2,319 matches
-
T" a exce lențelor noastre în proza de azi. Romanul Hotarul zeilor adoptă același "mixaj" istorie, ezoterism, știință, legendă, basm, mitologie -, într-o formulă epică în care prozatorul trebuie să rezolve câteva raporturi tensionale între real și fantastic, verosimil și ficțional, logica acestei lumi și realitatea lumii de dincolo; între personaje ale lumii de aici minerii disponibilizați din Baia de Sus, inspectorul de poliție Cristian Toma din Iași și familia sa, Simion Pop, șeful secției de poliție din orășelul din Munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
celebră, doamna mea!!!, cum o îmbracă lumina nopții în roșu!!! (2005-2007) CUPRINS Într-o zi de octombrie O actriță celebră Ghiuleaua de foc Neveste Chiloții de sub pernă Povestea Tinei Paharul cu apă * Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie” e o instituție ficțională, o întâlnim doar în acest roman. Sau, cel puțin, până am publicat cartea, acest campus cultural nu exista în realitate. * Aluzie la moartea lui Charlie Parker. * Shakespeare, W., Teatru, vol. I, Editura Albatros, 1971, Hamlet, în românește de Leon Levițchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Concert de zi” este un inspirat poet al cotidianului străzii. Se poate vorbi îndelung despre virtuțile stilistice ale scrisului lui Roni Căciularu. Practică, mai ales, un stil colocvial, convivial, familiar, interogativ, exclamativ. Monologal, dialogal. Auto-interogativ. Recurge la interviuri imaginare, dialoguri ficționale, formule de adresare către cititor și, uneori, chiar către sine însuși. Stilul abstract-conceptual conviețuiește de minune cu cel concret, hiperdescriptiv, senzual, obiectual. Stilul e străbătut de afectivitate, dar niciodată sentimentaloid. Roni Căciularu e un pasionat lucid. Niciodată sec, rece și
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
s self, ăn unfinalised tower constantly built: “I'm lost within my own self/ fraying my light/ I was șo careful/ to gather my souls/ into a novel virginal silence/ with an unrelenting profile/ reverberated by the shadow of the ficțional snowdrift” (You), “I cannot break my chains/ I have lost the key” (The chains), “I seek myself amid snowflakes” (Snowflake). The deșire to escape reality can be materialised or fulfilled only by means of sleeping: “soon/ I will wander into
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
noapte sfântă. Închis sub comuniști pentru Transilvania", o carte de literatură-document, în care relatează întâmplările dramatice prin care a trecut în anii detenției. "Celula cu suflete"(1999), roman rezultat din acceași experiență a detenției comuniste, îmbină memorialul cu unele episoade ficționale. Sunt prezentate ca într-un film diferitele categorii de încarcerați politici, de la membri ai partidelor istorice la legionari, fiecare cu opțiunile și argumentele sale. Textul este alert, dens și semnificativ, prin portretele memorabile ale personajelor descrise și situațiile dramatice surprinse
IOAN ION DIACONU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366867_a_368196]
-
Valeriu Cristea, cu care părintele Paulin s-a cuminecat mai ales întru Dostoievski); Trebuie să reținem faptul că monahii au scris din necesitatea de a fixa și transmite învățături de credință sau experiențe duhovnicești, de aceea textele lor nu sunt ficționale, ci încărcate de realitate. În acest context, romanul Părintelui Arhimandrit Paulin Lecca ar putea surprinde dacă nu am afla, citind Postfața criticului Valeriu Cristea, că este vorba de o autobiografie mascată de un nume fals și pretextul găsirii unui jurnal
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
artă Valentin Ciucă a subliniat prezența unui public „absolut special, alcătuit din oameni care au capacitatea să viseze” în preajma „viselor nocturne” ale Cristinei Lauric. Vise cromatice realizate cu ajutorul computerului, „care poate crea lumi paralele”, lumi care permit „evadarea în spațiul ficțional”. Lucrări care au corporalitatea unor tablouri obișnuite, dar în care, pe întuneric, sclipește lumina emanată de un polimer special. „Arta este o cale spre lumină” Un polimer care, așa cum a spus Emil Grecu, directorul general al companiei Startonight Industries (firmă
