593 matches
-
lumina și ne-am trezit la realitate, luând-o la fugă spre capătul opus al scărilor, căci eram buni de picior. Escamotați cu grijă, nu am fost descoperiți o bună bucată de vreme, dar am fost dați de gol de fesul purtat atunci de Doru, zărit de ochii profesorului de matematică, și acesta stătea foarte bine cu memoria vizuală. Această „abatere” se va adăuga la multe altele, care nu fuseseră uitate, precum părăsirea bruscă și neanunțată a „cantonamentului” de la munci agricole
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și spune următoarele vorbe "ați văzut că și-a dat interesu' să spună pe românește". La asemenea observație intervine Rotunjimea Sa parohul și zice următoarea frază analitică, al cărei tâlc s-ar putea rezuma paremiologic cum că "interesul (misionar) animă fesul (lingvistic)". Mai adaugă apoi următoarele: "na, acuma ce-o trebuit și Înaltu' (adică Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului) să le dea la uniți biserica din sat, el nu vede că nu-s aicea numa' vreo șase familii, de ce le-o dat
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
clipuri menite să facă și să dreagă în raporturi directe sau subtile ori implicite sau explicite cu electoratul. Mai dihai însă decât toate m-ar interesa să aflu cât de social-democrată este social-democrația noastră, asta e interesul care îmi poartă fesul pe dinaintea diferitelor canale. Bunăoară aș vrea să știu cam care ar fi să fie atitudinea alor noștri socialiști față de cei europeni în pârdalnica de problemă care tocmai agită partidele surori și anume dacă Europa va fi să meargă pe mai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ca doctor, îl vor chema așa, în mijlocul nopții, cariera nu-i surâse deloc. Își zise că se va dedica cu totul științei. Se dădu, în sfârșit, jos. Costache ieșise și el în cămașă, cu un surtuc deasupra și cu un fes de lână pe cap. Era comic, în toată puterea cuvântului, încît Felix nu putu să nu zâmbească. Fuma și scotea fumuri groase pe întuneric, care dădeau aerului luciri albe. G. Călinescu - Du-te, zise moș Costache, du-te să vezi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în București, cu cărămidă sănătoasă și grinzi uscate, numai să găsesc salahori ieftini. Bătrânul pălăvrăgi așa până târziu după miezul nopții, când cântau cocoșii de revărsatul zorilor, apoi obosi și adormi în sfârșit cu punga de gheață aplecată, ca un fes, peste un ochi. Weissmann plecă, iar Felix stătu treaz până la ziuă ca să cruțe pe Otilia. A doua zi moș Costache păru absolut normal, dar simțea oboseală și amorțeală într-un picior când călca. Stănică îl găsi stând foarte grav pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zice c-o ia din loc : Ce faci, iar o iei din loc ? hârâie de-acolo, din pat, dintre păturile îngrămădite peste plapumă, de unde stă, cu capul înfășurat într-un jerseu vechi, hărtănit, de-al ei; că și-a rătăcit fesul decolorat pe care, de obicei, îl poartă. Când vorbește, gâfâie între cuvinte, e gras și înalt, a trecut peste suta de kilograme. Pielea gâtului îi atârnă moale, fleșcăită, dar obrajii îi sunt cărnoși, aproape rumeni și, pe ei, barba nerasă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
băuturi răcoritoare, tonomate, figuranți care dansau: polițistul aflat la datorie, un vînzător de ziare jonglînd cu mere, ingenue dansînd charleston. Fluviul Amazon, cu crocodili motorizați și ambarcațiuni pentru excursii În junglă. Munți cu crestele acoperite de zăpadă. VÎnzători care ofereau fesuri cu urechi de șoarece. Moochie Mouse Monorail, insule tropicale, hectare Întregi de magie. Urcară În monorail, În primul vagon, În prima cursă. Viteză mare, cu capul În jos sau Înclinați pe dreapta. Inez Își desfăcu centura de siguranță, chicotind. Toboganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
