656 matches
-
paraliză pentru o clipă viteza de reacție. În mintea lui se învîrtejeau atâtea fapte, atâtea amintiri care acum nu-și mai găseau locul. Două Marii! Le vorbise oare pe rând, sau asta, a doua, apăruse acum pentru prima dată? Ce festă perversă îi jucase Abația? Se întoarse să mai privească încă o dată spre prima femeie și uită pentru o clipă de cealaltă. Iar asta a fost cea dintâi și ultima greșeală a quintului. Un pumnal bine ascuțit se înfipse undeva, la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ei, ci doar jumătăți de adevăr. Dar chiar și ele puteau servi tocmai la a sublinia ceea ce nu se rostise. - Rade, câteodată mă întreb dacă onoarea asta de care m-am cramponat în toți anii ăștia nu e cumva o festă, un fel de religie păgână... Te-aș fi putut omorî atunci, în garnizoana de pe Vechea Terra. - Asta am și vrut o vreme și de aceea te-am provocat, jignindu-te. Eu încă mai cred că dacă m-aș fi dus
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
face acum, zise Zuul, lăsând mătcile de pe Z să privească spre locul în care imaginea lui se șterse treptat. "Cei mai radicali dintre susținătorii Regulamentului canonic pretind că am fost manipulați de Abație, că Ordinul augustinian ne-a jucat o festă crudă. Nimeni nu pare dispus însă să se gândească la eventualitatea în care Abația a fost și ea doar o unealtă pentru instanțe infinit superioare. Și tocmai această orbire dogmatică, refuzul de a accepta acest lucru, mă face să spun
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
N-ai să crezi, dar e quint imperial. Bella întoarse o privire spre tatăl său și apoi începu să râdă. - Una din două: ori îți bați joc de mine, ori N'Gai Loon a înnebunit de tot și îmi joacă feste. Apropo, unde e bătrânul măscărici? - Maestrul a murit, spuse pe un ton răgușit Attan Villerte. Nu l-am putut salva. A fost ucis de clone. Bella înghiți în sec și-l privi întrebător pe Kasser, care-și plecă ochii în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în când pe sub așternutul de frunze, îl făceau să stea în permanență într-o stare de alertă. Nu pentru că nu s-ar fi încrezut în Audbert: țărănoiul ăsta căpos se temea, în mod cert, prea tare ca să le joace vreo festă. Oricum ar fi fost, în ceasurile de dinaintea plecării, Balamber își luase măsurile lui de precauție: în timpul nopții, fără a-i da prea multe explicații, îl obligase să doarmă și el în grajd, cu teama că, dacă ar fi rămas lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că regele său pregătise, pentru cazul în care burgunzii ar fi ales să rămână fideli alianței cu Roma, o a doua soluție, cu care nici Gualfard nu era la curent, dar era, cu toate acestea, de-a dreptul indispus de festele pe care i le juca soarta, căci pentru reușita misiunii sale își pusese în joc propriul viitor. Și pe urmă, era vorba și de Audbert: cine știe dacă Odolgan și Khaba reușiseră să-i dea de urmă... Iritat, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dorința de a poseda pe care o încercase pentru alte femei. Era intuiția faptului că poate exista o bucurie mare care să fie însoțită totuși de o la fel de mare melancolie, căci era limpede de-acum că destinul îi jucase o festă, punându-l în situația de a fi detestat de unica femeie pentru care până în acel moment simțise un adevărat interes. „Dacă o să ne mai întâlnim.“ Dar cum ar fi fost posibil? Regele lui îl chemase în altă parte, la mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apăsat, și nu doar fiindcă, oricum ar fi privit situația, aceea era pentru prima dată că își vedea regele întorcând spatele dușmanului - era mai ales chinuit de un soi de resentiment sumbru împotriva destinului care se încăpățâna să-i joace feste. Mai întâi de toate, în confuzia bătăliei duse de ariergardă în fața Aurelianei, îl pierduse pe Kayuk, trecut prin tăișul săbiei de un catafract; un lucru și mai grav era că băiatul fusese ucis în vreme ce încerca să ducă la adăpost carul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ieri, lângă carele lui Atila, a trecut ca prin urechile acului. De fapt, el consideră că e preferabil să se grăbească să ajungă în Aquitania ca să se convingă că frații săi, aflând de moartea tatălui, nu-i vor juca vreo festă, trecând peste dreptul lui de succesor ori cerând să împartă cu el puterea. Etius se întoarse spre el, îl fixă câteva momente, strângând pleoapele, și încuviință cu gravitate, gânditor; probabil împărtășea părerea lui Chilperic, totuși nu spuse nimic. își mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
