513 matches
-
7? În ce sens este 9 perseverent? 10 nu e? Sau iată ce dialog caraghios-solemn, în limba de lemn a „corectitudinii“ pedagogice, își imaginează Teodor Sărăcuț-Comănescu că are loc între o mamă și copilul ei: „Mama s-a dus la fișet / și-a căutat în carnet. Nu te mai uita, mămică, / nu purta această frică. / Sunt elev disciplinat! Știu că uneori greșesc, / doar atunci când mă trezesc / și nu mă mai scol din pat. /... / De aceea te-aș ruga / să mă înveți
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un oftat. La urma urmei, îi era greu să accepte această identificare cu un cadavru. Își găsi banii acolo unde îi lăsase, între paginile unei cărți. Luă 75 de dolari în bancnote de 5 și de 10, reintroduse valizele în fișet și restitui cheia la recepție. Ajuns în stradă, apelurile unui distribuitor automat de ziare îi reamintiră afirmațiile demențiale și acuzațiile din seara trecută. Titlul anunțând moartea președintelui ocupa cele cinci coloane ale primei pagini, dar comentariile care urmau reflectau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
prin preajmă. În capul său se produsese un adevărat haos. Pereții depozitului Îi erau străini. Spațiul de aici se intersectase acum cu un al spațiu, care părea să nu aibă nici Început, nici sfârșit. Ajunse pipăind cu mâinile la un fișet și avu impresia că a dat peste un vagon de marfă. Șinele Însă nu se găseau nicăieri. Iar În loc de traverse, tot dădea peste lăzi și sticle goale. Nu era prea plăcut să navighezi prin beznă și să te Împiedici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cruntei sale tovarășe de viață. A doua zi veni la slujbă la ora potrivită, văzându-și de treburile sale, iar când sună ora de plecare, mai Întârzie un pic ca să-și pună În ordine maldurul de acte aruncate alandala În fișet. Și, fiindcă se abținuse toată ziua să se atingă de pahar, scoase Înainte de a ieși pe ușă sticla de Royal ascunsă printre acte și Își turnă un borcănel. Și atunci Îi veni ideea nefastă, care avea să-l ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fi fost un șir de galerii. Nu se scurseră nici două clipe și din colțul cu pricina al Încăperii apăru arătarea cunoscută. Ippolit nu avea nici un chef acum să mai piardă timpul prin depozit, astfel că, după ce puse lacăt pe fișet, se Îndreptă spre ușă. „Gheișa“ Însă Îi tăie calea, făcând un scurt ocol și proțăpindu-se În fața lui. „Cum ne-a fost Învoiala?!“, spuse ea, aplecându-și coronița spre fruntea lui. Ippolit nu-și aducea aminte să fi făcut vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acte, câteva conserve și o bucată neîncepută de salam. „Gheișa“ Îi Împinse În mână câteva bancnote, după care, tot dezumflându-se și scăzând În proporții, culese salamul de pe pardoseală și se retrase Într-o altă gaură, apărută nu departe de fișet. Un miros ciudat, de chibrit ars, amestecat cu parfum de levănțică, stăruia În urma ei. „Te pomenești, gândi Ippolit năucit cu totul de această nouă apariție a vechii sale cunoștințe, că drăcia se dă cu spray pe la subsuori și mameluțe...“ Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
îi aud, mor. A, la seifuri, la asta, la cine știe ce bănci să te duci... Dar ce bănci, te duci la Banca Națională să furi de-acolo? De la Banca Agricolă? Unde? Seifuri n-aveam în țară. Cele mai complicate erau niște fișete de tablă, pe care trebuia să le-ndoi cu ranga... Pe la CEC-uri, pe la poștă. Dar altfel, am găsit bani în locuri ciudate. În mălaiuri, prin făine, prin zahăr. Asta, după ore de căutare într-un apartament, am găsit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
micuțe și ușa scârțâitoare ar fi trebuit să fie o poiată, nu o agenție de detectivi. Dacă o mai înfruntau mult, probabil va pleca ea și ele vor rămâne să se cocoațe pe scaune și să-și facă cuibarul în fișet. Asta vor găinile. — Afară! strigă Mma Makutsi, fluturând un ziar împăturit. Găinile n-au ce căuta aici. Afară! Cea mai mare dintre găini se întoarse și-i aruncă o privire cruntă, în timp ce cocoșul doar se uită la ea cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