După ce sunt îndeplinite formalitățile, pune în buzunar formularele purtând ștampila indescifrabilă a unui număr de oficiali și se duce să-i caute pe ceilalți. Îl așteaptă să-i prezinte un tânăr negru în picioarele goale, îmbrăcat în pantaloni scurți, cu fes și o bluză albă cu gulerul înalt. — El este Famous, zice profesorul. — Famous, repetă omul zâmbind. Mare șmecher din IRC. Mai sunt trei puști cu mine, acolo, jos. Am venit să vă duc acolo. S-ar fi putut spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pastă chinezească foarte, foarte moale. Ea, cadâna, stătea în picioare îmbrăcată pușcă, nota ceva pe-o tăbliță și număra: — ... o sută cinci, o sută șase, o sută șapte... Mai la vale, la picioarele ei, un om mic, mușchiulos, numai în fes și-n indispensabilii sine qua non, făcea flotări în ritmul numărătorii. Omulețul șiroia de sudoare, dar se vedea cât colo că e mulțumit. — Sultanul! - șopti cu admirație viziriul, arătându-l pe flotant. — ... o sută șaișpe, o sută șaptesprezece, o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vrei, nu-ți fie frică - zise el. Dacă nu te-am omorât când te-am văzut venind, de ce-aș face-o acum? Oameni suntem... Metodiu se mulțumi să înghită, sfios, în sec. — Cald, bre - zise turcul dându-și și fesul pe ceafa și privind câmpia nemărginită: Mai dihai ca la noi. De unde sunteți de loc? - îndrăzni bunul călugăr. — Din Anatolia, bre, dintr-un sat, Cașmurük îi zice, dac-ai auzit - răspunse turcul. — N-am auzit, să fie cu iertare - răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
jalbe la stăpânire, negustori osmalâi strigând „kürtoș kolacsi!”, un taraf de lingurari atacând voios o vioaie melodie, o coadă la braga, zarzavagii, cafegii, borcanagii de iaurt și patrule. Chemați prin semne clare și imperioase cu mâna de o santinelă cu fes, eroii noștri acostară la primul chei și căpitanul Georgios pregăti pentru verificare actele. Episodul 229 PE CHEI Când vasul atinse parapetul cheiului, comandantul turc dădu mâna cu Metodiu și Georgios, spunând: — Ce-a fost, a fost. Nu mi-o luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
marfa ni s-a luat în amonte, spuse Georgios. — înseamnă că nu erau turci, spuse vameșul. Noi lăsăm totdeauna o dovadă. — Dar ce erau? zise disperat grecul. — Erau dușmani, spuse vameșul. Dușmanul nu lasă nimic. — Erau îmbrăcați ca dumneavoastră, cu fes, cu șalvari... — Eee, câți nu fac la fel ca după aceea să spună că erau turci! surâse vameșul. N-am ce vă face. Plătiți zece galbeni pentru lipsă de încărcătură. — Luminăția-voastră, dar a fost cu noi un tovarăș de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
jugul păgânului - dar ia mai du-te-n mă-ta, pe pământul lui tătâne-tău, În mlaștina de sub mesteacănul argintiu și-n stepa nedesțelenită, și făr’ de haturi! Ori luați-vă de mână și duceți-vă la istalant, cel cu fes, pe coclaurile Anatoliei: acolo scoateți-vă ochii, schilodiți-vă În de voi și nu vă opriți până la Judecata de Apoi, când a’ să se-arate pădurarul și-a’ să vă trimeată-acasă, că recreația s-a terminat, marș la făcut lecțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pagini întregi. Dacă, să zicem, îți duci personajul (și, implicit, cititorul) pe peronul unei gări, ce rost are să insiști interminabil pe descrierea gropilor din asfalt, a firimiturilor ciupite în grabă de trei vrăbii zgribulite, din fața unui băiat cu geacă roșie, fes deșirat și pantaloni de trening, pe vocea obsesivă care se aude dintr-un difuzor: „Trenul X pleacă în cinci minute în direcția cutare“? Dacă autorul îmi face asta, mă aștept să creeze un personaj din băiatul cu geacă roșie, încep
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
puternică, mi-a plăcut de el. Au venit și băieții și fetele de la diverse televiziuni să tragă unul-două cadre rapide, pentru ca mai apoi să dispară grăbiți. Am impresia că președintele țării, domnul T.B., a impus o nouă modă, cea a fesului purtat șmecherește pe cap... în orice caz, mulți cameramani îl purtau astfel. (Să nu uit, am citit aseară o carte despre Vodă Nicolae Mavrogheni. Se pot face fabuloase apropieri cu T.B. și modul de a guverna.) S-a lansat cartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
cu sânge rece: dintr-un ghiont m-a și ușurat dă capu de urs, da nu mi-a zmuls urechile, că, de, iera lipite. Lu mandea Îmi ie clar ca apa: iel sau tac-su, care sta la șestache sub fes, mi-a șutitără capdeursu; da nici că am vrun dinte contra lor: că m-au făcut să hăpăi o lătură făr-de-zamă, care mi-o băga pe gât cu linguroiu dă lemn, de m-a trezit de-a binelea dă tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu care să poți întreprinde o acțiune, susține o luptă. Cum spune înțelepciunea populară (care are câte ceva de spus în toate împrejurările!): prietenul le nevoie se cunoaște. Dar aliatul? Ei bine, un adevărat aliat se cunoaște după interes. Interesul poartă fesul... Zicala asta dăinuie încă de pe vremea turcilor, care, după câte știu, ne erau stăpâni, nu aliați. Mă rog, nu de interesul național e vorba aici!... Cu alte cuvinte, prietenia o măsori cu afecțiunea și, uneori, o strici din gelozie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