LUCRĂRILE-LICURICI ALE CRISTINEI LAURIC de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349568_a_350897]
-
de neprevăzut decât altele de acest gen. Doar că, privind lucrurile din altă perspectivă, aceea pe care Francisca Stoleru o plasează intenționat într-un fel de penumbră vom regăsi înțelesuri mult mai demne de interes în această narațiune care deși ficțională este perfect veridică. În primul rând plecarea fetiței. Personajul este la o vârstă când tot ce o înconjoară poate părea miraculos și ademenitor. Ea va rătăci cărarea vieții exact așa cum tânărul din parabola fiului rătăcitor o face sedus de mirajul
FRANCISCA STOLERU, DINCOLO DE CUVINTELE SCRISE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349359_a_350688]
-
ale Universului, iar prin picturile sale părticele din ele sunt aduse la viață. Pentegos știe să le caute, dar mai ales știe cum. Fantasticul irumpe intempestiv într-o realitate previzibilă în esență și în detaliu, frizează o imaginație extraordiară, miza ficțională fiind cartografierea unor realității aflate doar în mintea sa (neoexistențialism pictural?), dar care generează o miză considerabilă de semnificații. Prima privire îndreptată spre lucrările artistului plastic Florin Popescu-Pentegos conturează confirmarea ideii de provocare artistică, a senzației austere ca și revelație
PENTEGOS de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348171_a_349500]
-
nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Recent apărută, «cartea "Ficțiuni Secunde" este, putem considera astfel, continuarea celor două cărți apărute anterior tot la Editură Europress ("Întoarcerea fratelui risipitor", 2014; "DonQuijotisme AntropoLexice", 2015), însă ea include doar proze ficționale (nu și eseistice, precum acelea). [...] Melanjul de idei din cuprins (câteva piese având motive SF sau folosind pretexte 'sefiste', altele încadrându-se ferm în 'main-stream') și amalgamul stilistic - inclusiv cu acele 'mise-en-prose' de mituri și legende, abordate aparent arhaic - creează
FICTIUNI SECUNDE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350160_a_351489]
-
pentru condimentarea experienței de lectură, cât mai ales pentru democratizarea conceptului de antropologie (în jurul căruia gravitează prozele din cuprins), seria de eseuri - fuzionând idei de psihologie, sociologie ori de filosofie - este punctată (inițial, median și final) cu câte o proză ficțională din seria interpretărilor speculativ-antropologice de mituri și legende populare (aici fiind vizate baladele "Monastirea Argeșului" și "Miorița"), serie de autor începută odată cu cartea "Întoarcerea fratelui risipitor" (Editura Europress, București, 2014). Volumul de față aduce cititorului un amalgam de provocări pentru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350162_a_351491]
-
pentru condimentarea experienței de lectură, cât mai ales pentru democratizarea conceptului de antropologie (în jurul căruia gravitează prozele din cuprins), seria de eseuri - fuzionând idei de psihologie, sociologie ori de filosofie - este punctată (inițial, median și final) cu câte o proză ficțională din seria interpretărilor speculativ-antropologice de mituri și legende populare (aici fiind vizate baladele "Monastirea Argeșului" și "Miorița"), serie de autor începută odată cu cartea "Întoarcerea fratelui risipitor" (Editura Europress, București, 2014). Volumul de față aduce cititorului un amalgam de provocări pentru
DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350157_a_351486]
-