surprinzător faptul că persoana căutată există într-adevăr și se află acolo. — Eu sunt Carla. Mma Ramotswe se uită la femeia din spatele biroului pe care se afla un maldăr de hârtii în dezordine. Pe peretele din spatele ei, prins deasupra unui fișet, se afla, un calendar cu zilele în pătrățele viu-colorate; un cadou de la tipografie, pe care scria cu litere vizibile: Tipărit la Tipografia Matabele-land Ltd: Dumneavoastră gândiți, noi punem pe hârtie! Îi veni ideea să-și facă și ea un calendar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și încep să scotocesc metodic prin fiecare sertar, deschizându-l larg, uitându-mă bine înăuntru și băgând chiar mâna după hârtii rătăcite. Răstorn coșul de gunoi și-l scutur. Îmi trec mâna peste avizier. Dar nu găsesc nimic. Nici în fișet... nici în dulapurile zidite în perete. — Scuzați-mă. Îngheț, cu mâna în dulapul lui Arnold. Shit. Shit. — Da ? Mă întorc, trăgându-mi părul bine peste față și cu privirea în jos. Ce naiba faci aici ? E un stagiar. Bill... nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o parte și de alta. Marçal a deschis o ușă. Aici e secția mea, spuse. Își salută colegii de pichet, făcu din nou prezentările, Soția mea, socrul meu, apoi adăugă, Am venit să ne vedem apartamentul. Se îndreptă spre un fișet pe care era scris numele lui, îl deschise, luă o legătură de chei și-i spuse Martei, Astea sunt. S-au urcat în alt ascensor. Are două viteze, explică Marçal să începem cu cea mai mică. Apăsă pe butonul respectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
interior. Nu există substitute pentru mediul școlar zilnic, alături de colegi. — Îmi pare rău că s-a întâmplat așa ceva ... — Trebuie să vorbiți cu el, spuse directoarea. Este în detenție, în sala alăturată. Lynn intră într-o cameră mică. Era plină cu fișete metalice verzi, foarte înalte. Dave stătea încovrigat pe un scaun de lemn, părând foarte mic, cu pielea maronie. — Dave. Ce s-a întâmplat? — L-a rănit pe Jamie, zise Dave. — Cine? Nu-i știu numele. Ie dân clasa șase. Clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acela la Facultate. Iubea Teatrul mai mult ca pe orice și se visa actriță. E mare studentă la ușa Profesorului ei de actorie. Subțire, înaltă, cu plete ca grâul. Blugi, teniși, tricou. Intră în Secretariatul Catedrei, nimeni, doar computere, telefoane, fișete, ceasul atârnat pe un perete. Toate oprite, și computere, și ceas, și telefoane. Liniște. E bine că nu-i nimeni. Ea, mai liniștită ca liniștea de acolo - nu-i plăceau oamenii, mai bine zis, nu-i plăcea curiozitatea lor. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mă calcă pe nervi când zice chestia asta. Dar, sinceră să fiu, sunt prea dărâmată ca să mai pun la suflet așa ceva. Nu are nimic de-a face cu mine, Îmi spun ferm Începând să scormonesc prin sertarul de jos al fișetului. E complet ridicol să cred că am vreo legătură. Probabil că avea oricum de gând să comande alt automat de cafea. Probabil că... Mă ridic cu un teanc de dosare În mână și aproape le scap pe jos. Uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
problema. În biroul lui Connor n-o putem face pentru că pereții lui sunt numai din sticlă și nu are nici o jaluzea sau ceva de genul ăsta. Plus că Întruna intră unul și iese altul, să ia ceva de la el din fișet. Ei, hai că e total ridicol. Oamenii care au relații trebuie să poată face sex la serviciu, dacă le vine cheful. O fi existând vreo cameră secretă de făcut sex de care eu nu știu ? Nu pot să-i scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
prea mult de oglinzi și de galantare. Colegul său de birou urma, a doua zi, să plece în concediu, așa că G. nu mai trebuia să fie atent aproape tot timpul, supraveghindu-și mișcările, unghiurile din care traversa biroul, popasul în fața fișetelor, ținuta... O astfel de încordare i-ar fi măcinat mult mai iute forțele, or, el vroia să reziste până la capăt, adică până când lucrurile s-ar fi lămurit în vreun fel. Până totul ar fi intrat în normal, mai precis. Deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de Arestări de la Divizia Centrală se afla la etajul al șaselea al Primăriei, între Biroul Omucideri al Departamentului de Poliție din L.A. și Divizia Penală Procuraturii Districtuale - un spațiu divizat de pereți despărțitori, cu două birouri față în față, două fișete doldora de dosare și o hartă a districtului Los Angeles agățată peste fereastră. O ușă din sticlă zgrunțuroasă, pe care scria PROCUROR ADJUNCT ELLIS LOEW, separa cămăruța de