăilescu, Poezia fervorii, LCF, 1980, 10; Mircea Scarlat, „Recitativ”, RL, 1980, 16; Al. Cistelecan, „Recitativ”, F, 1980, 8; Rodica Florea, Neîntrerupta regenerare, VR, 1980, 9; Lit. rom. cont., I, 582-588; Dan C. Mihăilescu, Poezia de cultură, RL, 1981, 49; Emil Manu, Locuința Parabolei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]