afectat. În legătură cu orice durere, ar fi bine să vă sfătuiți măcar o dată cu un specialist. — Care sunt simptomele care ar trebui să alarmeze? Primul indiciu: frica. Rememorați momentul atacului? Aveți insomnii, coșmaruri? Nu vă mai puteți concentra și memoria vă joacă feste? Ați devenit mai supărăcios, mai irascibil? Aveți dureri de cap, amețeli, vă simțiți epuizat... Simptomele pot fi nenumărate. Dacă aveți impresia că ceva nu e în regulă cu dumneavoastră, vă aștept la o consultație! V-am ascultat și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
clar: «Dacă nu o să vezi fața primului tău nepot!» E tot ce îmi amintesc de atunci. Nepotul s-a născut în septembrie, iar eu am reînviat datorită acestui copil. După trei zile mi-am recăpătat cunoștința, dar memoria îmi juca feste. Un lucru pe care mi-l spunea cineva doar cu o jumătate de oră mai înainte mi se ștergea pur și simplu din cap. Se pare că asta e o caracteristică a intoxicării cu gaz sarin. Am auzit că șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de o explozie. Am zărit o clădire care avea lumina aprinsă și am împins ușa. Nu s-a deschis. Era devreme și era încă închis. Tocmai când să traversez pe partea cealaltă a străzii, vederea a început să-mi joace feste. Ochii mă dureau. Parcă mă uitam la focuri de artificii. Mi se părea ciudat. În zece secunde nu am mai văzut nimic. Era o zi frumoasă, senină. Parcă cineva mi-a tras cortina pe ochi, nu mai distingeam nimic. Absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
iarăși o țintă. Mi-am cumpărat un baston din fier maleabil pentru auto-apărare. L-am plimbat după mine o lună de zile. Apoi am renunțat, pentru că era prea greu (râde). Parcă obosesc mai repede decât înainte. Memoria îmi cam joacă feste. Se spune că asta e din cauza vârstei. Dacă duci o viață normală, nu există nici un motiv să ai asemenea probleme. Pot să afirm cu tărie lucrul ăsta. A mai fost o problemă care m-a lăsat fără grai. Numele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care seamănă a teatru în adevăratul sens al cuvântului. Au mai fost roluri care mi-au plăcut, de ce să-l mânii pe Dumnezeu, dar ca Simo sau Spânul nu am mai avut. Păstrez o bună amintire Ancăi Ovanez și lui Feste din A douăsprezecea noapte, o altă experiență despre care nu am chef să vorbesc acum, dar care ar merita povestită o dată, fie și pentru a putea fi măcar pildă pentru unii mai norocoși. Am plecat de la Național ca să fac un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
trei părți egale, deși acum cînd stau să mă gîndesc mai bine, îmi pare rău că n-am mai așteptat puțin înainte să intru cu capul înainte în afacerea asta. Deci nu e vorba de vreun amorez care-ți joacă feste, spune Tușica încercînd să-și ascundă bucuria din voce, luînd o îmbucătură zdravănă în gură și înghițind-o fără să o mestece. Da și nu, îi răspunde Delfina, așa te vreau, o întrerupe brusc Angelina, și chiar dacă s-ar afla
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Angelina, ufff, ufff, uite cum nu știi niciodată de unde sare iepurele, ai fost prea naivă, Delfinașule, să nu iei în calcul și o asemenea variantă, n-o să afle nimeni că povestea nu e întru totul adevărată, memoria poate juca oricui feste, mai ales în momente de presiune, se gîndește, prin cîte ai mai trecut pînă să ajungi aici, simte cum inima îi mai zvîcnește în piept, ți s-a îngroșat de tot vocea din cauza emoției, doar încă două, trei cuvințele și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și condimentele personale, iar lectura și scrisul asigurau benchetuirea de zi și mai ales de noapte a spiritului ne-astâmpărat. Pentru „Progres”, tovarășul Paul Georgescu nu prea mai putea lupta, Într-adevăr, decât cu pana care, rebelă, Îi juca adesea feste obraznice, ridiculizând Progresul și militanții săi. Autorul devenise, pentru tinerii confrați și admiratori, domnul Paul Georgescu, iar pentru prieteni „conu’ Paulică” - o mai potrivită identificare a șugubățului locvace, tobă de carte și iuțit de talent, avid de mâncăruri, bârfe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a