încă pare să scânteieze. Dar numai din depărtare... Cotidianul, 8-9 iunie 2002 Sorin Titel, mortul... În zilele noastre, dacă ești mort, ești... ras! Dacă te atacă cineva, nimeni nu te apără. De ce să te apere? În zilele noastre, interesul poartă fesul... Mă rog, totdeauna a fost cam așa, dar acum totul este de a dreptul caricatural. Prietenii sunt uitați acolo, în groapa lor - dacă ni-i mai amintim, din când în când, mai ales seara, înainte să adormim, dacă trec în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
bine arăta nu putea fi decât o hologramă. Încă mai e acolo, lipit de ecran, încercând să își dea seama cu cine seamănă. Mishu Vass Tata Îmi trag fermoarul gecii vernil cu glugă, primită cadou de la frate-miu, îmi pun fesul albastru închis, îmi vâr mâinile în buzunare și ies din discotecă înaintea ei, pă șind afară, în noaptea rece care a cuprins toată co muna Vultu rești din județul Vaslui. Fulgii de nea se topesc pe sprâncenele mele prea groase
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zăpada împinsă pe margini, se umplură de viață și lumină. Hăuleau flăcăii, râdeau fetișcanele, alergau masalagiii, zburau canafii colorați de la urechile cailor, sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau și pe sulițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
frig afară. Nici Înăuntru nu era prea cald, dar măcar nu ploua. — Bună, Billy, spuse Logan În timp ce fotograful bărbos Începu să se dezbrace. Fularul lung, În dungi albe și roșii, fu Îndesat Într-un buzunar al gecii, urmat de un fes cu moț roșu având cusută inscripția „UP THE DONS“. De sub el se ivi capul chel al lui Billy. Logan se arătă foarte șocat. — Ce s-a Întâmplat cu părul tău? Billy se Încruntă În timp ce Își Îmbrăca salopeta albă din carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
curte lătra Întruna, Îndîrjit, se auzea cum se smulgea din lanț și cum lanțul aluneca pe sîrma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își Îmbrăcă halatul de casă și ieși fără să-și scoată de pe cap fesul de noapte cu ciucurele care-i cădea pe-o ureche. Înălțînd mult lumînarea, o recunoscu În pragul ușii pe doamna Brener care-și strîngea În brațe fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cătrănit. Polițiști în civil sau în uniformă se distrau din cauza unui lucru de pe panoul de afișaj. Privi peste umerii lor și văzu o nouă caricatură, mai urâtă decât cea pe care o rupsese Jack Shortell. Un Mickey Cohen cu colți, fes și o erecție gigantică i-o trăgea la buci unui tip în uniformă LASD. Buzunarele polițistului erau doldora de dolari, iar pe bula desenată din gura lui Cohen scria „Zâmbește, dulceață! Mickey C. ți-o trage cușer!” Danny împinse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ohtikas = „ftizie”), adică „i s-au dus zilele în fum”, scrie ironic Vasile Alecsandri (Kera Nastasia, 1865) (214, p. 108). în 1844, Alecsandri descrie Iașiul multietnic, în care orientalii (turci, greci, armeni) sunt promotorii fumatului. În „cafineaua grecească”, „plină de fesuri mari, de fustanele”, „felegenele de cafe, ciubucile și narghilelele gioacă roluri însămnate”, iar „fumul de tiutiun domnește în toată nourimea sa”. Alături, pe uliță, se află o „tiutiungerie arminească”. Ea este împodobită în față-i cu bucaluri mari pline de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu întrebase nimic și Lina nu-i spusese nimic. . . . Sia cunoscuse nu rușinea de a fi aruncată în stradă cu o boccea, cunoscuse calvarul unei vizite la locuința lui Lică. - Domnul și doamna prințesă, spusese un fel de picolo cu fes, sunt în străinătate. Sia crezuse că-i vorbește de altcineva și se dusese printr-un fund de curte la o bucătărie. Acolo aflase în forme mai puțin solemne ce era cu profesorul de echitație. - Dumneata ești, se vede, vreuna pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]