generoasă a antropologiei. Mai mult, atât pentru condimentarea experienței de lectură, cât și pentru democratizarea conceptului de antropologie, am propus ca seria de eseuri din cuprinsul viitoarei cărții să fie "punctată" simetric (inițial, median și final) cu câte o proză ficțională din astfel-născuta serie a interpretărilor speculativ-antropologice de mituri și legende populare: pentru că, da, între timp am reușit trei 'randări' în proză ale baladelor "Mânăstirea Argeșului" și "Miorița". Incongruența 'dou ă balade - trei proze' se explică prin aceea că prima legendă
REINTERPRETĂRI DE MITURI ŞI LEGENDE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350158_a_351487]
-
ipoteze sau scenarii. În al doilea rând, evadările-rătăciri ale sale sunt o punere în acord cu sinele, un antidot la lumea reală care pare să-și fi epuizat resursele, inclusiv la nivel de idei. În al treilea rând, evaziunea în ficțional, și aceasta o demonstrează pe deplin personajul lui Cervantes, nu ține de vârstă, ci doar de asumarea curajului de a visa, de a te desprinde, fie și la nivel mental, de realitatea "rea", de realitatea "contondentă“. Pornind de la modelul literar
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
aici e detectabilă o primă notă de originalitate) să le apropie, să le găsească posibile puncte antropologice comune: controlate, artizanul fiind "tehnocratul" Mircea Băduț, iubitorul de știință, opuse celor necontrolate, caz în care vorbim de "povestașul" Mircea Băduț, evazionistul în ficțional, ficțiune care îl surprinde în dubla ipostază, cea a evazionistului în ficțiunea baladescă și cea a evazionistului în literatura de tip science-fiction. Indiferent însă de formele de evazionism practicate de cel în cauză, esența lor poartă girul aventurii, al ludicului
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
originare, dar "altfel") ajung să donquijoteze la rândul lor, nu atât la nivel de acțiune (în mare, acțiunea baladescă fiind aceeași cu cea binecunoscută), cât la nivel lexical, având propriul discurs, propriile replici, propriile memento-uri și reconfigurări ale realității ficționale baladești, caz în care mistificarea "povestașului" Mircea Băduț, ținând cont de caracterul "mincinos"-ficțional al baladei și de gradul mare de libertate, este una permisă. De cealaltă parte, în cazul eseurilor științifice, libertatea de mișcare în interiorul textelor se reduce drastic
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
ființa umană, îndepărtarea omului de lucrurile esențiale și de trăitul autentic, promovarea agresivă, de către societatea consumeristă, a lui ‘a avea’ în dauna lui ‘a fi’ etc. Toate aceste constatări pertinente, oricând verificabile (și nu "invenții"), îl îndepărtează pe autor de ficțional sau de scenarii virtuale, moment în care Mircea Băduț e mai puțin "donquijotist" cât spirit rațional, echilibrat, cartezian. "Tehnocratul" nu întreprinde o cercetare în adevăratul sens al cuvântului, deși, în comparație cu "povestașul", există situații când devine extrem de tehnic. Ceea ce se degajă
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
nu (se) comunică. Oarecum "de modă veche" în ceea ce privește scriitura pe suport de hârtie, el adresează cititorilor săi un îndemn de reflecție asupra condiției umane în genere. Chiar dacă abordează genul literar sau pe cel fundamental opus, științific, discursul său vizează antropologia ficțională sau nonficțională, "subiecții" racolați fiind, după caz, personaje literare sau semeni din imediata sa vecinătate. Discursul său este discurs despre om. În peregrinările sale donquijotești, Mircea Băduț are un oarecare control asupra speculațiilor (realităților-irealităților) sale, indiferent de spațiile în care
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
după caz, personaje literare sau semeni din imediata sa vecinătate. Discursul său este discurs despre om. În peregrinările sale donquijotești, Mircea Băduț are un oarecare control asupra speculațiilor (realităților-irealităților) sale, indiferent de spațiile în care acestea se consumă (real sau ficțional): "reflexul de a privi autocritic propria obișnuință de speculare [...]" (p.45), atrăgând atenția, o dată în plus, asupra riscurilor "urmăririi adevărului absolut" (p.48). Demersurile sale antropologice mai vizează eseuri ce au ca temă sinuciderea și implicațiile sale sociale, formele extraterestre