declarat În Caiete „Metafizic, sunt evreu”, s-a gândit că-și poate permite o afirmație cu care unii evrei, știuți pentru umorul lor dulce-amărui și autocritica sarcastică, ar fi de acord. Faptul că se juca cu negativismul, că juca feste lumii Întregi și sie Însuși, că echivala antisemitismul cu anti-antisemitismul (și, greu de crezut, chiar mai puțin decât o echivalare) i se păreau, probabil, facile promotorului tuturor impulsurilor „anti”. Uita, totuși, că se mai prezenta, În aceleași note, drept mongol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o stâncă înaltă, peste care se revărsau șuvoaie de apă. Până la urmă ce era acrofobia, dacă nu dorința, pe jumătate conștientă, de a sări? Rămase aproape de cuvintele tipărite, dar din cauza reflectoarelor ațintite asupra lui și a ochilor care-i jucau feste, pierdea întruna șirul. În timp ce citea cu voce tare, își dădu seama că proiectase discursul la un nivel prea modest. Aceștia erau oameni de știință, cercetători. Le oferea descrieri de amator, discuții de sală de așteptare. Se chinui să adauge detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că o cunoști pe acea persoană. Cum se făcea atunci că habar n-aveam unde să încep s-o caut într-o joi după-amiaza din octombrie? „Gândește!“ mi-am zis. Unde îi plăcea să meargă atunci când viața îi juca o festă urâtă și nu putea să stea nici acasă și nici la birou? Nu mi-a pomenit niciodată despre un astfel de moment, dar trebuie că i se întâmplase. I se întâmplă oricui. Și la câți iubiți avusese. Unde se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și să reducă unele replici; dacă nu, o s-o facă regizorul. Fiindcă, nu mă-ndoiesc, textele lui Silvian Floarea vor ajunge ( mai devreme sau mai tîrziu), acolo unde le e locul - sub luminile rampei. Uneori, snobismul, ori neglijența, ne joacă feste ; un foarte serios critic de teatru din Cluj afirma, În Tribuna din 16 decembrie 2008 :” Sarah Kane este unul dintre puținii dramaturgi contemporani agreați generos de regizorii români. Poate că un caz similar să fie al lui Martin McDonagh, irlandezul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
alături, o femeie. Fețe obișnuite, îmbrăcați modest. Privesc nepăsători înainte, fără să le dea nici o atenție. Curând se pierd în forfota traficului. Ei, vezi că nu este nimic? Da. Îmi pare rău. Nu știu ce mi-a venit. Probabil imaginația îmi joacă feste. Devine din nou vioaie și își lăsă capul pe umărul lui Marius. Hai, să uităm ce s-a întâmplat. Nu vreau să stricăm prima noastră seară cu prostiile mele. Chiar dacă nelămurit în privința motivelor care conduseră la atitudinea ei bizară, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
împăienjeneau ochii. Era cazul să plec. Am pus la loc toate ustensilele, cârpele, măturile, periile, detergentul, aranjându-le cu cea mai mare grijă posibilă. În mod normal nu aș fi atât de obsedat de curățenie, însă voiam să le joc o festă celorlalți. Îi și vedeam dimineața, muți de uimire din cauza perfecțiunii restaurantului, pășind cu băgare de seamă, roși de ciudă până în adâncul sufletului. De-abia în acea clipă, când mă lăsam de pe un picior pe altul în fața ușii, mirosind parfumul dezinfectantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din spate, care te va mușca de piciorul stâng.” POLITICA SEXUALĂ Erau șapte oameni, șase bărbați și o femeie, care explorau o peșteră. Nu îi supăra întunericul, pentru că aveau lanterne puternice, iar umbrele îi urmau docile, fără să le joace feste și fără să aibă vreo importanță. La un moment dat, drumul se bifurcă. Un bărbat solid, părând a fi șeful, spuse: - Eu și încă un om o luăm pe aici. Tu, și spunând aceasta îl indică pe unul mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
poți împiedica să te gândești cum ar fi dacă totuși ai cădea acolo jos, în apa neagră, locul cel mai înfricoșător de pe pământ, mai înspăimântător chiar decât cămara întunecoasă de lângă bucătărie, în care dacă intri, mintea începe să-ți joace feste. Acolo timpul curge invers, în sensul misterului de la începutul existenței mele - rămas pentru totdeauna nedezlegat prin moartea prematură a mamei Ana. În aceste două locuri în care doar păianjenii se încumetă să-și țeasă pânza, în care vântul încă mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]