șeful de la Arestări și de procurorul districtual Buron Fitts - șeful lui - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe Fritzie în uniformă, în haine civile și în poziție de drepți, împreună cu restul promoției din 1925 a Academiei. În dreptul peretelui din fund era un birou cu fața la o fereastră acoperită cu draperii de catifea, un scaun cu pivot și un fișet. Am deschis sertarul de sus și am dat de bibliorafturi inscripționate „Raport de informații - Fraude și înșelătorii“, „Raport de informații - Jafuri“, „Raport de informații - Spargeri“, toate având dactilografiate pe cotor nume de persoane. Vrând să le găsesc un numitor comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se întâlnise ea recent. „Ți-am demonstrat că nu-s fătălău. Poponarii nu-s în stare să facă ce-am făcut eu. Mi-au rupt ața, așa că nu-mi mai spune fătălău.“ Am pus dosarele înapoi în ordine, am închis fișetul, am stins lumina și am pus cârligul la ușa din spate, după care am ieșit prin față, de parcă aș fi fost stăpânul casei. Mă întrebam în treacăt dacă există vreo legătură între Sally Stinson și mapa „S“ lipsă din dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de tipul care făcea curat la biroul Personal și am încercat varianta a treia. Bătrânul a ascultat aiurelile pe care i le-am îndrugat, a primit cei douăzeci de parai, mi-a deschis ușa și m-a condus la un fișet. Am deschis sertarul pe care scria MUNCA ÎN FOLOSUL SOCIETĂȚII - JUMĂTATE DE NORMĂ, am scos lupa și bucata de lemn cu amprentele și... mi-am ținut respirația. Tilden, George Redmond, născut la Aberdeen, în Scoția, în data de 4.03
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
curată mâncare de restaurant!... Cum să-și pună ea, bre, dihania, bunătate de gingie, pe unsoarea de la bicicletă?!... Nu ți-am parlit că e candrie?!... Dar dacă nu-i nici prea defunctă - tropăi lunganul, mergând în echilibru pe cantul unor fișete metalice, verzui, răsturnate și întinzîndu-și, ca pe o rufă, pe mutră zâmbetul lubric - și n-are nici vreo față prea tamponată, poți să-i zici, din partea lui moa, să treacă... Ca s-o las să mă muște o dată de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ia mama dracului! Pe străzile închiciurate de iarnă ale Bucureștiului, ale impresionantului an 1932, nimic esențial nu se schimbă, deși Ulpiu Galopenția debutează-n poliție. O încăpere minusculă, dar în Prefectura Generală a Poliției, o sobă, o masă șubredă, un fișet, două scaune, o grămăjoară de rechizite, din care nu lipsesc foarfecile și pelicanolul, iată zestrea meschină cu care serviciul nou înființat demarează, sub denumirea pompoasă de laborator de reconstituire. Un singur șef direct, colonel Volgoride, care se pricepe să picure
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zâmbetul de pe față. Trebuia să-mi reprim Însă orice impuls iconoclast. Până una-alta, cel puțin. L-am ascultat, prin urmare, impasibil. - Deocamdată, n-am reușit. În Încăperea despre care v-am vorbit există mii de dosare, sute de sertare, fișete, rafturi și un număr practic infinit de locuri unde ar putea fi ascuns. Am ajuns la concluzia că doar un noroc orb sau o preafericită Întâmplare poate duce la descoperirea lui. Nici șansa, nici hazardul n-au fost de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lângă urechea dreaptă, pregătit să dobor pe oricine sau orice s-ar fi ivit din întuneric, am intrat cu pas șovăit, pipăind pereții. În cele din urmă, am găsit un întrerupător și-am aprins lumina. În mijlocul camerei se afla un fișet roșu-aprins. Și nimic altceva. Nu era nimeni acolo. Încăperea era mai mică decât dormitorul, mult prea mică pentru ca acele ecouri răsunătoare să aibă vreo logică. Singurul geam era încuiat și neatins. Din câte îmi dădeam seama, nimeni n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
răsunătoare să aibă vreo logică. Singurul geam era încuiat și neatins. Din câte îmi dădeam seama, nimeni n-ar fi avut cum să intre sau să iasă, însă am continuat să țin ciocanul pregătit. Patru dintre cele cinci sertare ale fișetului erau goale. În al cincilea am găsit un singur dosar roșu, de carton, în care se afla o singură foaie de hârtie imprimată. N-am scos dosarul și nici n-am citit foaia de hârtie. N-am făcut nimic vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]