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
de la apariție , estetic și emoțional. Iar referințele critice semnalizează cu acuratețe valențele creatoare ale autoarei : „ Proză de introspecție, cu infiltrații fantastice, mitice și cu dezvoltare epică în spirală, schițele Ștefaniei Oproescu intrigă prin tehnica subtilă a trecerii de la real la ficțional și iluzoriu”(Valeria Manta Tăicuțu). „Ce m-a surprins în această carte, dincolo de calitățile narative ale autoarei, a fost felul în care prozatoarea folosește magicul ca o fisură în ontologia construcției, prin care poate să pătrundă fantasticul”( Ionel Necula). „ Amestecul
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
ales peste ani, am ajuns să scriu romanul „Atracție”. De fapt, romanul apărut în luna aprilie a anului 2011 la editura Scrisul Românesc este doar o simplă evadare din tabietul creațional. E o poveste diferită, mai ales de realitatea mea ficțională, în primul rând pentru că nu conține deloc elemente fantasy, elemente ce au tronat mult timp în mintea mea. Ideea romanului totuși exista în mintea mea de ceva timp. Voiam ceva diferit, ceva care să-și lase amprenta. Iniținal, nici nu
ATRACTIE – SPRE LITERATURA de ELENA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366739_a_368068]
-
nu poți iubi decât ce ai înțeles bine“. De la prima la ultima pagină a romanului, Al. Florin Țene se joacă cu frecventele substituții eu auctorial/ eu narativ, personaj literar/ persoană concretă, existând un permanent glisando între planul real și planul ficțional, în timp ce scrierea autoreferențială merge pe două culoare paralele, ce îi urmărește în evoluția „în oglindă“ pe Florin și geamănul său Constantin, urmărind două destine îngemănate, ce au evoluat în două colțuri diferite de țară, adică beneficiind de influențe diferite, astfel
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
totuși un personaj fascinant, complex și bine racordat realităților cotidiene ale vremii. Consider că autoarea a scris aceste pagini, cam așa cum se scriu paginile de literatură adevărată, îmbinând armonios amintirile unor întâmplări petrecute demult cu acel atât de necesar element ficțional, ca potențator emoțional al acțiunii. Faptul că Madeleine Davidshon reușește să creeze acel fior al autenticului, să te transporte pe tine, cititorul, cel care acum stai comod în fotoliu, într-o lume a nesiguranței, a pericolului iminent, a foamei, a
MADELEINE DAVIDSON, UN MAGICIAN AL CUVÂNTULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352018_a_353347]
-
am tradus pentru a publica. Am ales marile creații ale culturii chineze, cu gândul să îmbogățesc literatura română. Mi-a plăcut să cred că tinerii din România pot astfel să citească nu numai gloriile literare apusene, ci și culmile literaturii ficționale și ale gândirii filosofice chineze antice, iar o esență nemaiîntâlnită până la ei se va simți peste ani în creațiile proprii. Mă aștept ca măcar un scriitor tânăr de azi să declare că a avut de câștigat, estetic vorbind, după lectura
DIALOG CU CONSTANTIN LUPEANU – UNUL DINTRE CEI MAI PROLIFICI SINOLOGI AI LUMII de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/352290_a_353619]
-
al celui de literatură ocazională: „Toate poeziile mele sunt poezii ocazionale, inspirate din realitate și avându-și rădăcina în realitate. Nu pun nici un preț pe poeziile plăsmuite”. Poetul german acorda realității calitatea de cheie și de primum movens al lumii ficționale, incapacitatea de a te „supune la obiect” fiind o tară iar puterea de a răspunde impulsului dat de viață suprema calitate a sensibilității creatoare. Pentru Eminescu literatura ocazională aproape n-a existat, iar raportul între ficțiune și realitate se rezolva
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ŞI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ (MACEDONSKI, GOETHE, EMINESCU) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352363_a_353692]